miercuri, septembrie 17, 2008
Lanterne de contrabandă (de Saleh Al-Naami)
Pentru milioane de musulmani din întreaga lume, celebrarea lunii sfinte a Ramadanului în comfortul propriei case alături de familie reprezintă momentul de a întări legăturile de solidaritate cu palestinienii şi irakienii.
Saleh Al-Naami descrie cum se chinuie Gaza asediată să supravieţuiască lunii sfinte.
Răbdător, aşezat în spatele mesei sale de scris, cu un rând de femei solicitante care curg din biroul său afară în hol, Tareq Qandil, 35, taie nume odată ce împarte mâncare. El conduce o ramură a Societăţii Islamice pentru Corectitudine din tabăra de refugiaţi Al-Maghazi din Gaza, iar această societate dă mii de pachete cu mâncare familiilor sărace într-o zonă în care 20.000 de oameni se zbat să supravieţuiască.
Fiecare familie primeşte în timpul lunii Ramadan o sumă de bani şi câteva pachete cu mâncare. Dar în acest an societatea lucrează mai mult decât de obicei. „Deoarece şi mai multe familii au căzut sub pragul de sărăcie din cauza asediului vom dubla numărul de pachete distribuite. Multe persoane sunt şomere şi astfel depind pe donaţii pentru a supravieţui,” a spus Qandil pentru Săptămânalul Al-Ahram.
Societăţi similare cu cea a lui Qandil au înmugurit prin toată Gaza pentru a suplimenta eforturile Agenţiei Naţiunilor Unite pentru Ajutor şi Reconstrucţie (UNRWA) care, de asemenea, ajută mii de familii nevoiaşe. Între timp şi guvernul eşuat al primului ministru Ismail Haniyeh face tot ce poate. Ministrul pentru afacerile sociale din guvernul Hamas, Ahmed Al-Kurd, spune că ministerul său asigură asistenţă financiară pentru mai mult de 20.000 de familii din Gaza.
„Înţelegem gravele ramificaţii ale blocadei asupra poporului nostru din Gaza, iar guvernul face tot ce poate pentru a face viaţa mai uşoară pentru ei,” a declarat Al-Kurd pentru Săptămânal. Ministerul său îşi coordonează munca de întrajutorare cu organizaţiile de caritate ale căror eforturi sunt indispensabile într-un loc în care proviziile de bază, dacă sunt disponibile, sunt prohibitiv de scumpe.
Doar pentru a ilustra nivelurile de sărăcie, piaţa Al-Zawiya din Gaza este aglomerată în prima zi de Ramadan, dar cumpărătorii spun că majoritatea bunurilor sunt peste posibilităţile lor. Marwan Sawi, un angajat al guvernului, se plânge de preţurile la brânza Gouda pe care cele trei fete ale sale le place să o aibă la masa dinaintea zorilor sau Sohour. După o lungă deliberare se decide să cumpere o bucată pentru fetele lui. Dar salariul său de 1.500 şekeli (380$) de abia dacă ajunge să acopere cheltuielile lunare. De Ramadan va trebui să se împrumute, spune el.
Un negustor, Khalil Zahir, spune că puterea de cumpărare a populaţiei din Gaza a scăzut în mod constant de-a lungul ultimilor doi ani. Dar luna aceasta probabil că este cea mai grea de până acum, observă el.
Cu graniţele de intrare şi ieşire ale Gazei închise este greu de imaginat că situaţia s-ar putea îmbunătăţi. Ramzi Hayyen, un alt negustor, spune că în ciuda armistiţiului acceptat de Israel şi palestinieni, Forţele de Ocupare Israeliene (I.O.F) încă ţin punctele de trecere ale graniţei închise pentru a se asigura că asediul continuă. „Din cauză că punctele de trecere ale graniţei sunt închise palestinienii trebuie să se bazeze pe marfa de contrabandă introdusă prin tunele. Această marfă tinde să fie scumpă din pricina metodelor şi a indivizilor folosiţi. Bunurile de contrabandă din Egipt erau mult mai ieftie decât bunurile care veneau prin punctele de trecere ale graniţei cu Israel. Dar acum ambele sunt scumpe pentru simplul motiv că nu mai este nimic altceva pe piaţă,” spune Hayyen.
Între timp, Maged Ibrahim este la cumpărături de lanterne de Ramadan pentru cei trei băieţi ai săi. Când vânzătorul îi spune că fiecare lanternă costă 20 de şekeli (5,5$) îşi convinge fiii să le cumpere altceva. Negustorul de lanterne admite că preţul acestora este prea mare. Motivul pentru acest lucru este că lanternele au fost introduse prin contrabandă prin tunele.
Cât despre costul alimentelor, moscheile sunt pregătite să asigure Iftar (mesele de la apusul soarelui) pe gratis pentru familiile cele mai sărace. Ahmed Abu Mosameh, 25, imam la moscheea Al-Ansar din tabăra Al-Maghazi, păstrează legătura cu donatori şi proprietari de restaurante şi deja a aranjat mesele pentru 30 de familii.
La un moment dat situaţia se aştepta să fie şi mai grea. Se zvonea că Israel este pe punctul de a tăia aprovizionarea cu gaz spre Gaza şi astfel se aştepta o penurie de gaz. Spre alinarea multora aprovizionarea cu gaz a continuat. Alaa Zeyada, 27, tocmai ce şi-a umplut butelia cu gaz de la o staţie din apropriere. Merge pe jos înapoi acasă în Berkat Al-Wezz şi transpiră cărând butelia grea în spate. Dar este mulţumit pentru că a găsit gaz în piaţă. Acum familia sa, alcătuită din cei cinci membri, va putea să gătească mesele pentru tot restul lunii. „Nimeni nu vrea să trăiască din mâncare la conservă de Ramadan”, a declarat el pentru Săptămânal.
Între timp, se fac simţite efectele armistiţiului temporar. Familiile care trăiesc aproape de liniile de demarcaţie cu Israel au fost scutite de atacurile obişnuite. În ultimii ani mulţi bărbaţi au trebuit să doarmă departe de casă de Ramadan de frică să nu fie hărţuiţi de I.O.F. Yehia Al-Hakjuri, un locuitor din Al-Qarara, un sat situat aproape de liniile de demarcaţie, spune că este primul Ramadan din ultimii patru ani pe care îl petrece acasă. „Ce plăcere să pot să îmi duc cei trei fii ai mei la moscheea din localitate pentru rugăciunile târzii de noapte de taraweeh sau să petrec timpul cu prietenii pe dealuri înconjurat de viţe de vie şi livezi.” În anii anteriori, soţia sa obişnuia să îi trimită masa de Iftar pe care o mânca afară din casă. Nu s-a simţit niciodată în siguranţă acasă deşi nu este membru în niciun grup de rezistenţă.
Data publicării: 11-17 septembrie 2008, ediţia nr. 914
Sursa: Săptămânalul Al-Ahram, http://weekly.ahram.org.eg/
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu