„Israelul nu are politică externă, doar politică internă.” Mai rar
o observație atât de justificată, remarca făcută de Henry Kissinger,
controversatul câștigător al premiului Nobel pentru pace ne permite să analizăm
un episod al impactului incontestabil asupra situației din cadrul coaliției la
guvernare a prim-ministrului Benjamin Netanyahu: desemnarea lui Daniel Dayan drept
consul al Israelului în Statele Unite, după ce i-a eșuat tentativa numirii
aceluiași în funcția de ambasador al Israelului în Brazilia.
În 1947 Brazilia reprezenta majoritar America Latină în fața Națiunilor
Unite (UN) în ideea împărțirii Palestinei în două state, unul Arab Palestinian
și celălalt evreiesc. Dar restul țărilor importante din regiune, precum
Argentina, Mexic și altele nu sprijineau opinia Braziliei. Respingând pierderea
teritorială, printre celelalte pierderi, pe care crearea statului Israel o
implica, lumea araba și conducerea Palestinei din anii 1940 au încercat să
prevină acest lucru. Înfrângerea lor militară a dus mai întai la însușirea pământurilor
palestiniene de către Israel și în 1967 la ocupația israeliană a întregului
stat ce nu apucase să ființeze.
Ulterior, în special după 1977, succesiunea aproape continuă a
guvernelor israeliene ultranaționaliste a fost tot mai criticată în America
Latină și o hotărâre neexecutorie a Curții Internaționale de Justiție declara
ilegale coloniile din teritoriile palestiniene ocupate. De asemenea, la solicitarea
Braziliei, din 2010 încoace a crescut recunoașterea statului palestinian în
lipsa înfăptuirii acestuia și împărțirea a fost invocată de țări precum
Uruguayul în sprijinul realizării statului.
