Prezentăm o cronologie a principalelor date din istoria contemporană a palestinienilor, dinaintea alegerilor legislative din 25 ianuarie 2006.
1891 – primul protest al notabililor Ierusalimului (al-Quds) adresat puterii otomane împotriva imigraţiei evreieşti şi a cumpărării de pământuri.
1897 – primul congres zionist la Bâle proclamă că "obiectivul final al zionismului este crearea pentru poporul evreu a unui cămin în Palestina".
1913 – primul congres naţionalist arab cere Parisului autonomia pentru provinciile arabe ale imperiului otoman.
Mai 1916 – acordurile secrete Skyes-Picot organizează viitorul partaj al teritoriilor. Libanul şi Siria revin Franţei, Irakul şi Transiordania Marii Britanii, Palestina trecând sub administraţie internaţională.
2 noiembrie 1917 – secretarul britanic al Foreign Office, Arthur Balfour, promite liderilor zionişti un "Cămin naţional evreiesc" în Palestina.
1918 – armata engleză ocupă totalitatea ţării plasată sub administraţie militară.
Februarie 1919 – o conferinţă de pace reunită la Paris refuză arabilor independenţa. Primul congres palestinian de la Ierusalim refuză stabilirea unui cămin naţional evreiesc în Palestina.
1921 – conferinţa de la Cairo: Transiordania beneficiază de o administraţie autonomă.
1929 – răzmeriţe arabe la Ierusalim şi în Palestina fac sute de morţi.
1936-1939 – revolta arabă împotriva mandatului britanic este zdrobită de Londra, care limitează totuşi imigraţia evreiască şi promite crearea unui stat palestinian.
29 noiembrie 1947 – Naţiunile Unite decretează partajarea Palestinei în două state, unul evreiesc şi unul arab, din momentul expirării mandatului britanic, în 15 mai 1948 (rezoluţia 181). Lumea arabă respinge această decizie.
14 mai 1948 – proclamarea statului Israel, împotriva căruia armatele arabe intră în război. La sfârşitul conflictului, în 13 ianuarie 1949, mai mult de 400 de sate arabe au fost rase de pe faţa pământului iar 700.000 de mii de palestinieni se refugiază în Cisiordania, în Gaza şi în ţările arabe vecine.
Aprilie 1950 – Iordania anexează Cisiordania. Regele Abdallah este asasinat un an mai târziu în Ierusalimul de Est de un palestinian. Fâşia Gaza este sub administraţie militară egipteană.
28 mai 1964 – după crearea, la Cairo, a Organizaţiei pentru Eliberarea Palestinei (OLP), Consiliul Naţional Palestinian (CNP) adoptă în Ierusalimul de Est o Cartă în care declară lupta armată împotriva statului evreiesc.
Iunie 1967 – războiul de Şase zile, în urma căruia Israelul ocupă Ierusalimul de Est, Cisiordania şi Fâşia Gaza.
22 noiembrie 1967 – rezoluţia 242 a ONU, respinsă de arabi, afirmă "inadmisibilitatea achiziţiei de teritorii prin război şi necesitatea de a lucra pentru o pace justă şi durabilă permiţând fiecărui stat din regiune să trăiască în securitate".
21 martie 1968 – 400 de combatanţi ai OLP, susţinuţi de armata iordaniană, rezistă unui atac israelian împotriva unei baze din Karameh în Iordania. Palestinienii fac din această bătălie un simbol al rezistenţei lor.
4 februarie 1969 – Yasser Arafat este ales preşedinte al Comitetului Executiv al OLP.
10 decembrie 1969 – ONU recunoaşte existenţa "poporului palestinian".
16-22 septembrie 1970 – tensiunile dintre OLP şi Iordania conduc la înfruntări sângeroase. "Septembrie negru" face mai mult de 3.000 de morţi. OLP se repliază în Liban.
12 iunie 1972 – OLP aprobă crearea unui stat "în fiecare parte din Palestina eliberată".
13 noiembrie 1974 – la ONU, unde apare cu o ramură de măslin şi cu un pistol, Arafat obţine pentru OLP un loc de observator.
Iunie 1982 – Israelul invadează Libanul până la Beyruth şi constrânge OLP să se replieze în Tunis. Această plecare este urmată în septembrie de masacrele taberelor de refugiaţi palestinieni de la Sabra şi Şatila.
9 decembrie 1987 – începutul Intifadei, răscoală palestiniană împotriva ocupaţiei israeliene din teritorii, care va dura timp de 6 ani.
13 septembrie 1993 – după mai multe luni de negocieri secrete la Oslo, Israelul şi OLP se recunosc mutual şi semnează o Declaraţie de Principii lansând autonomia palestiniană în vederea unei reglări permanente. Primul-ministru israelian Iţak Rabin şi Arafat îşi strâng mâna.
5 mai 1994 – începutul instaurării unui regim de autonomie palestiniană prevăzută pentru cinci ani.
1 iulie 1994 – Arafat se reîntoarce pe pământ palestinian şi crează la Gaza Autoritatea palestiniană, guvern autonom pentru zonele evacuate de Israel.
4 noiembrie 1995 – asasinarea lui Rabin de către un extremist evreu.
20 ianuarie 1996 – după evacuarea de către Israel a principalelor oraşe din Cisiordania, Arafat este ales preşedinte al Autorităţii Palestiniene. Alegerea unui prim parlament în teritoriile palestiniene.
14 decembrie 1998 – vizită istorică a preşedintelui american Bill Clinton în Gaza.
11-25 iulie 2000 – după patru ani de impas, negocierile de la Camp David dintre Arafat şi primul-ministru Ehud Barak sunt un nou eşec.
28 septmbrie – începutul celei de-a doua Intifada după vizita lui Ariel Şaron, şef al opoziţiei, pe esplanada Moscheilor din Ierusalim. [Este vorba de Moscheia Al-Aqsa si de Domul Stâncii, sanctuarul în care Profetul Muhammad a făcut călătoria al-mirâj. – n. tr.]
3 decembrie 2001 – începutul blocadei împotriva lui Arafat la Ramallah.
29 martie 2002 – construirea unui "zid" între Israel şi Cisiordania, pentru a împiedica, după Israel, inflitrarea de kamikaze.
24 iunie – preşedintele George W. Bush le cere palestinienilor să-şi schimbe conducătorul.
30 aprilie 2003 – lansarea Foii de drum, planul de pace internaţională.
11 septembrie – Israelul adoptă decizia de principiu de a se "debarasa" de Arafat.
18 decembrie – Şaron dezvăluie un "plan de separare" de palestinieni. În februarie 2004 anunţă apropiata dezmembrare a coloniilor din Gaza.
22 martie 2004 – lichidarea de către Israel a şeicului Ahmad Yassin, şeful spiritual al Hamas.
11 noiembrie – decesul lui Arafat la Paris.
9 ianuarie 2005 – Mahmud Abbas este ales preşedinte al Autorităţii Palestiniene.
21 iunie – întâlnire Abbas-Şaron la Ierusalim.
15-23 august – Israelul evacuează cele 21 de implantaţii din Gaza şi 4 colonii izolate din Cisiordania.
12 septembrie – sfârşitul retragerii israeliene din Gaza.
1 ianuarie 2006 – sfârşitul armistiţiului vizând atacurile împotriva Israelului.
25 ianuarie 2006 – alegeri legislative: Hamas obţine majoritatea absolută cu 76 de locuri, contra Fatah (43 de locuri).
Cf. versiunea franceză.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu