Se afișează postările cu eticheta Human Rights Watch. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Human Rights Watch. Afișați toate postările

sâmbătă, iunie 11, 2016

49 DE ADEVĂRURI DESPRE OCUPAȚIA ISRAELIANĂ ÎN CISIORDANIA ȘI FÂȘIA GAZA




de Ben White

Săptămâna aceasta s-au împlinit 49 de ani de ocupație militară israeliană a Cisiordaniei și a Fâșiei Gaza. Vă prezentăm deci, 49 de adevăruri despre un regim militar care durează de aproape jumătate de secol.

1.  Războiul de Șase Zile a fost un conflict armat între Israel și alianța statelor arabe Egipt, Iordania și Siria. În urma victoriei Israelul a ocupat Fâșia Gaza, Peninsula Sinai, Platoul Golan și Cisiordania. Cisiordania – incluzând Ierusalimul de Est – împreună cu Fâșia Gaza constituie Teritoriile Palestiniene Ocupate (OPT), aflate sub ocupație militară israeliană din iunie 1967.

2.  Înainte de ocupația israeliană, Cisiordania era controlată de Iordania și Fâșia Gaza de către Egipt.

3. Înainte de formarea Statului Israel, în 1948, Cisiordania și Fâșia Gaza făceau parte din Palestina Mandatorie; „granițele” acestora sunt rezultatul expansiunii Israelului și al diverselor armistiții.

4. 300.000 de palestinieni din Cisiordania și Fâșia Gaza au devenit refugiați în urma războiului de Șase Zile; cei mai mulți dintre ei nu au putut să se întoarcă.

5.  În 1967, forțele armate ale Israelului au epurat etnic și au distrus o mulțime de sate și orașe din OPT, printre care Imwas, Beit Nuba și altele.

6.  Printr-o ciudată coincidență a istoriei, ocupația militară israeliană în OPT a început la foarte puțin timp după ce luase sfârșit în mod oficial regimul militar asupra cetățenilor palestinieni ai Israelului în decembrie 1966.

7.  Astfel încât, Statul Israel i-a supus pe palestinieni la un regim militar de asuprire pe întreaga durată a celor 68 de ani ai săi, cu excepția a șase luni de zile (din decembrie 1966 până în iunie 1967).

8.  Printre primele acțiuni ale autorităților israeliene în Ierusalimul de Est a fost demolarea cartierului Mughrabi, evacuând 600 de rezidenți și distrugând 135 de case.

9.  În locul cartierului Mughrabi, vechi de 800 de ani, Israelul a construit Western Wall Plaza, o amplă zonă deschisă, cu fața spre Zidul Plângerii, care funcționează ca o sinagogă în aer liber.

10.  Prima colonie din Cisiordania a fost stabilită în septembrie 1967, cu sprijinul guvernului laburist, la vremea aceea.

11. Toate coloniile israeliene din OPT sunt ilegale sub legea internațională, constituind o violare a celei de-a Patra Convenții de la Geneva.

12. Într-un memorandum secret din 1967, un consilier juridic al guvernului israelian afirma ilegalitatea coloniilor civile din OPT.

13. Până în 1972 aproximativ 10.000 de israelieni locuiau în colonii ilegale în OPT.

14. În 1974/75, Israelul a construit Ma’ale Adumim în Cisiordania în estul Ierusalimului. Acum este cea mai mare colonie israeliană ca suprafață.

15. Există acum 125 de colonii aprobate de guvern în OPT, plus încă 100 sau mai multe „avanposturi” neautorizate ale coloniștilor.

16. Sunt în jur de 400.000 de israelieni ce locuiesc în coloniile ilegale din Cisiordania Ocupată.
Acest număr îi exclude pe rezidenții coloniilor stabilite în Ierusalimul de Est – încă aproximativ 200.000

17. Israelienii au votat în 14 alegeri naționale începând cu iunie 1967. Spre deosebire de coloniști, palestinienii din OPT nu au avut dreptul să voteze la niciuna dintre aceste alegeri.

18. Potrivit ONU, au avut loc 2.598 de acte violente ale coloniștilor israelieni împotriva palestinienilor în ultimii zece ani.

19. Una din metodele adoptate de autoritățile israeliene pentru a coloniza Cisiordania a fost legislația din era otomană privind pământul, datând de la 1858.

20. Până la mijlocul anilor 1980, cultivarea pământului de către palestinieni a scăzut cu 40%.

21. În 1991 Israelul a început să solicite palestinienilor din OPT care doreau să intre în Ierusalim obținerea unui permis individual.

22. Mai mult de 500 de obstacole fizice, inclusiv puncte de control și ziduri de pământ restricționează libertatea de mișcare a palestinienilor în Cisiordania.


23. În 2003 Israelul a început construirea Zidului de Separație în Cisiordania și Ierusalimul de Est. În jur de 85% din lungimea totală a zidului se află în interiorul OPT.

24. În 2004 Curtea Internațională de Justiție de la Haga a emis o hotărâre judecătorească neexecutorie care declara construcția Zidului în OPT „o încălcare a legilor internaționale”.

25. În jur de 82.000 de coloniști trăiesc în afara Zidului de Separație; plus Ariel, unul dintre principalele orașe-colonii din mijlocul zonei de nord a Cisiordaniei, totalul ridicându-se astfel la aproximativ 100.000 de coloniști.

26. Fâșia Gaza este căminul a 1,8 milioane de palestinieni, 70% dintre aceștia fiind refugiați înregistrați de Națiunile Unite, expulzați de către Israel din casele lor în 1948.

27. De zeci de ani, Israelul a menținut o prezență armată permanentă în Gaza, a expropriat pământ și a construit colonii pentru o populație de coloniști ce se ridică la peste 8.000.

28. În 2005, Israelul i-a îndepărtat pe acești coloniști și și-a reinstalat forțele armate de-a lungul gardului ce înconjoară perimetrul Gazei.

29. Fâșia Gaza încă se află sub ocupație militară israeliană: împreună cu Cisiordania și Ierusalimul de Est, formează o singură entitate teritorială. (OPT)

30. Acest lucru a fost ratificat în Rezoluția 1860 a Consiliului de Securitate UN din 2009 și de asemenea, în noiembrie 2014 de către Biroul Procurorului Curții Penale Internaționale de la Haga.

31. În 1967 Israelul a extins granițele municipale ale Ierusalimului pentru a include noi teritorii ocupate; acest act de anexare nu a fost recunoscut niciodată de către comunitatea internațională.


32. O treime a teritoriului anexat a fost expropriată; până în 2001 au fost construite aproximativ 47.000 de ansambluri de locuințe în coloniile de pe acest pământ expropriat.

33. Marea majoritate a palestinienilor din Ierusalim sunt rezidenți permanenți, nu cetățeni. În 2014, Israelul a revocat statusul de rezidență al 107 palestinieni.

34. Palestinienii suferă de o politică discriminatorie în ceea ce privește regimul apei, perpetuată de către autoritățile israeliene.

35. Israelul folosește un sistem juridic dual în OPT : tribunale civile pentru cei 600.000 de coloniști și tribunale militare pentru cei 4,5 milioane de palestinieni. 99,74% dintre cei din urmă sfârșesc prin a fi condamnați.

36. Armata israeliană bagă în detenție palestinieni din OPT fără a fi acuzați sau judecați, pe perioade de 6 luni, care pot fi reînnoite. 

37. Există în momentul de față 715 astfel de prizonieri, din totalul celor 7.000 de palestinieni închiși.

38. Din 1967 încoace, autoritățile israeliene au demolat sute de case palestiniene drept acte de pedeapsă colectivă.


39. Multe structuri palestiniene sunt demolate de forțele israeliene din cauză că nu dețin permisele potrivite; cu toate acestea, mai mult de 95% dintre aplicațiile pentru aceste permise sunt respinse.

40. În anul 2016, până la data de față, autoritățile militare israeliene au demolat 625 de structuri palestiniene.

41. În timpul celei de-a Doua Intifade (1987-93), forțele israeliene au ucis peste 1000 de palestinieni. La fiecare patru oameni omorâți, al cincilea este un copil.

42. În primele zile ale celei de-a Doua Intifade, armata israeliană a tras 1,3 milioane de gloanțe.

43. În cele șase ofensive militare între 2006-2014, Israelul a ucis 1.097 de copii palestinieni în Fâșia Gaza.

44.  Forțele de ocupație israeliene au ucis 137 de palestinieni în Cisiordania în 2015 și 56 în 2014. Pe aceeași durată, forțele israeliene au rănit 19.950 de palestinieni în Cisiordania.

45. Acordurile de la Oslo, semnate la mijlocul anilor 90, au pus bazele Autorității Palestiniene (PA), care guvernează anumite aspecte ale vieții palestinienilor în câteva părți ale OPT.

46. Acordurile au împărțit OPT în Zonele A, B și C. Teritoriile zonelor A și B nu sunt adiacente, ci consistă în 227 de zone separate, aflate sub diverse grade de control al PA.

47. 60% din Cisiordania este sub control militar și civil israelian total. Dar armata Israelului efectuează raiduri și în restul Cisiordaniei atunci când dorește.

48. Potrivit Human Rights Watch: „Palestinienii se confruntă cu o discriminare sistematică bazată exclusiv pe rasă, etnicitate și origine națională.” Amnesty International este de acord.

49. În 2012, Comitetul UN pentru Eradicarea Discriminării Rasiale a declarat că politicile Israelului violează interdicția „apartheidului și a segregării rasiale”.


sâmbătă, mai 28, 2016

LAȚUL SE STRÂNGE : IORDANIA AMPLIFICĂ SUFERINȚA PALESTINIENILOR DIN GAZA



de Samar Batrawi


Iordania a sporit restricțiile de circulație ale palestinienilor din Gaza, deja aflați sub blocadă egipteană și israeliană
 

Palestinienii din Gaza s-au lovit de o lungă listă de restricții în ultimii ani, inclusiv interdicția deplasării în afara teritoriului de 365 de kilometri pătrați, guvernat de Hamas de aproape 10 ani. 

Principalul executant al acestor restricții este Israelul, care controlează circulația oamenilor și a mărfurilor prin granițele cu Gaza și spațiul aerian și maritim al Gazei.

Israelul solicită palestinienilor din Gaza să formuleze o cerere pentru eliberarea unui permis special pentru a putea părăsi teritoriul prin punctul de trecere Erez, fie că e vorba de o călătorie în străinătate, fie de o vizită a familiei sau prietenilor din Cisiordania.

Acest permis este dificil de obținut, chiar și în circumstanțe de urgență. De exemplu, un raport recent al Organizației Mondiale a Sănătății (OMS sau WHO - acronimul în limba engleză) arată că mai mult de 28% dintre cererile persoanelor care au solicitat permis de trecere din motive de sănătate au fost respinse sau ignorate.

vineri, februarie 08, 2008

Urmarile tsunami-ului din Gaza (de George Hishmeh)

A fost foarte inaltator sa vezi sute de mii de barbati, femei si copii palestienieni urcand zidul cutat care separa de Egipt Fasia lor Gaza asediata de israelieni si sa ii privesti la Al Jazeera cum erau liberi sa-si cumpere proviziile esentiale, sa viziteze rude si prieteni pe care nu i-au vazut de ani intregi si sa se joace plini de voie buna.

Scena cu vacile, camilele si bicicletele purtate peste granita de macarale nu va fi stearsa usor din amintirile cele mai placute ale nimanui.

Daca nu altceva, a fost un testament al puterii oamenilor si o palma peste fata Israelului, care ca alte puteri mondiale, crede ca forta sa militara poate singura sa subjuge adversarul.

A fost o coincidenta memorabila si faptul ca Dr. George Habash, admiratul fondator a Frontului Popular pentru Eliberarea Palestinei care s-a luptat timp indelungat impotriva deposedarii palestiniene si pentru unitate araba, a trecut dintre cei vii in Iordania in timp ce cativa palestinieni isi sarbatoreau nou-gasita libertate.

A fost o scena ce amintea de caderea Zidului Berlinului, cu exceptia unei diferente majore.

In Germania, lumea intreaga si in mod particular lumea vestica ii sustinea pe germanii de est, pe cand in cazul locuitorilor din Gaza putini au ridicat macar un deget pentru a condamna tratamentul ilegal si rusinos al Israelului fata de palestinienii saraciti, dintre care un milion jumatate au indurat ocupatia militara israeliana timp de mai mult de 40 de ani.

Daca nu ar fi existat expunerea media facuta de diferite grupuri umanitare, printre care Amnesty International si Human Rights Watch, precum si unele agentii ONU si chiar cateva grupuri de pace israeliene, situatia de mizerie pe care asediul nemilos Israelian l-a adus in Gaza ar fi scapat atentiei internationale.

Un caz este esecul Consiliul de Securitate ONU, format din 15 membrii, in a emite o declaratia unanima critica, fapt atribuit refuzului SUA de a fi de acord cu celalalte 14 state membre.

"Cetrala electrica din Gaza depinde de combustibil importat, sursa caruia a fost intrerupta de blocada israeliana", a scris un purtator de cuvant al Amnesty International intr-o scrisoare publicata in Washington Post protestand fata de editorialul detestabil din ianuarie 24. "Lipsurile au dus la resurse insuficiente de apa curata, precum si prelucrarea neadecvata a deseurilor menajere, afectand astfel sanatatea si bunastarea populatiei."

Zahir Janmohamed de la Amnesty International SUA a adaugat: "Agentiile ONU s-au plans in mod repetat ca blocada impiedica trecerea asistentei umanitare de care depinde mai mult de 80 la suta din populatia din Gaza. Accentuarea crizei vine din faptul ca cei care au nevoie de tratament medical urgent, absent in Gaza, sunt opriti de catre autoritatile israeliene din a parasi teritoriul."

Blocada

Israelul si-a justifiat blocada ca pe o consecinta a atacurilor cu racheta facute de grupurile palestieniene din Gaza, dar oficialul Amnesty Inernational a accentuat ca "taierea proviziilor esentiale" ale gazanilor "ca raspuns la actiunile catorva este de asemenea o violare a legislatiei internationale si ar trebui condamnata cu o forta egala".

Dar vor accepta locuitorii din Gaza, acum ca au simtit gustul libertatii, sa se intoarca la conditiile dure a anilor din urma? Desigur ca nu, dar ce pot face cele doua mari puteri din regiuni - Egiptul si Israelul - si cele doua factiuni palestiniene principale - Fatah si Hamas - in privinta asta?

O jumatate de pas este in lucru, o intelegere intre Egipt, Israel si Uniunea Europeana care sa permita Autoritatii Palestiniene si lui Mahmoud Abbas sa plaseze oameni la punctele de control ale frontierei cu Egiptul.

Este improbabil ca acest lucru sa fie acceptat de Hamas, care probabil ca se simte triumfator dupa ce a deschis portile spre Egipt, o actiune care a fost indubitabil apreciata de locuitorii Gazei.

Tarile arabe ar trebui sa isi inteteasca eforturile pentru a gasi o solutie fezabila contra luptelor intestine dintre palestinieni.

Pasul imediat urmator ar trebui sa includa o intelegere in privinta posturilor de garda de la frontiera cu Egiptul, intelegere care ar fi diferita de aranjamentul anterior care avea inspectori UE monitorizand personalul palestinian care, la randul sau, era legat video cu ofiteri israelieni plasati in spatele unui geam mascat.

Si chiar daca asta ar functiona, nu exista vreo garantie ca partea israeliana si-ar recunoaste greselile din moment ce coalitia de guvernare s-ar putea fragmenta daca raportul comisiei Winograd, programat pentru miercuri seara, l-ar putea discredita pe primul ministru Ehud Olmert pentru neinspiratul razboi din 2006 impotriva Libanului.

Daca este asa, ministrul apararii, Ehud Barak, care a nascocit blocada Gazei, ar putea vedea in dezvaluirile raportului Winograd o oportunitate pentru a-si retrage Partidul Muncii de la guvernare si sa-l inlocuiasca pe Olmert ca prim ministru.

Nu e de mirare ca Uri Avnery, activistul pentru pace israelian, il considera pe Barak "probabil cel mai periculos om in Israelul de azi... periculos chiar pentru existenta Israelului pe termen lung". Si nu e de mirare ca tsunami-ul din Gaza a intors unele carti cu capul in jos!

Tradus si adaptat dupa sursa originala. George Hishmeh este un jurnalist de opinie din Washington. Poate fi contactat la ghishmeh@gulfnews.com.