Gaza cunoaşte cea mai gravă criză umanitară din istoria ei

Situaţia economică palestiniană se degradează inexorabil an după an, şi Fâşia Gaza cunoaşte cea mai gravă criză umanitară din istoria ei, conform unui raport anual al Conferinţei Naţiunilor Unite pentru Comerţ şi Dezvoltare (CNUCD) publicat luni, 8 septembrie. Desigur, reluarea ajutorului internaţional în 2007 a permis economiei să nu se mai deterioreze (nivel de creştere nul), după o cădere de 5% în 2006. Dar ar fi căzut şi mai mult pentru al doilea an consecutiv dacă restricţiile donatorilor n-ar fi fost progresiv înlăturate, relevă CNUCD.

În ciuda acestui răgaz, situaţia rămâne extrem de precară şi nu încetează să se degradeze mai ales din cauza restricţiilor de deplasare impuse de către Israel. Produsul Intern Brut pe locuitor reprezintă azi 60% din nivelul pe care îl avea în 1999, nivelul de şomaj trecând de la 21% la 29% în aceeaşi perioadă. Procentul persoanelor care trăiesc sub pragul sărăciei era de 57% în 2006, contra 52% în 2005. « Populaţia nu mai poate respira, ţara este în stare de asediu », se nelinişteşte responsabilul asistenţei palestinienilor de la CNUCD, Mahmud Elkhafif. Un exemplu ilustrează efectele devastatoare ale blocajului : drumul parcurs de un container între Shanghai şi un port israelian costă mai puţin scump decât între acelaşi port şi oraşul Ramallah (Cisiordania), la numai 120 km distanţă.

Situaţia în Fâşia Gaza este încă şi mai dramatică. Exclusă de la reluarea fluxului de ajutor străin în 2007, Fâşia Gaza traversează criza umanitară cea mai gravă pe care a cunoscut-o vreodată. În 2006, 66 dintre gazani trăiau în sărăcie absolută, cu 30 de procente mai mult decât în Cisiordania. Abandonarea activităţilor industriale şi subutilizarea capacităţilor Gazei sunt şi ele alarmante. La sfârşitul anului 2007, « 95% din viaţa industrială a Gazei era în punct mort » şi numărul centrelor de producţie în activitate a trecut de la 3500 la începutul lui 2005 la numai 150, subliniază CNUCD. « Restricţiile impuse libertăţii de circulaţie, la care se adaugă reţinerea din nou a taxelor vamale percepute de către Israel în numele Autorităţii Palestiniene, au agravat o criză financiară persistentă », explică agenţia Organizaţiei Naţiunilor Unite. Atunci când nu sunt blocate, aceste taxe vamale reprezintă 60 până la 70% din încasările publice : imprevizibilitatea acestei surse de venituri face deci aproape imposibilă orice planificare bugetară.

Eliminarea progresivă a restricţiilor impuse de către Israel libertăţii de circulaţie este deci o condiţie indispensabilă pentru succesul reformei politicii bugetare. Dar pentru a relansa economia teritoriilor palestiniene, terminarea blocajului teritorial, a restricţiilor de circulaţie, demolarea zidului israelian şi creşterea ajutorului internaţional nu sunt suficiente. « Este urgentă întărirea capacităţilor instituţionale ale Autorităţii Palestiniene », preconizează CNUCD.

Organizaţia estimă astfel că Autoritatea Palestiniană ar cunoaşte o rată a creşterii sensibil superioară dacă ar dispune de mijloace mai importante în materie bugetară, comercială, în domeniul politicii muncii sau de o monedă naţională : ansamblul măsurilor propuse ar permite creşterea PIB-ului cu 24% în raport cu nivelul de referinţă prevăzut pentru 2015 şi ar conduce la folosirea integrală a forţei de muncă în 2012. Actualmente, un responsabil al ministerului de finanţe al Autorităţii Palestiniene « dispune de mai puţine instrumente politice decât un primar din Canada sau Elveţia..., nu i se poate cere să restaureze economia cu asemenea instrumente », explică Elkhafif.