Există vreo diferenţă reală între un Stat criminal şi un criminal individual? Există vreo diferenţă între gangsterii clasici şi tâlharii înarmaţi care răpesc oameni şi le fură banii, pe de o parte, şi un stat, care pretinde că este singura democraţie din Orientul Apropiat şi o lumină printre naţiunile lumii, care comite aceleaşi infracţiuni?
Luni, 11 februarie [2008 – n.tr.], şi ziua în amiaza-mare, soldaţii ocupaţiei israeliene au făcut o razie în zeci de locuinţe private, case de schimb valutar şi birouri din întreaga Cisiordanie, după ce au ordonat “forţelor” care depinde de Mahmud Abbas, preşedintele “Autorităţii” Palestiniene, să stea în clădirile lor până la noi ordine.
Conform uneia dintre victimele din oraşul Hebron, soldaţii s-au comportat “foarte asemănător cu nişte gangsteri, tâlhari şi infractori de rând.”
“Mi-au întors magazinul cu fundul în sus, au îndreptat armele spre mine, şi mi-au ordonat să le dau banii, altfel...”, a spus una dintre victime, care ne-a rugat să nu-i menţionăm numele, riscând altfel să fie jefuită din nou de “cea mai binevoitoare” armată de ocupaţie.
Vecinul său, patronul unei băcănii, a spus că soldaţii i-au confiscat toţi banii, împărţind dinarii iordanieni, şechelii israelieni şi dolarii americani în saci de plastic, şi au plecat. “Se comportau ca nişte cowboy din filmele clasice americane despre Vestul Sălbatic”, a adăugat.
L-am rugat să-mi descrie ce a simţit, văzându-i pe soldaţii israelieni prădându-l pe vecinul lui şi furându-i lui toţi banii şi toate economiile dintr-o singură lovitură. Omul, vizibil frustrat şi furios, a spus: “Dacă ocupaţia este un viol, şi este, atunci agenţii ocupaţiei, soldaţii, sunt violatori prin excelenţă. Pot face cu noi orice vor, ne omoară copiii, ne distrug casele, culcă totul la pământ cu buldozerele pe proprietăţile noastre, şi apoi ne fură banii. Şi atunci când strigăm după dreptate, ne numesc terorişti şi ne aruncă în puşcării ca pe nişte bagaje. Pe scurt, vorbesc despre un stat criminal care ne vede ca pe nişte creaturi ce nu merită să trăiască, aşa cum naziştii şi-au văzut victimele în urmă cu mai mult de 60 de ani.”
Arestarea palestinienilor care vor reparaţii
Raziile prin case şi birouri, la care se adaugă furtul banilor, nu este singurul comportament de tip gangsteresc al statului israelian. Săptămâna aceasta, ministrul de interne israelian a instruit poliţia să aresteze câţiva palestinieni din Ierusalimul de Est pentru că au îndrăznit să ceară Înaltei Curţi de Justiţie israeliană să ordone oprirea distrugerii unor vechi amplasamente arheologice musulmane din vecinătatea Moscheii Al-Aqsa. Aceştia nu încălcaseră nicio lege şi îşi exercitaseră doar dreptul de a cere reparaţii şi justiţie.
Totuşi, statul Israel a văzut aparent că “justiţie şi reparaţii” e un lux prea exagerat pentru non-evrei. Este exact acelaşi stat a cărui sistem de “Justiţie” a hotărât săptămâna trecută că nu există suficientă bază pentru a acuza poliţiştii care au ucis 13 cetăţeni israelieni arabi în octombrie, 2000, în timpul unei demonstraţii împotriva atrocităţilor israeliene din Cisiordania. Cel puţin câţiva dintre aceşti soldaţi au admis că-şi uciseseră victimele în mod deliberat şi nejustificat, pentru că era vorba despre arabi.
Ei bine, atunci când fiecare fiinţă omenească civilizată şi decentă se confruntă cu comportamentului unui stat mincinos într-o atât de absurdă măsură nimeni n-ar trebui să fie realmente surprins. Vorbin despre Israel, un stat care nu numai că-i achită pe criminalii şcolarilor palestinieni, dar merge până într-acolo încât îi premiază pe ucigaşii de copii cu importante “compensaţii” financiale pentru comiterea crimelor lor murdare. Cazul lui Iman al-Hams, copil de 12 ani, şi ucigaşul lui Captain R. va fi întotdeauna o acuzare zgomotoasă la adresa rasismului şi a criminalităţii israeliene, şi nicio cantitate de hasbara [propaganda israliană – n. tr.] nu va spăla această ruşine.
Modus operandi
De fapt, atunci când este vorba despre crimele şi terorismul israelian împotriva palestinienilor virtual fără apărare, cei mai mulţi nu ştiu de unde să înceapă şi unde să termine, pentru că Israelul este pur şi simplu o entitate criminală din cap până în picioare. Crimele sponsorizate de stat sunt modul în care acţionează Israelul. În ultimele zile, liderii israelieni, de la laureatul Nobel şi “porumbelul păcii” proverbial, Şimon Peres, la Ehud Olmert, la Ehud Barak şi la Haim Ramon până la la capătul listei, cu toţii au ameninţat cu anihilarea Gazei şi cu aruncarea celor 1,5 milioane de rezidenţi ai săi în mare şi în Deşertul Sinai.
Ameninţările făcute de aceşti criminali de război patentaţi trebuie întotdeauna să fie luate în serios. La urma urmei, ei sunt cei care au impus blocada nazistoidă a Gazei, atuncând teritoriul de coastă sărăcit într-un dezastru umanitar fără precedent de la Nakba [catastrofa – n.tr.] palestiniană din 1948, când legiunile zioniste au masacrat şi terorizat palestinienii nativi până când şi-au părăsit vatra părintească.
Genocidul zionist, parţial sau complet, îndreptat împotriva palestinienilor, în special în Gaza, nu poate fi eliminat. Nimic nu-i poate împiedica pe aceşti nazişti moderni să-i emuleze pe foştii lor torţionari, care se întâmplă să fie şi ultimii lor mentori.
Apologiştii israelieni declară adesea că Israelul i-ar putea anihila pe toţi palestinienii în răstimpul a 24 de ore, şi că dacă acest lucru nu s-a petrecut în ciuda rezistenţei palestiniene la ocupaţia israeliană subliniază moralitatea israeliană. Ei bine, acest lucru nu este tocmai adevărat, de vreme ce principalul obstacol care împiedică Israelul să anihileze poporul palestinian nu este tocmai moralitatea zionistă, ci opinia publică internaţională şi efectele negative pe termen lung pe care o asemenea crimă monumentală le-ar avea la adresa zionismului.
Nu mai puţin, nu există nici umbra unui dubiu că în momentul în care opinia publică mondială s-ar îndepărta sau ar fi cuprinsă de moleşeală, Israelul ar lua-o într-o direcţie macabră. Ascultaţi-i pe liderii zionismului şi veţi înţelege despre ce vorbesc. Vorbim până la urmă despre un soi ciudat de psihopaţi, cu nimic diferiţi de Adolf Hitler, Iosif Stalin, Genrich Yagoza şi Lazar Kaganovici şi alţei criminali în masă care şi-au comis cu toţii crimele pretinzând că servesc scopuri umanitare. Sunt cu toţii capabili de catastrofe.
Pentru aceste motive oamenii nemanipulaţi din întreaga lume, în special evreii oneşti şi conştienţi, trebuie să rămână vigilenţi. Este adevărat că mai există multe alte zone tulburi în lume. Totuşi, soarta palestinienilor rămâne testul critic al conştiinţei mondiale. De aceea, poporul Palestinei şi soarta lor zbuciumată nu trebuie niciodată abandonate.
În Ierusalimul ocupat, 13 februarie 2008
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu