Către naţiunea [arabă] (1), poporul libanez, luptătorii din Rezistenţă, către zionişti şi conducătorii arabi. (2)
În această primă comunicare, pe care o fac în aceste zile urmând operaţiunii “Promisiunea Adevărată", doresc să spun câteva cuvinte poporului libanez, luptătorilor din Rezistenţă, zioniştilor şi guvernanţilor arabi. Nu mă adresez comunităţii internaţionale pentru că n-am crezut niciodată, nici măcar o clipă, că există ceva numit comunitate internaţională, ceea ce simt şi mulţi din naţiunea (1) noastră.
În primul rând doresc să spun poporului libanez: dragii mei - [voi sunteţi] cei care aţi îmbrăţişat Rezistenţa, prin care şi pentru care Rezistenţa a fost victorioasă şi a învins pe 25 Mai 2000, cei care au făurit prima victorie din istoria luptei arabe contra duşmanului israelian în ciuda inegalităţii de forţe, în ciuda faptului că majoritatea fraţilor noştri arabi şi musulmani ne abandonaseră şi în ciuda tăcerii întregii lumi - acest popor libanez a creat miracolul victoriei care a uimit lumea şi i-a umilit pe zionişti.
Zioniştii îi privesc pe aceşti oameni într-un fel anumit, unic, pentru că au reuşit să dobândească în istoria luptei împotriva lor o realizare unică şi deosebită. Bătălia de azi nu mai este una pentru prizonieri sau schimb de prizonieri. Se poate spune că duşmanul zionist reacţionează la orice operaţiune oriunde în lume unde sunt luaţi prizonieri. Ceea ce se desfăşoară astăzi însă nu e o reacţie la luarea de prizonieri, ci este plata unor poliţe către oamenii, Rezistenţa, statul, armata, forţele politice, regiunea, satele şi familiile care laolaltă au cauzat înfrângerea istorică pe care entitatea agresiva şi uzurpatoare nu şi-a acceptat-o niciodată ca atare. Aşadar astăzi ceea ce zionismul face este război total ca să-şi achite contul cu Libanul, poporul libanez, statul libanez, armata libaneza, şi Rezistenţa libaneză, ca răzbunare şi represalii pentru victoria câştigată pe 25 Mai 2000.
Dragi si dârji luptători din Rezistenţă, oameni nobili, ştiu că majoritatea covârşitoare a acestui popor, în mintea, inima, voinţa, cultura, gândurile, dragostea, pasiunea şi puterea sa de sacrificiu este un popor de nobleţe, demnitate, onoare, distincţie şi mândrie, nu un popor de servilitate, abjecţie şi predare necondiţionată. Vă spun că în această bătălie ne stau în faţă două opţiuni –- nu “nouă” celor din Hizballah sau din Rezistenăa, ci nouă ca stat libanez, ca popor, armată, Rezistenţă şi putere politică - ori ne supunem astăzi oricăror condiţii pe care vrea să ni le dicteze entitatea zionistă, folosind presiunea, sprijinul şi ajutorul dat de America, de alte ţări din lume şi, regret s-o spun, de ţări arabe… Ori ne supunem complet condiţiilor lor, ceea ce înseamnă a pune Libanul în era israeliană sub dominaţia israeliană — pe sleau, astfel stau lucrurile — sau stăm neclintiţi… În timpul operaţiunii Fructele Mâniei din 1996, sau în 1993 la cealaltă plată de poliţe, cand au avut la început avantaj net, situaţia noastră a fost mult mai rea. Astăzi însă situaţia e diferită. Credeţi-mă, o spun cu încredere, situaţia de acum e diferită. Tot ce trebuie să facem este să perseverăm, să stăm neclintiţi şi să-i confruntăm uniţi, şi ştiu că majoritatea poporului nostru e formată din oameni dârji, luptători care pot să se sacrifice, care n-au nevoie de discursuri încurajatoare.
Ceea ce vă spun acum are numai scopul de a clarifica alegerea care ne stă în faţă şi a lămuri semnificaţia ei. Luptătorilor din Rezistenţa, dragilor şi iubiţilor mei fraţi le spun că în ei stau speranţele fiecărui libanez, fiecărui palestinian, fiecărui arab, fiecărui musulman şi fiecărei persoane libere şi de omenie din lume, fiecărei victime a nedreptăţii, oprimată şi torturată, fiecărui iubitor de curaj, demnitate, valori morale şi nobleţe sufletească — acele caracteristici care se relevă pe câmpul de bătaie şi în lupta cu duşmanul.
Zioniştilor, oamenilor din entitatea zionistă le spun în acest ceas: veţi descoperi curând cât de nebuni şi stupizi sunt conducătorii voştri, noii voştri conducători. Ei nu ştiu să analizeze realitatea. Nu au experienţa necesară. (3)
Voi, zioniştilor, spuneţi în sondaje de opinie publică faptul că mai degrabă credeţi declaraţiile mele decât cele ale propriilor voştri conducători. Acum mă adresez vouă, să ascultaţi cu atenţie şi să credeţi ce vă spun.
[Până] astăzi noi am perseverat (4) în ciuda atacului care a avut loc noaptea trecuta in suburbiile din sud. Atacurile insa s-au inmulţit asupra multor sate, cartiere, strazi si case din Liban; nu e nici o diferenţă între [atacurile] din suburbiile de sud ale Beirutului, oraşul Beirut, sau orice casă din sudul Libanului, valea Beqaa, sau nordul, sau Muntele Liban, sau orice colţ al Libanului. (5) Ecuaţia acum s-a schimbat. Nu spun astăzi că dacă atacaţi Beirutul vom ataca şi noi Haifa. Nu spun că dacă atacaţi suburbiile de sud ale Beirutului vom ataca Haifa. Aţi vrut să schimbaţi ecuaţia aşa că va trebui s-o schimbăm şi noi. Aţi vrut război deschis, aşa că pornim la război deschis. Suntem gata de război la orice nivel. Până la Haifa şi, credeţi-mă, dincolo de Haifa, şi dincolo de dincolo de Haifa.
Nu vom fi singurii care plătesc preţul. Nu numai casele noastre vor fi distruse. Nu numai copiii noştri vor fi omorâţi. Nu numai oamenii noştrii vor fi puşi pe drumuri. Acele vremuri s-au terminat. S-au terminat după 1982 şi după 2000. Va garantez că vremurile acelea au trecut.
Aşa că şi voi trebuie să purtaţi reponsibilitatea pentru ceea ce a făcut guvernul vostru şi pentru ce a inceput. De acum încolo, dacă vreţi război deschis, veţi avea război deschis. Voi l-aţi vrut. Guvernul vostru a făcut regulile jocului, aşa că le preluăm. Nu aveţi idee cu cine luptaţi astăzi. Luptaţi cu copiii lui Muhammad, ai lui Ali, ai lui al-Hassan, ai lui al-Husayn, ai Profetului, ai discipolilor Profetului. Luptaţi cu un popor care are o credinţă pe care nimeni altcineva n-o mai are. Aţi ales război deschis cu un popor care se mândreşte cu civilizaţia şi cultura lui, şi care posedă resurse materiale, iscusinţă, pricepere, cunoaştere, calm, imaginaţie, hotărâre, dârzenie şi curaj. În zilele ce urmează va fi între noi şi voi, cu voia lui Dumnezeu.
Cât despre guvernanţii arabi, nu vă întreb despre istoria voastră (6). Vreau să vă spun doar atât: suntem aventurieri (7). Noi, cei din Hizbollah, suntem aventurieri, da. Suntem aventurieri din 1982, şi am adus ţării noastre numai victorie, libertate, demnitate, onoare şi mândrie. Asta e istoria noastră, experienţa noastră, aventura noastră. În 1982, aţi spus, şi lumea a spus, că suntem nebuni. Dar le-am dovedit că noi suntem cei raţionali, aşa că cine a fost nebunul? Acesta e un alt subiect, şi nu vreau acum să intru în dispută cu nimeni. Vă spun pur şi simplu: n-aveţi decât să pariaţi pe raţiunea voastră, iar noi vom paria pe aventura noastră, cu Dumnezeu, Sprijinul şi Binefăcătorul nostru. N-am contat pe voi nici o clipa, niciodată. Ne-am încrezut în Dumnezeu, în poporul nostru, în inimile, braţele şi copiii noştri.
Astăzi facem la fel, şi cu ajutorul lui Dumnezeu, victoria va urma. Surprizele pe care vi le-am promis vor începe de acum încolo. Pe mare, pe coasta Beirutului, nava care ne-a atacat infrastructura, care a lovit casele oamenilor noştri, ale civililor — o vedeţi arzând. Se va scufunda, şi cu ea duzini de trupe israeliene. Acesta e începutul. Vor mai fi multe altele de spus înainte să sfârşim. Pacea şi mila Domnului să fie asupra voastră!
Traducerea din engleză a fost făcută de Xenia Hâtru după o versiune a textului în limba engleză.
Versiunea engleză este semnată de Muhammad Abu Nasr, în conformitate cu originalul din limba arabă.
Notele traducătorului versiunii engleze:
(1) Când Nasrallah vorbeşte de “naţiune", ca orice alt arab, se referă la natiunea arabă în totalitatea ei, de aceea pentru clarificare am adăugat în paranteze cuvântul “arabă”.
(2) Ordinea în care pune pe cei cărora li se adresează e foarte importantă în stilistica arabă. Faptul că liderii arabi sunt puşi după zionişti e menit să arate dispreţul faţă de ei, pe care de altfel îl exprimă în repetate rânduri în text.
(3) Referinţă la Olmert, care nu are decât experienţă birocratică.
(4) “Perseverat/persevered” nu e cuvântul adecvat nici în engleză, nici în română — de fapt contextul arată clar că el spune în esenţă “până astăzi nu am reacţionat ci doar am aşteptat ca Israelul să răspundă la oferta noastră de schimb de prizonieri.”
(5) Prin “nici o diferenţa” vrea să spună că Israelul nu poate pretinde, după ce a extins atacul mult dincolo de zona din sud (unde e Hizballh) spre intreaga ţară, că o face pentru a forţa Hizballah să elibereze soldaţii IFO capturaţi, ci că a “schimbat ecuaţia” arătând că vrea să distrugă tot Libanul.
(6) Prin “istoria” liderilor Arabi, în principal Regele Iordaniei şi Mubarak, se referă la modul prin care au ajuns la putere, cu conivenţa şi sprijinul american şi zionist. Că la ei se referă e clarificat de atribuţia acuzaţiei de “aventurism” descrisă în nota 7.
(7) Regele Hussein al Iordaniei a acuzat Hizballah de “aventurism” în capturarea soldaţilor israelieni, în timp ce Mubarak al Egiptului, fără a folosi cuvântul, a dat impresia că are aceeaşi poziţie. Ambii au cerut eliberarea soldaţilor israelieni mai întâi, necondiţionat, urmată de cererea ca Israelul să se poarte cu… “moderaţie” în Liban.
In accordance with Title 17 U.S.C. Section 107, this material is distributed without profit to those who have expressed a prior interest in receiving the included information for research and educational purposes. Information Clearing House has no affiliation whatsoever with the originator of this article nor is Information ClearingHouse endorsed or sponsored by the originator.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu