Mişcarea Eliberaţi Gaza, un grup diferit de activişti pentru drepturile internaţionale ale omului, din 17 ţări diferite, va pleca în larg din Cipru spre Gaza cu scopul de a provoca blocada israeliană din Fâşia Gaza. Sunt mândru că stau alături de ei. Peste 170 de figuri proeminente şi organizaţii ne-au susţinut eforturile, inclusiv Centrul Carter, fostul membru al Cabinetului britanic Clare Short şi laureaţii premiului Nobel pentru Pace, Mairead Maguire şi Desmond Tutu.
Adam Qvist, student şi producător de filme, în vârstă 22 de ani din Copenhaga, Danemarca, este unul din susţinătorii pentru drepturile omului care vor naviga spre Gaza. El explică de ce participă în acest proiect:
„Sunt interesat în a spune poveştile şi a susţine sentimentele existente ale oamenilor. Ideea de a naviga spre Gaza este un pic nebunească dar este şi foarte directă. Întreaga idee, aceea de a fi un singur palestinian care a fost forţat să plece de pe pământul lor şi este capabil să se întoarcă în Palestina – este ceva ce ar putea demola întreaga acţiune zionistă. Şi este de ajuns să fie o singură persoană. Dacă o singură persoană poate să o facă, atunci, şi ceilalţi pot. Acest proiect, această barcă este pentru a da oamenilor libertatea de a-şi asuma responsabilitatea. Nu trebuie să aştepţi ceva din partea celorlalţi dacă tu nu eşti în stare să o faci singur, iar acest lucru este adevărat atât la nivel personal cât şi la nivel politic.”
În procesul alegerilor de acum doi ani, susţinut de Statele Unite, partidul Hamas a fost ales pentru a conduce în Teritoriile Palestiniene Ocupate. În replică, Israel, Statele Unite şi Uniunea Europeană au impus sancţiuni asupra Autorităţii Palestinene. După ce Hamas a preluat controlul asupra Gazei în iunie trecut, sancţiunile s-au extins până la a fi un asediu complet asupra micului teritoriu costal, ca un act ilegal de pedeapsă colectivă.
De peste doi ani Israel blochează accesul Gazei la taxele pe veniturile anuale, la ajutoarele umanitare şi chiar şi la fondurilor familiale trimise de palestinienii care trăiesc înafară. Cum era de aşteptat, economia Gazei a intrat în colaps, iar ratele de malnutriţie au explodat. Din cauza blocadei 80 la sută din populaţia Gazei depinde astăzi de ajutoarele în alimente ale O.N.U şi asta doar pentru a putea mânca.
Este intolerabil.
Prezumptivul candidat prezidenţial al Statelor Unite, Barack Obama, vorbeşte adesea despre „îndrăzneala de a spera”. Dar speranţa nu poate fi niciodată un sentiment pasiv. Sf. Augustin a scris, cu secole în urmă, că speranţa are două fiice frumoase: mânia şi curajul. A spera pentru o lume mai bună înseamnă a fi mânios pentru nedreptăţile care împiedică acea lume să evolueze şi este necesar să avem curajul să ne împotrivim şi să creăm noi lumi pentru noi înşine.
Conform lui Tom Nelson, un avocat din Welches, Oregon, care navighează spre Gaza pentru a căuta acea lume nouă, „americanii sunt foarte ignoranţi când vine vorba despre ceea ce ei susţin şi de efectele umane. Cred că această barcă este una din cele mai eficiente metode de a trezi conştiinciozitatea – în special conştiinciozitatea americană – asupra problemelor cauzate de politica externă americană. Americanii trebuie să afle care sunt consecinţele acestor politici.”
„Am 64 de ani, copiii mei sunt mari iar afacerile mele sunt în ordine”, a adăugat Nelson. „Mă gândesc la Rachel Corrie şi la ce ar putea să ne facă Israel. Ştiu că este riscant... şi cred, că dacă cu adevărat vom schimba lucrurile, atunci cineva ar trebui să înceapă să pună ceva în joc pentru ca acea schimbare să aibă loc”.
Motivele Elizei Ernshire, o învaţătoare în vârstă de 32 de ani din Londra, pentru a naviga spre Gaza sunt asemănătoare: „ De ani şi ani – am văzut locuri din lume fiind distruse în totalitate şi oameni care sunt distruşi în totalitate de către alţi oameni sau alte guverne – am crezut că eu nu pot face nimic. Dar am realizat că putem schimba lucrurile prin fapte mărunte şi avem responsabilitatea să facem aşa.”
„Nu poţi să te ridici în Londra şi doar să spui că nu eşti de acord”, a adăugat ea. „Trebuie să găsim căi de a face legătura între populaţia din Orientul Mijlociu, în special tineri, şi populaţia şi grupurile din ţările mai prospere. Împreună putem să ne inspirăm unii pe ceilalţi şi împreună putem să fim mult mai mult decât dacă am fi singuri.”
Politicienii şi experţii se plâng adesea de faptul că conflictele din Orientul Mijlociu sunt complexe şi de nesupus, dar două lucruri sunt clare în mod absolut: primul, folosirea violenţei – iar în cazul Israelului a unei violenţe strivitoare – nu a ajutat nici o parte în obţinerea păcii sau a securităţii. Al doilea, guvernele noastre, din toată lumea, au eşuat în totalitate în a face ceva productiv pentru a se adresa acestei crize.
Este timpul ca noi, oamenii, să ne apărăm pe noi înşine de legile injuste, de violenţa lipsită de sens, de blocadele criminale şi de asprimea inimii care face aceste lucruri posibile. Este timpul să ne împotrivim instigatorilor la frică şi la război, şi să construim legături, pentru noi înşine, cu surorile şi fraţii noştri din Orientul Mijlociu. De mult ne-au dezamăgit politicienii noştri. Acum este rândul nostru să ne ridicăm şi să căutăm o lume nouă pentru noi înşine.
Ramzi Kysia este un scriitor şi activist arab-american şi membru al Mişcării Eliberaţi Gaza.
Data publicării: 20 august 2008
Sursa: The Electronic Intifada, http://electronicintifada.net/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu