marți, februarie 18, 2020

O poveste despre rezistență, o lecție despre demnitate





Până acum am vorbit mai mult despre partea politică a planului lui Donald Trump pentru palestinieni, o analiză a acesteia o puteți găsi aici. În plus, detaliile politice enunțate de documentul american fac inutilă orice propunere economică. Nicio ofertă, oricât de generoasă, nu poate compensa faptul că ceea ce au în minte Trump și Israelul pentru palestinieni nu este un stat, ci o închisoare ușor modernizată, căreia palestinienii pot să îi spună cum vor ei. Dar simt nevoia să adaug câteva fraze referitoare la partea aceasta economică despre care am început să vorbesc.

Cadrul economic al acestui plan (care nu este unul de pace, ci unul de afaceri) poate seduce. Ni se flutură pe la nas investiții de peste 50 de miliarde de dolari pe parcursul a 10 ani, 1 milion de locuri de muncă create, reducerea sărăciei cu 50%, dublarea GDP-ului. Cineva a depus eforturi pentru a concepe acest nou plan Marshall. Se remarcă inovația, gândirea creativă, pragmatismul, modernitatea, toate puse în slujba confiscării drepturilor palestiniene și anexării pământului palestinian. Se discută despre cifre, buget, acționari, target grupuri. Despre un potențial port și un aeroport pe o insulă artificială ce ar urma să aparțină Gazei. Despre proiecte energetice, despre desalinizare și managementul apei reziduale, despre proiecte turistice, culturale, educaționale, despre politici monetare, piețe de capital, comerț internațional și investiții străine directe. Se vehiculează termeni tehnici, termeni pretențioși meniți să acopere cu prețiozitatea lor urâțenia ocupației israeliene și politicile sale rasiste. Însă realitatea este că orice plan al păcii bazat pe legea internațională și pe rezoluțiile U.N. referitoare la granițele de dinainte de 1967 le-ar fi adus palestinienilor mult mai multă prosperitate economică. Palestinienii nu au nevoie nici de o insulă artificială, nici de tuneluri și autostrăzi de ultimul tip. Palestinienii au nevoie de pământul care le-a fost furat. Palestinienii din exil, care vor să se reîntoarcă, au nevoie să se poată reîntoarce pe pământul natal. Palestinienii au nevoie de libertate. Politică, economică, socială, civilă. Nu e suficient să le fluturi niște bani pe la nas și să crezi că asta va rezolva totul. Poporul ăsta și-a păstrat demnitatea deși a fost călcat în picioare, scuipat și batjocorit. O să și-o păstreze în continuare, indiferent ce planuri are Trump pentru el.

Cei pe care Donald Trump a reușit să îi păcălească vor spune că palestinienii au reușit să irosească încă o șansă la pace. Dar trec cu vederea că Trump nici măcar nu își mai spune „mediator”. Pentru că mediatorul este cel care ajunge la un numitor comun cu cele două părți, e cel care ține cont de nevoile ambilor parteneri și îi aduce pe un teren comun. Nu, Trump își spune acum „facilitator”. Cel care înlesnește. Cel care face ca planul să se realizeze. Trump și Israelul nu așteaptă ca palestinienii să cadă de acord. Palestinienii doar au fost anunțați că asta se va întâmpla în viitor. Cu sau fără voia lor. Documentul american pune punct afirmând că „Povestea palestiniană nu se încheie aici. Povestea lor tocmai ce se scrie.” Da, mister Trump, povestea palestiniană nu se încheie aici. Dar nu ești tu în măsură să o scrii sau să o narezi. Ei și numai ei au dreptul să o facă. Palestinienii sunt singurii în măsură să își spună povestea despre eliberarea lor, despre demnitatea și rezistența lor.

Niciun comentariu: