Cine și ce este adevăratul Bibi Netanyahu?

de Alan Hart

Este el un vânzător șiret, lingușitor, necinstit, care știe că tot ce spune despre Israelul aflat în pericol de a fi anihilat și despre cum nu are el un partener de pace palestinian, este o aberație propagandistică sau chiar crede ceea ce spune?

Jamie Stern-Weiner scria la un moment dat într-un articol publicat de Mondoweiss că: „Dacă Benjamin Netanyahu nu ar fi intrat în politică, s-ar fi aflat pe Broadway, zugrăvind în tușe groase un rol de ticălos într-o pantomimă. Agresivul prim-ministru israelian este respingător de teatral, într-atât încât până și cei mai credincioși aliați ai Israelului din comunitatea evreiască americană îi cer să o lase mai moale. Este genul de om care nu doar că îți apare la ușă neinvitat, dar își mai aduce cu el și rufele murdare, îți golește frigiderul, urinează în chiuvetă și apoi îți iese furtunos din casă plângându-se de proasta găzduire.”

Dacă Netanyahu știe că enunțurile sale sunt „bs” (un Carterism pentru bullshit), cred că se poate spune că pășește pe urmele lui Joseph Goebbels, șeful propagandei lui Hitler. Ceea ce îi susținea modul de abordare de tip propagandă era credința că o minciună cu cât e mai mare și mai des repetată, cu atât este mai probabil să fie crezută. (După părerea mea, așa se explică succesul Zionismului de-a lungul secolului 20. Vestea bună este că pe măsură ce secolul 21 avansează, tot mai puțini europeni și americani cad în plasa minciunilor gogonate ale propagandei Zioniste).

Goebbles a formulat 18 principii sub forma unui ghid pentru cei care se angajau în propaganda nazistă de război. Iată două dintre ele.

14. Propaganda trebuie să eticheteze evenimentele și oamenii cu fraze sau sloganuri distincte.

a. Ele trebuie să evoce răspunsurile dorite pe care audiența le posedă în prealabil.

b. Trebuie să fie ușor de reținut.

c. Trebuie utilizate iar și iar.

16. Propaganda adresată frontului de acasă trebuie să creeze un nivel optim de anxietate.

Dovada succesului lui Netanyahu în a crea un nivel optim de anxietate pe frontul său de acasă constă în faptul că vasta majoritate a evreilor israelieni crede că este și că va fi mereu în pericol de anihilare. Dar iată și o contradicție. Nu o dată, Netanyahu a profitat de evenimente pentru a miza pe cartea fricii în Europa, cu apeluri către evrei de a se muta în Israel.

Întrebarea ce se naște este următoarea.

Dacă Netanyahu într-adevăr crede că Israelul se află în pericol de anihilare, nu este el iresponsabil cerându-le evreilor europeni să trăiască acolo? Singurul răspuns la care mă pot gândi este că el știe că Israelul nu se află în niciun pericol de anihilare și se simte consolat de o declarație făcută de Ițac Șamir, liderul terorist Zionist care a devenit prim-ministru. Potrivit unui articol scris de israelianul Akiva Eldar, Șamir a spus la un moment dat, „Pentru pământul lui Israel este permis să minți.”

Orice evaluare a cine și ce este adevăratul Bibi Netanyahu trebuie să țină cont de ceea ce trebuie că a moștenit de la tatăl său polonez Benzion, care a schimbat numele familiei din Mileikowski în Netanyahu.

Benzion Mileikovski/Netanyahu a fost un istoric și un scriitor care mereu a crezut în Mai Marele Israel. S-a opus planului de partiție al Națiunilor Unite deoarece nu îi oferea suficient pământ statului ce avea să fie Israelul; și, la vremea respectivă, a fost în favoarea „transferării” (epurării etnice cu alte cuvinte) a arabilor din Palestina.

De fapt, analiza sa a ceea ce s-a întâmplat în Palestina pentru ca Zionismul să poată obține tot ce și-a dorit este la fel cu cea pusă în cuvinte de Ze’ev Jabotinsky, fondatorul armatei Israelului și al așa-numitului „Zionism revizionist” dar care era de fapt Zionism sincer. (Singura diferență între acesta și ceea ce era considerat Zionism mainstream fondat de Herzl și condus de Weizmann era că mainstreamerii mințeau în legătură cu scopul adevărat al Zionismului și consecințele acestuia). Mainstreamerii au pretins că putea exista o cooperare cu arabii. Au mințit din două motive principale. Unul era nevoia de a evita provocarea unei ostilități arabe prea mari, prea repede. Al doilea era nevoia de a induce în eroare și a înșela evreii, mai ales pe cei din Europa de Vest și America de Nord, în legătură cu intențiile reale ale Zionismului).

Evreul rus Jabotinsky a scris „The Iron Wall”, care a devenit biblia Zionismului „revizionist” și, de fapt, principalul text inspirațional pentru toți naționaliștii evrei care au devenit israelieni, inclusiv cei care nu se considerau revizioniști. În 1940, Benzion Mileikovski/Netanyahu s-a dus la New York pentru a fi secretarul personal al lui Jabotinsky.

Deoarece a cunoaște mentalitatea lui Jabotinsky și pe cea a tatălui lui Netanyahu este cheia pentru a înțelege cum și de ce Israelul a devenit un stat arogant, agresiv și opresiv, voi cita câteva paragrafe din „The Iron Wall.”

„Nu poate fi vorba de o reconciliere voluntară cu arabii, nici acum și nici în viitorul apropiat. Toți oamenii de bună credință, cu excepția celor orbi din naștere, au înțeles cu mult timp în urmă că este absolut imposibil să ajungi la o înțelegere voluntară cu arabii Palestinei pentru transformarea Palestinei dintr-o țară arabă într-una cu o majoritate evreiască.

Orice popor nativ își consideră țara căminul lui național, unde dorește să fie complet stăpân. Niciodată nu va permite în mod voluntar existența unui alt stăpân. La fel este și în cazul arabilor. Împăciuitoriștii dintre noi încearcă să ne convingă că arabii sunt niște fraieri care pot fi păcăliți cu ușurință prin formulări care să ascundă adevăratele noastre țeluri. Eu refuz categoric să accept această viziune asupra arabilor palestinieni.

Au exact aceeași psihologie pe care o avem și noi. Privesc Palestina cu aceeași dragoste instinctivă și fervoare veritabilă cu care aztecii priveau Mexicul sau siucșii preeria. Fiecare popor va lupta împotriva colonizatorilor până când se va stinge și ultima picătură de speranță că ar putea evita pericolele colonizării și ale cuceririi. Palestinienii vor lupta în acest fel până la ultima scânteie de speranță.

Nu contează ce cuvinte mieroase folosim pentru a explica palestinienilor colonizarea noastră. Colonizarea își are înțelesul ei integral și inevitabil, priceput de orice evreu și orice arab. Colonizarea are un singur scop. Asta este natura lucrurilor. A schimba natura este imposibil. A fost necesar să demarăm colonizarea împotriva voinței palestinienilor și aceeași condiție există acum.

Chiar și un acord cu non-palestinienii (alți arabi) reprezintă același tip de fantezie. Pentru ca naționaliștii arabi din Bagdad și Mecca și Damasc să fie de acord să plătească un preț atât de serios ar trebui să refuze să păstreze caracterul arab al Palestinei.

Nu putem să oferim nicio compensație, nici Palestinei, nici palestinienilor, nici altor arabi. Astfel, un acord voluntar este de neconceput. Toate colonizările, chiar și cele mai reținute, trebuie să continue sfidând dorința populației native. Așa încât, poate continua și se poate dezvolta numai sub scutul forței care constă într-un Zid de Fier pe care populațiile locale nu îl pot pătrunde. Aceasta este politica noastră vizavi de arabi. Să o formulăm în alt mod ar fi o ipocrizie.

Fie prin Declarația Balfour, fie prin Mandat, forța externă este o necesitate pentru stabilirea în țară a unor condiții de stăpânire și apărare prin care populația locală, indiferent de ceea ce își dorește, să fie privată de posibilitatea de a obstrucționa colonizarea noastră, administrativ sau fizic. Forța trebuie să aibă rolul ei – cu autoritate și fără indulgență. Aici nu există diferențe semnificative între militariștii și împăciutoriștii noștri. Unii preferă un Zid de Fier din baionete evreiești; ceilalți un Zid de Fier din baionete englezești.

Dacă vrei să colonizezi un ținut unde trăiesc deja niște oameni, trebuie să amplasezi o garnizoană în acel loc sau să găsești niște oameni bogați sau sponsori care să facă acest lucru pentru tine. Sau? Sau altfel trebuie să renunți la colonizare, pentru că fără o forță armată care va zădărnici fizic orice încercare de a distruge sau a împiedica această colonizare, colonizarea este imposibilă – nu dificilă, nu periculoasă, ci IMPOSIBILĂ! Zionismul este un proiect colonialist și de aceea succesul sau eșecul lui depinde de problema forței armate. Este important să vorbești ebraica, dar, din păcate, este chiar mai important să știi să tragi cu arma – sau altfel am terminat cu joaca de-a colonizarea.

Pentru reproșurile răsuflate că acest punct de vedere nu este etic, răspund – absolut neadevărat. Aceasta este etica noastră. Nu există altă etică. Câtă vreme pentru arabi există și cel mai mic licăr de speranță că ne-ar putea împiedica, nu își vor vinde aceste speranțe – nici pentru cuvinte dulci, nici pentru o îmbucătură gustoasă, pentru că palestinienii nu sunt o gloată, ci un popor, un popor viu. Și niciun popor nu face o asemenea concesie în legătură cu astfel de chestiuni fatidice, doar atunci când nu mai există nicio speranță, până când nu vom fi înlăturat orice deschizătură vizibilă în Zidul de Fier.”

Aceasta era ideologia Zionismului revizionist/onest, cu un deceniu înainte ca naziștii să vină la putere în Germania. Ideea ei principală, care l-a încântat pe tatăl lui Bibi Netanyahu, era aplicarea forței brute pentru a nu le da arabilor nicio șansă de a-și recupera pământul deposedat. Nu se lua în considerare ce era bine sau rău din punct de vedere moral. Compromisul era exclus. Era o strategie de tipul „ori ei ori noi.”

Benzion Mileikowski/Netanyahu a murit în casa sa din Ierusalim în aprilie 2012 la vârsta de 102 ani. La puțin timp după moartea sa, Jason Epstein, un co-fondator al New York Review of Books, a lăsat să-i scape într-o discuție într-un grup evreiesc, că Benzion i-a spus la un moment dat că singurul mod prin care Israelul ar putea supraviețui ar fi „acela de a ucide toți arabii.”

Cât de mult a fost influențat fiul de tatăl său, a fost lămurit într-un interviu pentru Ma’ariv din aprilie 2009. El a replicat: „Am o idee generală. Bibi se poate să aibă aceleași scopuri ca mine, doar că el ține pentru sine metodele folosite pentru a le realiza, pentru că dacă le-ar exprima, și-ar expune scopurile.”

Și aici cred că se află cheia înțelegerii adevăratului Bibi Netanyahu. Deoarece nu poate spune adevărul, adevărul fiind că el nu este câtuși de puțin interesat de pacea cu palestinienii și că soluția sa preferată este o epurare etnică finală a Palestinei, trebuie să spună minciuni. Dar, pentru a avea credibilitate în lumina sfidării legii internaționale și a acțiunilor criminale ale Israelului, acestea trebuie să fie niște minciuni cu adevărat MARI și, așa cum sfătuia Goebbels, ele trebuie repetate iar și iar.

O concluzie evidentă este că Bibi Netanyahu a știut mereu că tot ce afirmă despre Israelul aflat în pericol de anihilare și despre inexistența unui partener de pace palestinian este o aberație propagandistică. Dar adevărul despre el poate fi ceva mai complicat.

În 1980, am avut o conversație cu generalul-maior în retragere Shlomo Gazit, cel mai bun și mai inteligent dintre directorii serviciilor secrete militare israeliene. I-am spus că am ajuns la concluzia că totul e un mit – că existența Israelului nu s-a aflat niciodată, dar niciodată în pericol. El mi-a zâmbit cu tristețe și mi-a răspuns: „Problema cu noi israelienii este că am devenit victimele propriei noastre propagande.”

Așa că se poate ca atunci când Netanyahu se adresează în fața Congresului american, să nu știe că minte atunci când spune că Iranul reprezintă o amenințare la adresa existenței Israelului, deoarece a devenit o victimă a propriei propagande și acum crede că ceea ce scoate pe gură este adevărat.

Dacă acesta este cazul, atunci trebuie să spunem nu doar că e irațional, dar și lunatic frizând nebunia clinică. Dacă va mai obține un mandat, Zionismul își va continua eforturile crude și criminale pentru a provoca o predare palestiniană în termeni Zioniști și ritmul transformării anti-israelismului în antisemitism se va accelera.

Nu e niciun mister în legătură cu ce este Bibi Netanyahu. Este un dezastru. Pentru palestinieni. Pentru evrei. Pentru regiune. Și foarte posibil, pentru întreaga lume.