Noi nu sărbătorim aniversarea Israelului

În luma mai, organizaţiile evreieşti vor sărbători cea de-a şaizecea aniversare a fondării statului Israel. Acest lucru este de înţeles în contextul secolelor de persecuţie care au culminat cu Holocaustul. Totuşi, noi suntem printre evreii care nu o vor sărbători. A venit vremea să luăm în calcul punctul de vedere al celuilalt, preţul plătit de alt popor pentru antisemitismul european şi politica genocidară a lui Hitler. Aşa cum sublinia Edward Said, ceea ce este Holocaustul pentru evrei, este Naqba pentru palestinieni.

În aprilie 1948, în aceeaşi lună cu josnicul masacru din [satul palestinian] Deir Yassin şi bombardarea civililor palestinieni din piaţa din Haifa, a fost pus în practică Planul Dalet. Acesta autoriza distrugerea satelor palestiniene şi expulzarea populaţiei indigene dincolo de graniţele statului. Nu vom sărbători.

În iulie 1948, 70.000 de palestinieni au fost alungaţi de la casele lor din Lydda şi Ramleh în canicula verii fără mâncare şi fără apă. Câteva sute au murit. Este cunoscut sub numele de Marşul Morţii. Nu vom sărbători.

În total, 750.000 de palestinieni au devenit refugiaţi. Aproximativ 400 de sate au fost şterse de pe hartă. Acest lucru nu a pus capăt purificării ethice. Mii de palestinieni (cetăţeni israelieni) au fost alungaţi din Galileea în 1956. Alte mii atunci când Israelul a ocupat Cisiordania şi Gaza. Conform legilor internaţionale şi sub sancţiunea rezoluţiei 194 a ONU, refugiaţii de război au dreptul să se întoarcă sau să primească compensaţii. Israelul nu a acceptat niciodată acest drept. Nu vom sărbători.

Nu putem sărbători naşterea unui stat fondat pe terorism, masacre şi deposedarea unui alt popor de pământurile sale. Nu putem sărbători naşterea unui stat care se angajează chiar şi acum în purificare etnică, care violează legea internaţională, care pricinuieşte o monstruoasă pedeapsă colectivă populaţiei civile din Gaza şi care continuă să nege palestinienilor drepturile umane şi aspiraţiilor lor naţionale.

Vom sărbători atunci când arabii şi evreii vor trăi ca egali şi în pace în Orientul Apropiat.

Seymour Alexander
Ruth Appleton
Steve Arloff
Rica Bird
Jo Bird
Cllr Jonathan Bloch
Ilse Boas
Prof. Haim Bresheeth
Tanya Bronstein
Sheila Colman
Ruth Clark
Sylvia Cohen
Judith Cravitz
Mike Cushman
Angela Dale
Ivor Dembina
Dr. Linda Edmondson
Nancy Elan
Liz Elkind
Pia Feig
Colin Fine
Deborah Fink
Sylvia Finzi
Brian Fisher MBE
Frank Fisher
Bella Freud
Catherine Fried
Uri Fruchtmann
Stephen Fry
David Garfinkel
Carolyn Gelenter
Claire Glasman
Tony Greenstein
Heinz Grunewald
Michael Halpern
Abe Hayeem
Rosamine Hayeem
Anna Hellman
Amy Hordes
Joan Horrocks
Deborah Hyams
Selma James
Riva Joffe
Yael Oren Kahn
Michael Kalmanovitz
Paul Kaufman
Prof. Adah Kay
Yehudit Keshet
Prof. Eleonore Kofman
Rene Krayer
Stevie Krayer
Berry Kreel
Leah Levane
Les Levidow
Peter Levin
Louis Levy
Ros Levy
Prof. Yosefa Loshitzky
Catherine Lyons
Deborah Maccoby
Daniel Machover
Prof. Emeritus Moshe Machover
Miriam Margolyes OBE
Mike Marqusee
Laura Miller
Simon Natas
Hilda Meers
Martine Miel
Laura Miller
Arthur Neslen
Diana Neslen
Orna Neumann
Harold Pinter
Roland Rance
Frances Rivkin
Sheila Robin
Dr. Brian Robinson
Neil Rogall
Prof. Steven Rose
Mike Rosen
Prof. Jonathan Rosenhead
Leon Rosselson
Michael Sackin
Sabby Sagall
Ian Saville
Alexei Sayle
Anna Schuman
Sidney Schuman
Monika Schwartz
Amanda Sebestyen
Sam Semoff
Linda Shampan
Sybil Shine
Prof. Frances Stewart
Inbar Tamari
Ruth Tenne
Martin Toch
Tirza Waisel
Stanley Walinets
Martin White
Ruth Williams
Naomi Wimborne-Idrissi
Devra Wiseman
Gerry Wolff
Sherry Yanowitz

Acest articol a apărut în The Guardian, ediţia de Miercuri, 30 aprilie 2008, la pagina 33.