de Gideon Levy
Șocul, țâțâitul și
revolta în legătură cu materialul video făcut public joia trecută, în care se poate
vedea cum un polițist israelian bate un șofer palestinian al unui camion sunt exasperante
și dezgustătoare. Numai filmul în sine este mai dezgustător. Vă scârbește polițistul?
Păi exact așa arată ocupația. Este la fel de violentă, hidoasă, brutală și
grosolană ca și polițistul; exact așa abuzează Israelul de milioane de oameni
în fiecare oră, în fiecare zi, de peste 50 de ani încoace.
Nu doar că
materialul video ilustrează rutina zilnică din teritoriile ocupate: în orice
moment există soldați și polițiști israelieni care bat palestinienii, îi
lovesc, îi atacă, le dau capete în gură, latră la ei și îi înjură, așa ca în
video. Ceea ce este mai rău și mai rău în filmul cu pricina reflectă o
realitate mult mai vasta decât ocupația.
Este un raport de
situație, un selfie israelian. Dacă filmul „Exodul” năzuia să prezinte un
Israel al perioadei războiului de independență, video-ul cu polițistul violent
prezintă Israelul din 2017. Exodul a fost visul, polițistul fragmentul său:
priviți filmul și ne veți vedea pe noi.
Fiecare israelian a
văzut nenumărate imagini similare în acest „pământ al conflictului”: pe străzi;
la supermarket; în spital; pe terenul de fotbal sau în parcare...aproape cuvânt
cu cuvânt, literă cu literă, acesta este limbajul, aceasta este lingua franca
israeliană: agresarea. De ce să ne luăm de polițist? El este imaginea tipică a
țării sale. El a făcut ceea ce a făcut cam toată lumea. Și el este fiul nostru,
al tuturor. E un bătăuș în uniformă – așa, și?
Era deja suspectat că
ar fi bătut un civil și forțele de poliție nu au găsit de cuviință să îl dea în
judecată atunci. Deci, a acționat așa cum se așteaptă de la el. Este important
de remarcat tipul de violență folosit: aceasta este violența experimentată,
aproape o violență înnăscută. Lovitura cu capul în gură sau în cap este arma
unui bătăuș experimentat; un bătăuș neexperimentat nu lovește cu capul.
Trebuie să îi
ascultați și limbajul, jargonul Israelului. „O să plătesc pentru ce? Futu-ți
gura mă-tii...dispari din fața mea!” strigă el la Mazen Shwiki. „Vă iau la toți
mamele în pulă.” Așa se vorbește în Israel. Nu doar în ocupație, nu doar pe șosea.
Este peste tot: cea mai importantă valoare a israelicității – să nu fi luat de
fraier („O să plătesc?”); tranziția imediată de la amenințare la acțiune;
forța, agresivitatea, aroganța, asprimea. Limbajul murdar.
Faptul că a făcut-o
în timp ce purta uniformă nu are nicio importanță. Și polițiștii vorbesc
israeliana. Israelul este violent deoarece poate. Bombardează Siria și
asasinează în Gaza deoarece poate. Este bătăușul cartierului deoarece nimeni nu
l-a oprit. Și, de asemenea, este violent în interiorul său deoarece poate.
Și polițistul – pe numele
său atât de israelian Moshe Cohen – este violent deoarece poate. Faptul că
vis-à-vis se afla un grup de oameni nu l-a împiedicat să acționeze. El a știut
și oamenii aceia au știut că el este cel puternic și ei sunt cei slabi; că el
este opresorul și ei sunt oprimații, deci că el are voie s-o facă. El este
stăpânul pământului și ei sunt praful de sub picioarele lui. Toată lumea
prezentă și-a îndeplinit rolul: neajutorarea și frica șoferilor palestinieni
care s-au temut să vină în ajutorul prietenului lor împotriva furiei polițistului.
Uniforma ocupației versus neputința ocupatului. Cu pistolul la brâu, fiți
atenți cum stă și umblă polițistul: așa se poartă stăpânul. Așa se comportă
țara noastră.
E un tablou urât,
al naibii de urât, de aici și reacția imediată de revoltă pe care o avem când îl
privim. Mare parte a furiei nu e îndreptată atât spre polițist – el va fi uitat
rapid și e puțin probabil să fie judecat – ci către oglinda pe care ne-o pune în
față, un autoportret al Israelului în anul 2017.
De aceea am vrea să
îl uităm pe polițist. Să fie dat afară, să fie pus sub arest la domiciliu
pentru câteva zile și apoi să dispară din fața noastră (în cuvintele sale);
numai să nu fie dat în judecată. Ne-a ajuns până în gât procesul de omor din
culpă al sergentului Elor Azaria: în adâncul nostru, am știut că noi toți
suntem de fapt dați în judecată.
La câteva ore după
ce video-ul a fost distribuit pe internet, s-a ținut o recepție în casa
activistei pentru pace Alice Krieger. Invitatul de onoarea a fost dr. Izzeldin
Abuelaish, medicul din Gaza care și-a pierdut trei fiice în timpul operațiunii
Cast Lead. „Ura înseamnă slăbiciune” spune îndureratul tată în ebraică, o limbă
pe care puțini sunt în stare să o înțeleagă în Israel. „Bunătatea, toleranța și
răbdarea înseamnă putere.” În întunericul serii și al materialului video,
cuvintele nobile ale doctorului au sunat impersonale, ridicole, aproape
halucinante.
http://www.haaretz.com/opinion/.premium-1.779438
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu