Indestructibilă azi, indestructibilă mâine, indestructibilă pentru totdeauna (de Adib S. Kawar)

În timpul campaniei prezidenţiale usamericane din 1992, mulţi dintre cei de stânga l-au susţinut pe Bill Clinton. Fraza-cheie a zilei era: “Ştim că el nu este ideal, dar atunci când va prelua funcţia, va schimba lucrurile. Trebuie să fie moderat ca să fie ales.” Apoi a venit dezamăgirea.

În întreaga lume arabă, alegerea lui Clinton a fost primită cu aplauze. Cei care se opuseseră embargoului iraqian spuneau că Clinton reprezintă o alternativă la sancţiuni. Curând a devenit evident că nimic nu se schimbase. Sub administraţia Clinton, au murit mai mulţi iraqieni decât în cele două acţiuni militare ale Bushilor.

Ne întoarcem la prezent. Barack Obama este capul de afiş al stângii şi al celor care vor să vadă lumea arabă negociind de pe poziţii de egalitate cu Israelul. Aceleaşi declaraţii abundă: “Va schimba lucrurile atunci când va fi în funcţie.” Apoi: “Ştim că nu e ideal, dar reprezintă o nouă abordare în politică.” Mulţi arabi americani îl urcă pe Obama pe un piedestal. Din nefericire, piedestalul respectiv a început deja să se fisureze.

În 4 iunie 2008 s-a anunţat că Obama a câştigat oficial nominalizarea democratică pentru funcţia de preşedinte al Statelor Unite. Prima lui declaraţie publică a fost un speech la American Israel Public Affairs Council (AIPAC), lobby-ul pro-Israel. La câteva minute de la proclamarea oficială a victoriei sale, Obama mărturisea lumii sprijinul său puternic pentru Israel. Conform articolului “Obama Pledges Support for Israel”, difuzat de Al-Jazzeera News în 4 iunie 2008:

“Barack Obama, prezumtivul candidat al democraţilor americani la prezidenţiale, a promis să întărească securitatea Israelului dacă va fi ales preşedinte în noiembrie.

Obama mai descrie legătura Statelor Unite cu statul evreiesc ca fiind “indestructibilă azi, indestructibilă mâine, indestructibilă pentru totdeauna” şi a afirmat că a vorbit ca un “adevărat prieten” al Israelului.

“Ierusalimul va rămâne capitala Israelului şi trebuie să rămână indivizibil”, a mai spus senatorul de Illinois.

N-ar trebui să existe nici o îndoială în privinţa poziţiei lui Obama în raport cu lumea arabă şi Israelul. Ironia declaraţiei sale este că a fost furată de la un guvernator segregaţionist. George Wallace, la începutul anilor ’60, a decis să perpetueze segregaţionismul în statul Alabama. Faimoasa lui declaraţie în apărarea apartheidului a fost: “Segregaţie azi, segregaţie mâine, segregaţie pentru totdeauna”. Se sperie minte văzând un afro-american candidat la preşedinţie utilizând o asemenea declaraţie. Dar, este cât se poate de adecvată la societatea segregaţionistă pe care o reprezintă Israelul.

Să aruncăm o privire la câteva dintre cuvintele lui Obama din ultimii ani şi se va vedea că el reprezintă aceleaşi atitudini imperialiste dintotdeauna:

- În noiembrie 2005, adresându-se Consiliului pentru Relaţii Externe din Chicago, a spus că Statele Unite trebuie “să lupte împotrivă şi în cele din urmă să lichideze insurgenţa din Iraq”.

- Despre aprecierile pozitive la adresa candidaturii sale furmizate de către Louis Farrakhan, în 26 februarie 2008, Obama a declarat: “Critic rasismul şi anti-semitismul sub orice formă şi condamn puternic declaraţiile anti-semite făcute de ministrul Farrakhan. Presupun că Trumpet Magazin a luat propria sa decizie să-l onoreze pe Farrakhan pe baza eforturilor sale de a-i reabilita pe cei pe care-i ofensase, dar nu este o decizie cu care să fiu de acord. Nu am nevoie de acest sprijin.”

- Candidatul “împotriva războiului” spune că doreşte ca trupele americane să părăsească Iraqul, totuşi vorbeşte în mod curios despre trimiterea lor înapoi. În 27 februarie 2008 a spus: “Rezerv întotdeauna preşedintelui dreptul... de a fi sigur că sunt urmărite interesele americane, şi dacă al-Qaeda îşi formează o bază în Iraq, atunci va trebui să acţionăm sub o formă care să asigure securitatea americană şi interesele noastre pe plan extern.”

- Recentul fiasco din America de Sud în care Columbia a bombardat teritoriul vecinului Ecuador a fost condamnat de către cele mai multe dintre naţiunile latin-americane. În ciuda faptului că agresorul este Columbia, Obama a declarat: “guvernul columbian are toate drepturile să se apere”.

- În raport cu anunţul demisiei lui Fidel Castro din funcţia de preşedinte al Cubei, Obama a declarat: “Astăzi ar trebui să fie sfârşitul unei epoci întunecate din istoria Cubei. Demisia lui Fidel castro este un prim pas esenţial, dar este foarte puţin pentru a însemna libertatea Cubei. Eliberarea neîntârziată a tuturor deţinuţilor închişi pe nedrept pentru probleme care ţin de libertatea de conştiinţă şi de libertăţile prea îndelung negate ale poporului cubanez ar însemna o ruptură importantă cu trecutul. A venit vremea ca aceşti eroi să fie eliberaţi.”

- Dar despre problema palestiniană? Conform lui Obama: “[Orice] pace negociată între israelieni şi palestinieni va trebui să presupună renunţarea palestinienilor la dreptul de revenire pe acestora la propriile pământuri, aşa cum a fost acesta înţeles în trecut.”

- Obama doreşte să se pună un mai mare accent pe subiectul Holocaustului în şcolile americane. În 15 martie 2008, a spus: “Doresc să avem în şcoli o istorie cu deschidere globală, incluzând mai multă atenţie pentru Holocaust, ca şi pentru alte subiecte vizând opresiunea.” Evident, Obama nu ia în consideraţie cele două holocausturi care au fost cu mult mai catastrofale: acela al celor 100 de milioane de africani în timpul sclavagismului usamerican şi decimarea celor 30 de milioane de nativi americani pe seama Bisericii Catolice şi a coloniştilor europeni în America de Nord. A îndepărtat de pe masa negocierilor cele mai importante două aspecte pentru palestinieni: dreptul la întoarcere şi statutul Ierusalimului. Opţiunile sale în probleme de politică externă sunt identice cu cele ale neoconservatorilor.

O vorbă veche spune: “Nu-ţi dori ceva prea mult, pentru că s-ar putea să-l obţii.” În cazul lui Obama, mulţi dintre suporterii săi vor fi foarte dezamăgiţi după ce el va obţine funcţia, pe 20 ianuarie 2009 (în cazul în care va fi ales).