Raheeq Birawi dreapta și mama sa, stânga. Foto: Alex Levac
de Gideon Levy și Alex Levac
A vrut să moară? Era
sătulă de scurta ei viață de nevastă care începuse cu o lună de miere
ostentativă și continuase cu un iad în San Francisco? Îi era teamă să se
întoarcă la soțul său în SUA, care, potrivit spuselor mamei sale, se droga și o
bătea? Se săturase Raheeq Birawi – o fată frumoasă de 19 ani din orașul Asira
al-Shamalyia, de lângă Nablus, o tânără dintr-o familie săracă ai cărei părinți
erau despărțiți – de noua sa viață în colivia de aur americană? De aceea a luat
un taxi către punctul de control Tapuah, pentru a-și pune capăt zilelor? Și,
mai presus de toate, contează că a vrut sau nu să moară?
Când cineva
încearcă să se sinucidă, oriunde altundeva în lume, inclusiv forțele de
securitate încearcă să-l salveze. În teritoriile palestiniene ocupate, însă,
situația stă exact pe dos: nu se compară nimeni cu Forțele Israeliene de Apărare
sau cu Poliția de Frontieră când vine vorba de a-i ajuta pe palestinieni – în speță,
pe femeile palestiniene – să-și îndeplinească planurile sinucigașe. În cazul
lui Raheeq Birawi, au fost în mod special fericiți să o facă: polițiștii de
frontieră au tras în ea 30 de gloanțe, unul după altul, ca să se asigure de 30
de ori că dorința sa de a muri i se va îndeplini. Povestea ei nu este unică:
multe femei posesoare de cuțite omorâte de Israel în lunile recente la punctele
de control și în stațiile de autobuz din teritorii au avut motive și condiții similare.
Asira al-Shamaliya
este un oraș deluros. Casa mamei îndurerate este o clădire cu un etaj,
închiriată, cu pereți igrasioși și camere aproape complet lipsite de mobilă. Aici
trăiește de una singură, în sărăcie, mama ei, Zahra Birawi, și aici a crescut
Raheeq împreună cu cele cinci surori și un frate. Tatăl lor, Shajia, un
muncitor în construcții în Israel a divorțat de Zahra acum niște ani și s-a
recăsătorit. Și el trăiește tot în Asira.
Mai multe drapele
palestiniene sunt legate acum de verandă; o notificare de deces a fost emisă de
consiliul local. În mod neobișnuit, nicio organizație nu și-a asumat
responsabilitatea pentru destinul acestei nefericite shaheeda (martiră). Avioanele IDF-ului se învârteau pe cer făcând
un zgomot asurzitor câtă vreme am stat pe verandă cu Zahra, ale cărei lacrimi
nu se mai opreau. Contrastul dintre aeronavele sofisticate din aer și situația
mizerabilă de aici era strident.
Îmbrăcată în
albastru, cu chipul obosit și schimonosit de durere, mama îndoliată are 47 de
ani. Când ne-a arătat poze cu ea de la nunta fiicei sale din San Francisco, din
luna martie, a fost greu să o recunoaștem. „Tristețea schimbă chipul omului”,
spune un anchetator de la B’Tselem
care ne-a însoțit.
Cu aproximativ trei ani în urmă, A.G., un american a cărui familie avea rădăcini în Ierusalimul de Est și care deține un magazin de telefoane mobile în San Francisco, a venit în Asira pentru a cere mâna lui Raheeq după ce familiile au aprobat căsătoria și cei doi s-au logodit.
Pe la începutul
acestui an, mama și fiica au călătorit în California. Mai întâi au petrecut o
lună în Sacramento cu familia mirelui și apoi au mers în San Francisco pentru
ceremonia de nuntă. Albumul nunții dezvăluie o imagine colorată a unei
realități diferire: cuplul în găteală de nuntă, fericita mamă a miresei, pusă
la patru ace, elegantă, dansând într-o sală de banchete, un eveniment de
poveste.
Zahra spune că la
început l-a plăcut pe mirele fetei sale. După nuntă, ea s-a întors în Asira, în
vreme ce cuplul a petrecut luna de miere în Hawaii. Dar luna de miere a fost
scurtă. După ce s-au întors în California, Raheeq i-a povestit mamei sale că
soțul său se schimbase radical. Raheeq, al cărei nume înseamnă „nectar”, a
devenit o femeie nefericită. Viața sa devenise un iad, ne spune mama ei. Soțul său
i-a luat înapoi bijuteriile de aur pe care i le dăruise pentru nuntă, le-a
vândut ca să își poată cumpăra droguri. La un moment dat chiar a fost
spitalizată din cauza unor pastile pe care i le-a dat soțul ei, potrivit
spuselor Zahrei.
Raheeq dorise să
devină o femeie modernă și a cerut să învețe să conducă, dar soțul i-a
interzis. El are 34 de ani și doar recent a aflat Zahra că acesta mai fusese
căsătorit, poate chiar mai mult de o dată. Mama acestuia, soacra lui Raheeq, o
bănuia că ar flirta cu fratele soțului său, cumnatul său. Raheeq era singură în
nefericirea sa.
Pe 21 august, la
cinci luni după nuntă, Raheeq s-a întors în Asira, pentru căsătoria fratelui său.
Mama sa ne spune că a observat semne negre și vineții pe fața acesteia. Când a
început să îi pună întrebări, situația devenise limpede: lui Raheeq îi era
teamă să se întoarcă la soțul său. Zahra a telefonat familiei acestuia în
Statele Unite dar aceștia au susținut că Raheeq inventase totul și că soțul său
nu îi făcuse vreun rău.
Zahra nu a vrut să
se amestece și nu a încercat să-i spună fiicei sale ce să facă. „Eu le-am
oferit libertate copiilor mei, nu le-am impus ce să facă”, a răspuns ea când am
întrebat-o dacă a încercat să o preseze pe Raheeq să nu se întoarcă în America.
Raheeq a decis până la urmă să se întoarcă la soțul său, cu care vorbise doar
de câteva ori la telefon în răstimpul petrecut acasă. Într-o conversație,
acesta îi promisese că o va lăsa să învețe să conducă, numai să se întoarcă.
Rafeeq trebuia să
se întoarcă la San Francisco duminică, pe 23 octombrie, împreună cu mama sa,
care plănuise să stea cu ea acolo pentru o lună. Familia soțului din America
trimisese biletele.
Pe 19 octombrie,
ultima zi din viața ei, Raheeq s-a trezit în casa tatălui său. S-a dus la
farmacie și s-a întors acasă la mama sa spunându-i că merge până în Ramallah să
facă niște cumpărături pentru călătorie și să ia niște acte. Rafeeq a călătorit
cu un taxi comun din Asira până în Nablus, de unde a luat un minibuz până la
Ramallah.
Chipul mamei este
plin de lacrimi. Suspină: „Dumnezeu să-i pedepsească pe oamenii răi.”
În jurul orei 11
A.M., vecinul Zahrei, care lucrează în serviciile de informații palestiniene, a
sunat și a întrebat-o dacă a venit poliția palestiniană la ea acasă. Când Zahra,
dezorientată, l-a întrebat de ce să vină poliția pe la ea – vecinul a închis
repede. Câteva minute mai târziu, Shajia, fostul său soț, a sunat-o de la locul
său de muncă din Taibeh și i-a spus că l-a anunțat soția că a auzit că i s-ar
fi întâmplat ceva rău lui Raheeq.
A spus că noua lui
soție a încercat să o sune pe Raheeq, și că a răspuns o voce necunoscută. Shajia
i-a cerut Zahrei să ia legătura cu birourile de coordonare israeliano-palestiniene
ca să afle ce s-a întâmplat cu fiica lor, dar Zahra, neajutorată, nu știa unde
să sune.
Încă o dată îngână
ceva numai pentru ea și plânge încetișor. Apoi continuă spunând că între timp,
fratele ei o sunase și îi spusese că se zvonea cum că Raheeq ar fi fost omorâtă
la intersecția Tapuah. Zahra ne spune că a început să urle și să plângă. Oamenii
au început să se adune în jurul casei și atunci a înțeles că zvonurile erau
adevărate. De atunci, Zahra nu a avut o clipă de pace.
Soldații IDF au
ajuns a doua zi la casa tatălui lui Raheeq, au confiscat permisul său de muncă
în Israel și au avertizat familia că dacă aveau să fie demonstrații, le vor
demola casa. Aqeed, fratele îndoliat al lui Raheeq, fiul Zahrei și al lui
Shajia, a fost ținut la închisoare săptămâna aceasta de forțele de securitate
palestiniene, prestatorii de servicii și executorii Israelului, după ce o
postare pe Facebook a unui tânăr din
orașul Tamun menționa că acesta plănuia să răzbune moartea surorii sale. Aqeed încă
nu a fost eliberat.
Raheeq a fost
împușcată la punctul de control Tapuah de către Poliția de Frontieră după ce –
spun aceștia – fata ar fi scos un cuțit și s-ar fi apropiat de ei. Un clip
video o arată zăcând pe jos, pe stradă, cu ecoul focurilor repetate de armă pe
fundal. Poliția de Frontieră le-a spus jurnaliștilor de la Haaretz că incidentul este anchetat, dar au declarat că „din
momentul în care teroristul a fost neutralizat, soldații au încetat să mai
tragă.”
O investigație
internă a IDF-ului care a fost publicată săptămâna trecută informează în
legătură cu patru cazuri în ultimele săptămâni în care palestinieni au fost
uciși sau răniți, cazuri în care soldații și Poliția de frontieră au acționat
necorespunzător. Ancheta a dezvăluit că în toate cele patru cazuri, forțele
respective s-ar fi putut abține de a la trage vreun foc de armă. Unul din
cazurile menționate de anchetă este cel al lui Raheeq Birawi. Raportul notează
că polițistul de frontieră a tras peste 30 de gloanțe după ce fata a scos
cuțitul și a început să meargă spre el.
Zahra nu a văzut clipul
postat online în care se vede cum polițistul își descarcă arma în trupul fiicei
sale care zăcea deja la pământ. Zahra a văzut doar fotografia trupului fetei și
fața blurată. Mama sa adaugă că în fotografie există un cuțit în mâna dreaptă a
fiicei sale dar că ea este stângace. Zahrei nu îi vine să creadă că fiica sa ar
fi scos un cuțit și chiar mai puțin îi vine să creadă că ar fi vrut să se
omoare sau să facă rău vreunui soldat. „Poate au tras în ea pentru că era cea
mai drăguță din taxi”, spune ea.
Israelul a reținut
trupul ei mort, în concordanță cu odioasa practică de a împiedica înmormântările
care s-ar putea transforma în revolte. Zahra vrea ca fiica ei să aibă parte de
o înmormântare cum se cuvine, dar nu are idee cum trebuie să procedeze ca să
ceară trupul neînsuflețit al fetei.
Este posibil ca
Raheeq să fi vrut să moară ca să nu trebuiască să se întoarcă în America la soțul
său? „Nu”, susține Zahra. „Ea iubea viața. Și era credincioasă, chiar și în
America. A continuat să se roage la Dumnezeu. Nu există posibilitatea să fi
vrut să moară.”
Cu doar două
săptămâni înainte să fie ucisă, Rafeeq și-a sărbătorit a nouăsprezecea
aniversare.
Soțul său nu a venit în Asira după ce soția sa a fost ucisă, iar el și familia lui nici măcar nu au vorbit la telefon cu mama îndurerată. Și încă o dată ea murmură: „Dumnezeu să-i pedepsească pe oamenii răi, pedepsește-i Doamne pe oamenii răi.”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu