Cairo, 28 iulie (IPS) – Împărţind graniţa atât cu Israel cât şi cu Fâşia Gaza, din punct de vedere istoric, Egipt a jucat un rol important în problemele israeliano-palestiniene. Implicarea egipteană în lungul conflict s-a adâncit şi mai mult din iunie anul trecut, când gruparea de rezistenţă Hamas a preluat controlul Fâşiei Gaza – câştigând alegerile legislative cu un an înainte – de la preşedintele mişcării Fatah a Autorităţii Palestiniene (PA), Mahmoud Abbas, susţinută de S.U.A.
Încă de atunci, Israel şi-a ţinut graniţele cu enclava condusă de Hamas închise ermetic. Între timp, Egipt şi-a păstrat propria graniţă cu Fâşia Gaza închisă, invocând absenţa unei înţelegeri formale asupra graniţei. Situaţia precară i-a facut pe unii critici să acuze Egiptul că ar ajuta la continuul asediu al Israelului asupra Gazei, care a dus la suferinţe de nedescris pentru 1.5 milioane de locuitori ai fâşiei.
Mohamed Bassyouni, şef al Comitetului pentru Relaţii Externe în Consiliul Shura (camera superioară a Parlamentului Egiptean) şi fost ambasador al Israelului, vorbeşte cu corespondenţii IPS, Adam Morrow şi Khaled Moussa al-Omrani.
IPS: Luna trecută, Egiptul a jucat un rol central în medierea unei tahdia, sau calmare a ostilităţilor între Israel şi grupările palestiniene de rezistenţă din Fâşia Gaza. Care sunt exact condiţiile acestei înţelegeri?
Mohamed Bassyouni: Tahdia este implementată în mod treptat, în faze. Prima fază constă într-un calm pentru un calm – însemnând că ambele părţi încetează orice activitate de agresiune împotriva celeilalte. În acelaşi timp, asediul Fâşiei Gaza ar trebui ridicat încetul cu încetul şi trecerile graniţei Israelului cu acest teritoriu ar trebui deschise în mod treptat pentru a putea permite intrarea de alimente, combustibil şi alte bunuri esenţiale.
Când acest lucru este îndeplinit atunci va fi un mediu propice în care se va putea discuta de către ambele părţi şi despre schimbul de prizonieri. Şi de acolo putem să începem să lucrăm la un dialog inter-palestinian pentru a obţine un nivel de unitate naţională palestiniană – nu doar un dialog între Hamas şi Fatah, dar şi între Fatah şi celelalte 13 facţiuni palestiniene din Cisiordania şi Gaza.
Când tahdia va aduce în sfârşit o îmbunătăţire în viaţa de zi cu zi a palestinienilor – când ei vor avea acces la suficiente alimente şi medicamente – vom începe să ascultăm mai mult la cererile populaţiei pentru un dialog inter-palestinian. În ultimul rând, obiectivul principal al unei tahdia este de a calma suferinţele populaţiei palestiniene din Fâşia Gaza.
IPS: Israel a acuzat, în mod repetat, facţiunile palestiniene de rezistenţă din Fâşia Gaza de violare a armistiţiului prin lansarea de rachete cu rază scurtă spre ţinte israeliene. Este vreo urmă de validitate în aceste afirmaţii?
MB: Hamas este devotată în întregime pentru a respecta condiţiile armistiţiului. Dar sunt unele facţiuni mai mici şi indivizi – care duc lipsă de direcţie şi leadership – care nu sunt devotaţi. Hamas chiar a luat atitudine în reţinerea celor care au fost găsiţi că au lansat rachete spre Israel din Fâşia Gaza.
Este o mare diferenţă între o rachetă lansată cu ropot de către Hamas spre ţinte din Israel şi aceste grupări sau indivizi potlogari care lansează câteva rachete. Egipt a cerut Israelului să facă diferenţa între cele doua situaţii şi să respecte condiţiile tahdiei pentru a putea face progrese în urmatoarele faze ale armistiţiului.
IPS: În ce o priveşte pe Hamas, aceasta se plânge că graniţele Fâşiei Gaza cu Israel şi Egipt sunt încă închise pentru pasageri şi bunuri. De ce nu deschide Egipt în mod continuu terminalul de la Rafah, singura trecere de pe toată graniţa de 14 kilometri cu fâşia ?
MB: Conform condiţiilor tahdiei, cele şase puncte de trecere a graniţei ale Israelului cu Gaza ar trebui deschise în mod treptat. Cât despre pasajul de la Rafah cu Egipt, momentan este deschis pentru trafic limitat din ambele sensuri, incluzând pacienţi medicali şi studenţi şi muncitori care călătoresc înafară.
Dar nu există nici un mecanism pentru dechiderea permanentă a pasajului de la Rafah exceptând un protocol privind graniţa semnat în 2005 între PA şi Israel. Orice deschidere a pasajului de la Rafah, în condiţii permanente şi în mod continuu, trebuie să fie în acord cu protocolul din 2005.
IPS: Tahdia negociată de Egipt se aplică numai pentru Fâşia Gaza. Exploatează Israel armistiţiul acolo numai pentru a se mişca împotriva elementelor care opun rezistenţă din Cisiordania controlată de PA?
MB: Pentru a încuraja succesul tahdiei în Gaza, Israel ar trebui să se înfrâneze de la orice fel de acţiuni provocatoare în Cisiordania. Din păcate, incursiunile armatei israeliene în interiorul Cisiordaniei au devenit întâmplări zilnice.
Aceste politici agresive – care includ şi construcţia „zidului de securitate”, o politică de asasinare şi de menţinere a barierelor rutiere pe toată întinderea Cisiordaniei – nu vor contribui la succesul tahdiei. Israel trebuie să lucreze la construirea unui nivel de încredere reciprocă cu partea palestiniană pentru a reînvia procesul de pace stătut şi pentru a trece mai departe la statutul negocierilor finale.
IPS: Egipt încearcă în momentul de faţă de a media un schimb de prizonieri între Israel şi Hamas implicând eliberarea soldatului israelian Gilad Şalit, capturat în 2006 de către facţiunile palestiniene de rezistenţă, în schimbul unui număr de prizonieri palestinieni. Sunt unele progrese pe acest front?
MB: Egipt lucrează în momentul de faţă la o propunere pentru un schimb de prizonieri care cere eliberarea lui Şalit în schimbul a aproximativ 450 de prizonieri palestinieni reţinuţi în momentul de faţă de către Israel, incluzându-i şi pe cei condamnaţi de „crime grave” de către curţile israeliene.
Totuşi, Israel a acceptat numai 71 dintre numele propuse, refuzând să-i elibereze pe cei care consideră că au „mâinile pătate de sânge israelian”. Cu toate acestea, Israel a spus că va „studia” eliberarea celorlalţi după ce Şalit va fi eliberat.
Egipt continuă să depună eforturi pentru a trece peste aceste obstacole şi să ajungă la un schimb de prizonieri reciproc şi acceptabil. Ar fi în mod sigur în interesul atât al Israelului cât şi al Hamas de a conchide o asemenea înţelegere.
IPS: De la conferinţa de la Annapolis din S.U.A din noiembrie anul trecut, Abbas a tot purtat negocieri cu primul ministru israelian Ehud Olmert cu singurul ţel de a reînvia planul de pace spre o nouă hartă, susţinut de U.S. Aceste conversaţii, care până acum au eşuat în a face puţină lumină în această problemă, au vreo şansă de succes?
MB: Pentru ca discuţiile Abbas – Olmert să dea roade, Israel trebuie să implementeze angajamentele pe care le are în prima fază a hărţii.
În primul rând trebuie să revină la graniţele din 28 septembrie 2000 (după care Israel a reocupat mare parte din Cisiordania urmată de Intifada al-Aqsa). Acest lucru înseamnă retragerea din 42 la sută din Cisiordania conform Acordurilor de la Oslo (1993).
În al doilea rând trebuie să înceteze orice activitate colonială pe pământ arab ocupat şi să oprească politica de asasinare. În al treilea rând, Israel trebuie să permită libera trecerea a bunurilor şi a oamenilor în şi din teritoriile palestiniene.
Israel trebuie să îndeplinească aceste condiţii dacă vrea să menţină actualul armistiţiu şi eventual să înceapă negocierile finale cu partea palestiniană.
Inter Press Service News Agency
www.ipsnews.net
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu