Ramallah, Cisiordania, 2 octombrie ( IPS ) – Un comandant de poliţie israelian i-a numit „instigatori”, „militanţi” şi „cei care încalcă legea”. Forţele Israeliene de Apărare (IDF) au decis pe la începutul acestui an că prezenţa lor în oraşul Hebron, 30 km la sud de Ierusalim în Cisiordania palestiniană, reprezintă o ameninţare la adresa securităţii şi le-a fost interzisă prezenţa în oraş, argumentând că orice membru al organizaţiei care va fi prins acolo va fi imediat expulzat.
Au fost scuipaţi, s-au aruncat cu pietre asupra lor şi au fost atacaţi, dar aceşti membri ai IDF, dintre care mulţi au servit în Hebron, sunt hotărâţi să demaşte ceea ce se face în numele lor şi în numele securităţii Israelului.
Breaking the Silence (BTS) a fost co-fondat în 2004 de către Yehuda Shaul, 26, un soldat israelian care a servit aproape trei ani în nestatornicul oraş al Hebronului. Obiectivul principal al organizaţiei este de a sparge tăcerea şi tabuurile care înconjoară conduita soldaţilor israelieni din teritoriile palestiniene, în strădania de a revărsa lumină asupra israelienilor de rând cu privire la ceea ce se întâmplă în spatele culiselor în timp ce fii şi fiicele, soţii şi soţiile lor servesc statul evreiesc.
Hebron este un oraş foarte încordat, cu conflicte care izbucnesc în mod frecvent între cei aproximativ 600 de colonişti israelieni ilegali, apăraţi de peste o mie de soldaţi israelieni, care trăiesc printre populaţia palestiniană în jur de 170.000.
Cartierul israelian Kiryat Arba din Hebron a fost casa doctorului şi imigrantului american Baruch Goldstein care a secerat 29 de musulmani în timp ce se rugau în Moscheea Ibrahimi în timpul lunii Ramadan din 1994. Supravieţuitorii l-au omorât în bătaie.
BTS a folosit testimonialele anonime a peste 500 de soldaţi israelieni, care au servit în teritoriile palestiniene, pentru a ţine expoziţii foto şi, de asemenea, de a conduce în Hebron tururi pentru publicul israelian în scopul de a descoperi adevărul.
Născut în Ierusalim, Shaul a fost atât de îngrozit de lucrurile la care a fost martor şi de tipul de persoană în care se transforma, încât a decis să facă ceva în privinţa aceasta. „Cu cât se apropria mai mult sfârşitul stagiului militar am început să mă întreb cine sunt şi ce vreau de la viaţă ca civil şi ce am ajuns”, îşi aminteşte Shaul.
„Este un moment foarte înspăimântător, deoarece într-o secundă terminologia militară şi modul de gândire nu ţi se mai aplică şi într-o secundă pierzi justificarea pentru 95 la sută din acţiunile la care ai luat parte în ultimii doi ani şi zece luni”, a spus fostul soldat.
Shaul a început să vorbească cu mai mulţi dintre tovarăşii săi soldaţi despre experienţele lor comune. „Cu toţii am simţit că ceva nu este în regulă în jurul nostru. Am început să vorbim despre ceea ce am făcut şi aşa a luat naştere BTS”, a spus Shaul.
Grupul şi-a început campania cu o expoziţie foto, „Aducând Hebron la Tel Aviv” în 2004, care a fost frecventată cu miile. În 2006 expoziţia a fost organizată în Statele Unite la Universitatea Harvard.
Shaul explică cum mulţi soldaţi israelieni s-au schimbat şi, eventual, s-au obişnuit să abuzeze civilii palestinieni. După entuziasmul iniţial de a fi ajuns în Teritoriile Ocupate, curând soldaţii se plictisesc şi inventează jocuri pentru a se amuza.
„Îti ţinteşti puşca spre copii şi îi vezi prin luneta puştii şi faci o poză. Nu mai este o maşină de ucis, puşca devine parte din jocul tău, un mod de a-ţi petrece timpul”, spune Shaul.
Alt joc implică reţinerea palestinienilor pentru multe ore, cu scopul de „a îi educa”, în cazul în care încalcă asediul pentru a face rost de mâncare. Hebron a fost sub asediu timp de 500 de zile din 2002-2003 în timpul celei de-a doua revolte palestiniene sau Intifada.
„Dacă îi ceri unui palestinian să-ţi arate actele de identiate şi nu îţi place reacţia lui, îl reţii pentru cât timp ai chef. Depinde doar pe ce parte a patului te-ai trezit în dimineaţa aceea”,spune el.
Alte dăţi, soldaţii pulverizează aleatoriu o zonă suburbană fără a ţine seama de nimic drept răspus la focuri de armă din zonă. Testimoniale de la alţi soldaţi includ acţiuni precum tancuri care trec la întâmplare peste maşinile palestiniene parcate chiar dacă nu le stateau în cale şi drumul era destul de lat pentru ca tancurile să treacă.
A fura de la palestinieni şi a-i ataca în propriile case în timp ce soldaţii efectuează căutări sunt lucruri care s-au întâmplat în mod regulat.
„Cu timpul”, spune Shaul, „palestinienii încetează de a fi oameni şi devin simple obiecte”.
După succesul expoziţiei de la Tel Aviv, BTS au început să organizeze în Hebron tururi săptămânale pentru publicul israelian. Au participat mai mult de 5000 de oameni în cele peste 300 de tururi organizate în ultimii trei ani.
Dar aceste tururi au fost întrerupte şi lezate de atacurile imigranţilor israelieni. Răspunsul IDF-ului a fost de a interzice BTS din zonă la începutul acestui an. După succesul apelului la Înalta Curte Israeliană, BTS a răsturnat interdicţia şi tururile au fost reluate.
Dar reluarea primului tur din iunie a fost totuşi oprit de coloniştii israelieni, care au blocat calea autobuzului şi au aruncat apă fierbinte peste câţiva dintre participanţii la tur, în timp ce poliţia stătea şi se uita.
Nici unul dintre colonişti nu a fost acuzat.
Înfuriaţi, intelectualii israelieni şi activiştii de stânga, printre care şi Amos Oz autorul israelian renumit la nivel internaţional, au semnat o scrisoare de protest care a fost publicată în cotidianul israelian Haaretz. Au cerut ca poliţia israeliană să impună legea şi ordinea în Hebron şi să-i facă pe colonişti răspunzători.
BTS calcă pe urmele altui grup de activişti pentru pace, Yesh Gvul (ebraică pentru „Există o Limită”). Yesh Gvul are ca membrii soldaţi israelieni care au refuzat, pe baza obiecţiilor de ordin moral, de a servi în Teritoriile Palestiniene Ocupate.
Yesh Gvul a fost înfiinţat în 1982 după dezastruoasa invazie a Israelului în Liban, când mai mult de o mie de civili palestinieni au fost masacraţi de către aliaţii Israelului, partidul Falangei Creştine, în taberele de refugiaţi, Sabra şi Şatila, din Beirut.
Acest lucru a urmat după asasinarea liderului falangist şi preşedintele libanez Bashir Gemayal. Falangiştii au suspectat, în mod incorect, implicarea palestinienilor.
Trupele israeliene au fost găsite mai târziu că au înconjurat taberele, împiedicand orice ieşire şi au tras focuri de semnalizare în noapte pentru a face lucrurile mai uşoare pentru măcelarii lor de aliaţi. Israel a fost ţinută responsabilă şi pentru armarea, antrenarea şi finanţarea falangiştilor.
În timp ce sute de activişti Yesh Gvul au fost închişi pentru obiecţiile lor morale, Ofer Neiman, 37, un lector în informatică din Ierusalim, a fost dat afară dintr-o unitate de informaţii secrete a Forţei Israeliene de Aviaţie (AIF) unde lucra.
„Am refuzat să fac parte dintr-o unitate de inteligenţă care asigură informaţii asupra unei posibile ţinte de bombardare a civililor din teritorii”, a spus Neiman pentru IPS. „De asemenea, am început o campanie de scriere a unei scrisori către şeful de personal de atunci al IDF, Dan Halutz.”
Halutz a fost responsabil pentru ordinul din 2002 de a lansa o bombă de o tonă asupra unei aglomerate clădiri rezidenţiale de apartamente dintr-o zonă intens populată a unui cartier din Gaza. Bomba l-a ucis pe Salah Shehade, liderul Hamas. Printre victimele civile se numărau şi 14 copii.
Sursă: Inter Press Service http://www.ipsnews.net/
Data publicării: 2 octombrie 2008
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu