Înaintea votului de la ONU care a decis formarea statului Israel, comisia UNSCOP, formatã din tãrile membre ale ONU, a recomandat:
- terminarea Mandatului Britanic si o perioadã de tranzitie înaintea proclamãrii independentei sub control ONU [în realitate, proclamarea independentei s-a fãcut unilateral, de cãtre evrei, controlul ONU nefiind niciodatã pus în practicã];
- prezervarea Locurilor Sfinte [prin aceastã sintagmã se înteleg toate amplasamentele sacre ale: iudaismului, crestinismului si islamului care se gãsesc în Palestina – actuala proclamare a Ierusalimului capitalã a statului Israel, la care se adaugã anexarea Ierusalimului Est si eliminarea etnicilor arabi pericliteazã aceastã mãsurã];
- rezolvarea pasnicã a diferendurilor dintre cele douã pãrti [acest lucru nu s-a fãcut niciodatã];
- unitatea economicã a Palestinei [alt punct care nu s-a pus niciodatã în practicã].
Delegatii minoritari (India, Iranul si Yugoslavia) recomandau un stat federal binational, în timp ce alte state sugerau partajarea Palestinei în douã state (dar cu o uniune economicã) si punerea Ierusalimului sub control international. Altfel spus, se prezintã douã versiuni ale federalizãrii, si nicidecum crearea a douã state independente.
În septembrie 1947, pentru a se transa situatia, ONU a votat. Rezultatul a fost:
- 25 de voturi pentru partaj;
- 13 voturi împotrivã;
- 19 abtineri.
Pentru luarea unei decizii regulamentele ONU cereau întrunirea a douã treimi din voturi. Acest prim vot aratã clar cã opinia publicã internationalã NU este favorabilã raptului a jumãtate din Palestina. Mai trebuie precizat cã în 1947 nici un stat african nu are vreun reprezentant la ONU. Mai mult decât atât, cele mai multe dintre statele arabe nu au reprezentanti în forul international, pentru simplul motiv cã erau supuse unor regimuri coloniale. De asemenea, o parte din statele asiatice nu au nici ele reprezentare la ONU. Iar ceea ce este cel mai important lucru: poporul palestinian nu are nici o voce care sã-l reprezinte, de fapt, nici o clipã nu i-a trecut cuiva prin cap sã-i consulte pe palestinieni asupra destinului lor. O delegatie palestinianã prezentã, fãrã drept de vot, a respins orice partajare a tãrii, dar discursul lor nu a contat.
Dar, chiar si în conditiile acestea, ONU nu reuseste sã adune voturile necesare pentru furtul teritoriului palestinian. Încep masinatiile de culise, în urma cãrora Grecia, Filipine, Liberia si Haiti, care fuseserã împotrivã, sunt nevoite sã cedeze. La 25 noiembrie ONU recurge la un al doilea vot. Rezultatele sunt acum:
- 32 de voturi pentru;
- 13 contra;
- 11 absente;
- 2 absente.
Lipseste un singur vot. Ridicol, nici dupã ce se joacã a doua oarã comedia „legalitãtii”, rezultatul nu este cel scontat. Americanii amenintã întreruperea ajutorului destinat Frantei, asa cã aceasta este în fine decisã dã voteze pentru înfiintarea Israelului. În cele din urmã, dupã douã repetitii, la 29 noiembrie, are loc votul „corect”. Toatã lumea a putut rãsufla usuratã, legalitatea intra în drepturi. Chiar asa sã fie? Dacã ar fi fost asa, atunci asta ar fi însemnat ca Israelul sã respecte punct cu punct ce s-a votat atunci. Nu cred cã mai trebuie spus, dar acest lucru nu s-a petrecut niciodatã.
ONU a votat partajarea Palestinei în trei pãrti:
- un stat evreu de 14.000 km patrati, cu 558.000 de evrei si 405.000 de arabi;
- un stat arab de 11.500 km patrati, cu 804.000 de arabi si 10.000 de evrei, între ele existând o uniune economicã, monetarã si vamalã;
- o zonã sub regim international continând Locurile Sfinte (în special Ierusalim si Betleem), cu 106.000 de arabi si 100.000 de evrei.
Chiar si în conditiile unei „legalitãti” de mucava, votatã într-un forum international care azi ar fi considerat nereprezentativ, în pofida vointei locuitorilor de fapt ai tãrii, respectarea acordurilor ar fi dat aerul unei validãri juridice post-factum. Israelul nu a respectat nici o clipã decizia ONU, care nu a fãcut decât sã-i serveascã de trambulinã provizorie.
A urmat masacrul de la Deir Yassin, din 9 aprilie 1948, perpetrat de cãtre Irgun si Lehi, organizatii teroriste devenite ulterior partide în Knesset. Masacrul a fãcut 254 de victime palestiniene, în majoritate femei si copii. La 11 iulie 1948 urma masacrarea satelor arabe Lod si Ramle. Începea astfel exodul palestinienilor din propria tarã spre Siria, Egipt, Iordania si Liban, nevoiti sã-si abandoneze pãmânturile fortelor de ocupatie. Se estimeazã cã la momentul respectiv aproximativ 900.000 de oameni au fost nevoiti sã se refugieze. Statul Israel, înfiintat în mod „legal”, nu a recunoscut niciodatã dreptul proprietarilor de drept sã se întoarcã pe pãmânturile lor, si nu a acordat nici un sekel despãgubire pentru ceea ce a obtinut prin teroare si crimã.
4 comentarii:
salut! ma numesc Romeo ,eu scriu teza de an si de licenta la conflictele arabo-israilit si va rog frumos sa ma ajutati sa gasesc material la -planurile ONU de impartire a Palestinei.va multumesc anticipat!
romeo_maxian@yahoo.fr
De ce a ales Dumnezeu un popor a Lui ? De ce a ales pe Israel ?
Toţi oamenii sunt a lui Dumnezeu. De ce a ales Dumnezeu un popor a Lui ? De ce a ales pe Israel ?
Nu ţine nici de bogăţie în aur, nici în argint, nici de mărimea teritoriului naţional nici în numărul de oameni al naţiunii?
atunci de ce ?
1.Sunt descendeţii direcţi a lui Abel şi Set, fiii lui Adam. Noe şi Sem fiind părintele tuturor semiţilor şi Patriarhul Israelului, alături de Avraam , Isaac şi Iaacov.
toţi oamenii sunt fiii lui Adam şi Eva. Doar că Biblia, Dumnezeu spune că majoritatea largă a popoarelor sunt descendenţii lui Cain despre care Iisus spune că "Este de la Cel Rău".
2. În timpul construcţiei Turnului Babel, un trib mic, o seminţie de oameni nu sa-a dus : şi într-un fel a fost atunci contra tendiţei vremii şi contra întregii omeniri. A fi anti- uman nu este întotdeuna neaparat răul , maleficul . Acesta est un caz , datorită căruia rasa umană există liberă şi Dumnezeu i-a permis să existe. Da o specie întreagă.
3. Lui Avraam i-a jurat Dumnezeu Yahweh, că se va naşte Mesia şi din acest popor, de pe teritoriul lui naţional va veni Duhul sfânt şi mântuirea deplină a întregiii omenii, a tuturor popoarelor.
IATĂ ŞI VERSETELE DIN BIBLIE, DUMNEZEIASCA BIBLIE CARE DOVEDESC ACEST ADEVĂR.
(Pe care ANTISEMIŢII asemeni Inchiziţiei le numesc RĂTĂCIRI JODOVEŞTI).
(Geneza 10 ,25 )
25. Lui Eber i s-au născut doi fii: numele unuia era Peleg, numit aşa pentru că pe vremea lui s-a împărţit pământul;şi din neamul lui sau sucit contra oamenilor la Babel: iar numele fratelui său era Ioctan.
( aici oamenii l-au părăsit pe Yahweh (Iehova9 în favoarea dumnezeilor ,zeilor, zeiţelor şi spiritelor, exccepţie akkadienii seminţia semitică a lui Eber şi Peleg, strămoii lui Avraam.)
(Geneza 11 ,1-32 )
1. Tot pământul avea o singură limbă şi aceleaşi cuvinte. Pornind ei înspre răsărit, au dat peste o câmpie în
2. ţara Şinear; şi au descălecat acolo.
3. Şi au zis unul către altul: "Haidem! Să facem cărămizi, şi să le ardem bine în foc." Şi cărămida le-a ţinut loc de piatră, iar smoala le-a ţinut loc de var.
4. Şi au mai zis: "Haidem! Să ne zidim o cetate şi un turn al cărui vârf să atingă cerul, şi să ne facem un nume, ca să nu fim împrăştiaţi pe toată faţa pământului."
5. Domnul S-a coborât să vadă cetatea şi turnul, pe care-l zideau fiii oamenilor.
6. Şi Domnul a zis: "Iată, ei sunt un singur popor, şi toţi au aceeaşi limbă; şi iată de ce s-au apucat; acum nimic nu i-ar împiedica să facă tot ce şi-au pus în gând.
7. Haidem! Să Ne coborâm şi să le încurcăm acolo limba, ca să nu-şi mai înţeleagă vorba unii altora."
8. Şi Domnul i-a împrăştiat de acolo pe toată faţa pământului, aşa că au încetat să zidească cetatea.
9. De aceea cetatea a fost numită Babel, căci acolo a încurcat Domnul limba întregului pământ, şi de acolo i-a împrăştiat Domnul pe toată faţa pământului.Afară de un neam sucit o seminţia potrivnică oamenilor.
( Geneza 12, 2-3 )
2. Voi face din tine un neam mare, şi te voi binecuvânta; îţi voi face un nume mare, şi vei fi o binecuvântare pentru tot pământul.
3. Voi binecuvânta pe cei ce te vor binecuvânta, şi voi blestema pe cei ce te vor blestema şi voi nimicii pei cei ce îţi suprimă viaţa; şi toate familiile pământului vor fi mântuite în tine.Şi cu numele tău se vor binecuvânta unii pe alţii."
( Geneza 17, 1-8 )
1. Când a fost Avram în vârstă de nouăzeci şi nouă de ani, Domnul i S-a arătat, şi i-a zis: "Eu sunt Dumnezeul Cel Atotputernic. Umblă înaintea Mea, şi fii fără prihană."
2. Voi face un legământ veşnic între Mine şi tine, şi te voi înmulţi nespus de mult."
3. Avram s-a aruncat cu faţa la pământ şi Dumnezeu i-a vorbit astfel:
4. "Iată legământul Meu nestricat, pe care-l fac cu tine: vei fi tatăl multor neamuri.
5. Nu te vei mai numi Avram, ci numele tău va fi Avraam; căci te fac tatăl multor neamuri.
6. Te voi înmulţi nespus de mult; voi face din tine neamuri întregi; şi din tine vor ieşi împăraţi.
7. Voi pune legământul Meu cel veşnic între Mine şi tine şi sămânţa ta după tine din neam în neam; acesta va fi un legământ veşnic, în puterea căruia, Eu voi fi Dumnezeul tău şi al seminţei tale după tine.
8. Ţie, şi seminţei tale după tine, voi da ţara în care locuieşti acum ca străin, şi anume îţi voi da toată ţara Canaanului în stăpânire veşnică şi Eu voi fi Dumnezeul lor."
( Geneza 22, 16-18 )
16. şi a zis: "Pe Mine însumi jur şi pe Duhul Meu,pe Slava Mea, zice Domnul: pentru că ai făcut lucrul acesta, şi n-ai cruţat pe fiul tău, pe singurul tău fiu,
17. te voi binecuvânta foarte mult şi-ţi voi înmulţi foarte mult sămânţa şi anume: ca stelele cerului şi ca nisipul de pe ţărmul mării, şi sămânţa ta va stăpâni cetăţile vrăjmaşilor ei.
18. Toate neamurile pământului vor fi binecuvântate în sămânţa ta şi vor fi mântuite, pentru că ai ascultat de porunca Mea!"
( Deuteronom 7,6-8 ).
6. Căci tu eşti un popor sfânt pentru Domnul, Dumnezeul tău; Domnul Dumnezeul tău te-a ales, ca să fii un popor al Lui dintre toate popoarele de pe faţa pământului.
7. Nu doar pentru că întreceţi la număr pe toate celelalte popoare S-a alipit Domnul de voi şi v-a ales, căci voi sunteţi cel mai îndărădnic în credinţă şi mai mic dintre toate popoarele.
8. Ci, pentru că Domnul vă iubeşte, pentru că a vrut să ţină jurământul pe care l-a făcut părinţilor voştri, pentru aceea v-a scos Domnul cu mâna Lui puternică, şi v-a izbăvit din casa robiei, din mâna lui Faraon, împăratul Egiptului.
(Luca 2,21-24)
29. "Acum, slobozeşte în pace pe robul Tău, Stăpâne, după cuvântul Tău.
30. Căci au văzut ochii mei mântuirea Ta din sămânţa lui Avraam,
31. pe care ai pregătit-o să fie, înaintea tuturor popoarelor,
32. lumina care să lumineze neamurile, şi slava poporului Tău Israel."
( Ioan 4, 21-24 ).
21. "Femeie", i-a zis Isus, "crede-Mă că vine ceasul când nu vă veţi închina Tatălui, nici pe muntele acesta, nici în Ierusalim.
22. Voi vă închinaţi la ce nu cunoaşteţi; noi ne închinăm la ce cunoaştem, căci Mântuirea vine de la Iudei.
23. Dar vine ceasul, şi acum a şi venit, când închinătorii adevăraţi se vor închina Tatălui în duh şi în adevăr; fiindcă astfel de închinători doreşte şi Tatăl.
24. Dumnezeu este Duh Sfânt, şi cine se închină Lui, trebuie să I se închine în duh şi în adevăr."
(Matei 24,14-21)
(Mulţi contestă şi sunt potrivnici că Mântuirea lor vinde din Israel şi se datorează iudeilor. Mesia fiind EVREU.)
14. Evanghelia aceasta a Împărăţiei va fi propovăduită în toată lumea, ca să slujească de mărturie tuturor neamurilor. Mântuirea din Israel va fi tăgăduită (lepădată).Atunci va veni sfârşitul.
15. De aceea, când veţi vedea "urâciunea pustiirii", despre care a vorbit proorocul Daniel, "aşezată în locul sfânt" - cine citeşte să înţeleagă!
16. atunci, cei ce vor fi în Iudea, să fugă la munţi;
21. Pentru că atunci va fi un necaz aşa de mare, cum n-a fost niciodată de la începutul lumii până acum, şi nici nu va mai fi.
(Mulţi contestă şi sunt potrivnici că Mântuirea lor vinde din Israel şi se datorează iudeilor. Mesia fiind EVREU.Şi acceptă doar faptul că hristos este un Mântuitor Universal nu unul naţional care are rasă,naţie şi religie iudaică )
Trimiteți un comentariu