Oameni ținând un porumbel al păcii din hârtie în Piața Rabin în timpul unui eveniment marcând 20 de ani de la asasinarea prim ministrului Ițac Rabin, Tel Aviv, 31 octombrie, 2015. Foto: AP
de Gideon Levy
Nu există absolut niciun
motiv pentru a merge sâmbătă în piața din Tel Aviv la comemorarea anuală a lui
Ițac Rabin. Nu există niciun motiv pentru a participa la acest eveniment, sau
la orice eveniment organizat de Partidul Laburist. Nu există niciun motiv
pentru a merge în piața în care nu s-a mai protestat de decenii. Nu există
niciun motiv pentru a participa la o adunare descrisă ca „nonpolitică” și
pentru a te simți bine declarând „am fost acolo în piață”.
Sâmbătă, Piața
Rabin va fi încă o dată piața fățărniciei, a ipocriziei și a catarsisului. Va fi
un picuț de muzică, un picuț de „Oy, Netanyahu ăsta”, un picuț de tristețe
colectivă față de situația nenorocită – și apoi acasă, obosiți dar fericiți. Nu
există niciun motiv pentru a participa la așa ceva.
Ceremonia pentru prim
ministrul care a fost omorât se poate ține în cimitir. Secțiunea Mari
Conducători ai Națiunii de pe Muntele Herzl este vastă și suficient de oficială
pentru a ține acolo o slujbă de comemorare. De 21 de ani ne întâlnim în această
piață să cântăm melodiile lui Aviv Geffen, să-l vedem pe Yair Lapid și să
pretindem că este un miting pentru pace.
E un act lipsit de
valoare, găunos și fals.
Cu excepția unei singure ceremonii de
comemorare, a unsprezecea aniversare din 2006 cu „discursul conducerii putrede”
al lui David Grossman, aceste evenimente au fost nesincere și inutile. Așa cum
au fost acei „copii cu lumânări” după moartea lui Rabin care au dat tonul
acestui kitsch. De la protestul celor 400.000 de oameni în timpul primului
război din Liban au trecut 34 de ani de când nu a mai fost un protest în această
piață. Nu va fi unul nici în noaptea de sâmbătă.
Partidul Laburist și-a
pierdut dreptul moral de a mai conduce orice acțiune de protest. Și are un președinte
care a dat un sens nou cuvântului jalnic. „Astăzi am ținut un discurs
important”, a scris Isaac Herzog săptămâna aceasta în jurnalul său de licean,
pagina sa de Facebook.
Și mai sunt apoi și
membrii Knessetului care au intrat în legislatură curajoși și impresionanți și
s-au transformat în niște lași și în niște muți după ce au trecut prin
experiența oportunismului de partid. Nimic important nu a rămas din poziția
publică adoptată de laburiști. S-au autodeclarat non-stângiști și au
renunțat la rolul lor de opoziție principală.
Trebuie să o
recunoaștem: Israelul nu are opoziție, nu are alternativă, nu are o Stângă și
nu are o tabără a păcii. Cu excepția partidelor arabe din coaliția Joint List,
Meretz și vreo câteva ONG-uri curajoase, toată lumea este de dreapta. Toată lumea
este Benjamin Netanyahu, toată lumea este Avigdor Lieberman, toată lumea este
Naftali Bennett, toată lumea este un colonist, toată lumea este Amona. Și Partidul
Laburist face și el parte din asta.
De aceea nu are
nicio însemnătate ceremonia pe care o organizează laburiștii. Partidul care a
tăcut din gură în timpul linșării organizației Breaking the Silence și a directorului B'Tselem Hagai El-Ad nu este un luptător pentru libertate sau un
suporter al democrației. Un partid care încearcă să se târâie în guvern este
parte a guvernului. Majoritatea oamenilor care își vor face apariția sâmbătă cu
siguranță vor avea o părere fermă despre guvern. Ce are asta a face cu Uniunea
Zionistă, a cărei partener principal este Partidul Laburist?
Trebuie să nu
participăm la o ceremonie care colportează falsa imagine că există o importantă
tabără anti-ocupație în Israel. Când aproape zilnic armata și Poliția de
Frontieră execută tineri bărbați și femei cuprinși de disperare care poartă la
ei cuțite și foarfeci, această piață rămâne goală. Când armata și serviciul de
securitate Shin Bet răpesc zeci de palestinieni din paturile lor în miez de
noapte, această piață rămâne tăcută.
Când sute de
prizonieri stau în închisorile israeliene fără proces, piața aceasta este mută.
Când Israelul păstrează zecile de trupuri moarte ale palestinienilor și nu le
returnează familiilor, piața aceasta este goală. Și oamenii vor să vină în
piață acum??
Pentru a-l comemora
pe Rabin e suficient să aprinzi o lumânare. O adunare ai cărei organizatori o
declară „nonpolitică” în condițiile în care totul este politic, este sortită eșecului.
Este lașă și nenecesară.
Care va fi mesajul
ceremoniei? Împotriva uciderii prim miniștrilor? Un apel la reconciliere? Sau poate,
adio, prietene?
La 21 de ani de
când a fost omorât Rabin, nu se mai poate să ne bălăcim în ideea smintită că
această crimă „a ucis și pacea”. Pacea a fost ucisă cu sau fără Rabin, deoarece
Israelul nu a vrut-o niciodată.
Nu a vrut-o niciodată la modul serios, deoarece
ar fi presupus sfârșitul ocupației, lucru cu care nu a fost niciodată de acord.
Nicio ceremonie nu va schimba asta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu