O familie palestiniană stă lângă rămășițele casei sale de lângă satul Jenbah, zona fiind desemnată de către Israel zonă pentru exerciții militare. Cisiordania ocupată, 2 februarie 2016.
de Amira Hass
Abia dacă a trecut
o săptămână și deja ai dat cu bâta-n baltă, Donald Trump. Motivul e simplu: nu
te-ai consultat cu Israelul despre cum să refuzi intrarea în țara pe care o
conduci fără să stârnești jumătate de mapamond împotriva ta. Dar când vine
vorba de cealaltă promisiune a ta – expulzarea propriu-zisă – încă ai timp să
te sfătuiești cu noi.
Regula 1: Liniște. Nu fă
publicitate politicii de expulzare. Lasă ca fiecare persoană expulzată să se
confrunte singură cu decretul și să creadă că ea are o problemă. Personală. La un
anumit moment, începând cu sfârșitul anului 1995 (în timpul guvernării
partidului laburist și al procesului Oslo), palestinienii au realizat că își
pierdeau statusul de rezidență în Ierusalim dacă trăiau acolo unde trăiau cu
ani în urmă: în afara granițelor Ierusalimului anexat sau în jurul acestuia.
Regula 2: Uimire absolută. Insistă
că de fapt nu s-a schimbat nimic și că aceste legi au existat din vremuri
imemoriale. Asta a susținut ministerul internelor în 1996 când tot și tot mai
mulți palestinieni din Ierusalim descopereau că le fuseseră revocate cărțile de
identitate și că deveniseră rezidenți ilegali în orașul și pe pământul natal.
Regula 3: Gradualismul. Expulzarea
se construiește pas cu pas, ca și când ar fi din întâmplare. Anexarea și
exproprierea pământului. Interdicțiile de construcție pe zona rămasă. Recrutarea
lui Dumnezeu. Aglomerarea insuportabilă în locuințe și chirii astronomice. Ignorarea
traficanților de droguri. Neglijarea infrastructurii și a școlilor. Creșterea taxelor.
Locuri de muncă puține. Plantarea molestatorilor profesioniști (aka coloniștii)
în centrul cartierelor, cu gărzi de securitate înconjurându-i.
Și lucrul
principal: statusul de rezidență bazat pe Legea Cetățeniei și a Intrării în
Israel care poate expira în orice moment. De parcă palestinienii din Ierusalim
au intrat în Israel și au ales să trăiască sub bocancul său ca emigranți
non-evrei. De parcă Israelul nu ar fi dat buzna cu violență în viețile lor în
orașul în care s-au născut mamele mamelor lor.
Regula 4: Suportul juridic (A). La
vremea respectivă președinte al Curții Supreme, Aharon Barak și colegii săi,
Gabriel Bach și Shoshana Netanyahu, deja emiseseră aprobarea judecătorească pentru
încă o expulzare în masă dar latentă. În 1988 aceștia au hotărât că este legal
să expulzezi un palestinian născut în 1943 în Ierusalim pentru că avea și
cetățenie străină. (Mubarak Awad, care întâmplător pleda pentru dizobediență civilă palestiniană).
Regula 5: Diversitate. De ce să
rămâi la o singură scuză, domnule președinte? Noi ne bazăm cu succes pe o
abundență de scuze pentru expulzarea palestinienilor de pe pământurile lor, din
patria lor, din casele lor: politice (opoziția față de guvernarea noastră), administrative
(au ratat un recensământ sau și-au prelungit șederea în străinătate), o zonă de
exerciții militare, o rezervație naturală, apropierea de un avanpost militar,
un sit arheologic, teren de stat, respingerea planurilor de zonificare, bariera
de separație, interdicțiile de construcție, plantarea molestatorilor
profesioniști și a pesonalului de securitate, citatele din Biblie.
Regula 6: Suport juridic (B).
Judecătorii noștri evită hotărârile judecătorești împotriva politicii de
construcție și planificare urbană inegală pentru evrei și arabi.
Regula 7: Reducerea porției de
apă. Mai ușor cu apa, domnule Trump. Hotărăște ca fiecare musulman sau mexican
să beneficieze de numai un sfert sau mai puțin din cantitatea de apă folosită
de un consumator mediu. Hotărăște ca oriunde trăiesc musulmanii sau mexicanii,
să fie deconectați de la rețeaua de furnizare a apei. Doar uită-te la valea
Iordanului. Este un instrument exemplar pentru împuținarea populației nedorite.
Ai încredere în noi.
Regula 8: Sprijinul elitelor. Trimite
consilieri în Israel. Vor primi sfaturi despre cum activitățile rutinei de
expulzare sunt îmbrățișate de tăcerea intelighenției celei mai educate și mai
luminate, sarea pământului, absolvenții IDF-ului, care își fac cuib în
universități și frecventează sălile de concerte. Maleabilitatea lor este
absolut fantastică.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu