sâmbătă, februarie 23, 2008

Asupra utilizării termenului de “genocid” în conflictul israelo-palestinian (de Daniel Vanhove)

Această chestiune interesantă este deschisă şi pare să suscite dezbateri... Aş fi tentat să cred că tergiversările în privinţa faptului că termenul de “genocid” este sau nu potrivit ţin mai ales de alienarea noastră (conştientă sau inconştientă) în raport cu utilizarea autorizată sau nu a anumitor cuvinte în raport cu altele...

Inevitabil, anumite cuvinte sunt conotate şi par că trebuie să fie supuse unei grile de lectură foarte precisă, şi îndeosebi atunci când utilizarea lor aminteşte de aproape sau de departe genocidul evreiesc perpetrat sub regimul nazist. Pe care unii nu ezită să-l ridice la rangul de singurul genocid al Istoriei. Toate celelalte nu acced la această “etichetă”... Toate acestea nu traduc, fără ca noi să ne dăm seama prea bine fără îndoială, o anume culpabilitate, palpabilă până şi în utilizarea însăşi a unui cuvânt, ca şi cum acesta ar trebui să fie “meritat” de situaţia pe care o acoperă? Să fin prudenţi deci... în raport cu noi înşine, pentru început.

Renunţarea la definiţia pe care o dă Organizaţia Naţiunilor Unite în favoarea uneia pe care ar da-o cutare sau cutare intervenient (pe ce bază?... părerea sau sentimentul lui personal este un criteriu superior!?) nu mi se pare un demers potrivit. Pentru că el deschide uşa spre orice interpretare, în funcţie de “tabăra” în care este situată, din momentul în care părerea este emisă, şi spre o mulţime de criterii unul mai subiectiv decât celălalt. Dimpotrivă, cred că în acest caz (ca şi în altele), ar fi mai potrivit să ne ţinem cât de aproape se poate de ceea ce propune ONU, pentru a evita orice interpretare (şi concomitent, o justiţie) cu geometrie variabilă. Poate că este interesant să vorbim, ca Ilan Pappe, de “genocid lent”... ceea ce trimite la o altă terminologie a ONU privind conflictele de “intensitate joasă, medie sau înaltă”... Acest tip de nuanţă se poate dovedi util, cu condiţia să nu servească la camuflarea unei realităţi...

Cred deci că atunci când se examinează criteriile ONU de bază (punctele a, b, c, d, e de mai jos) [1] care permit sau nu utilizarea cuvântului “genocid”, mai multe dintre aceste criterii, dacă nu chiar toate, ne permit să folosim acest cuvânt în raport cu ceea ce se derulează în Palestina. Şi dacă suntem totuşi atât de reticenţi când s-o facem, nu este pentru că nu ne-am reglat încă noi înşine problemele de conştiinţă în raport cu genocidul evreiesc şi ne agăţăm automat de o noţiune cantitativă a victimelor? (Dar atunci de la ce număr în sus ar trebuie atribuit termenul?) Ceea ce traduce poate o formă de alienare...

De altfel, un singur termen ar trebuie să fie cu adevărat potrivit în raport cu drama palestiniană? Nu este aceasta o nouă formă de alienare? Cel mai obiectiv posibil, şi în cadrul definit de ONU, nu există în situaţia palestiniană, concomitent: o politică de apartheid, antrenând un transfer şi o epurare etnică ce de-a lungul timpului şi al evenimentelor care se înlănţuie într-o logică ucigaşă, ia aspecte de genocid... lent?

În ceea ce mă priveşte, şi în viitoarea mea carte, în aceşti termeni tratez problema. Nu mă cenzurez în privinţa terminologiei, pentru că sunt convins că o formă de genocid este efectiv pusă în aplicare prin strategiile israeliene care au arta de a “juca” în privinţa limitelor... până când ne închid în ele, prizonieri ai propriului nostru limbaj...

Notă:

[1] În Convenţia Naţiunilor Unite din 9 decembrie 1948 pentru Prevenirea şi represiunea Crimei de genocid, acesta este înţeles atunci când unul din actele ce vor fi enumerate imediat este comis cu intenţia de a distruge, complet sau parţial, un grup naţional, etnic, rasial sau religios, cum ar fi:

A – Uciderea membrilor grupului;
B – Atingere gravă la integritatea fizică sau mentală a membrilor grupului;
C – Supunerea intenţionată a grupului la condiţii de existenţă care ar putea antrena distrugerea sa fizică totală sau parţială;
D – Măsuri vizând împiedicarea naşterilor în sânul grupului;
E – Transferul forţat al copiilor unui grup la un alt grup.

Articol publicat în Observateur civil, ediţia din 09.02.08. Cf. versiunea în limba franceză.

Niciun comentariu: