de Gideon Levy
Uitați-vă la noua
Americă, ce se reîntoarce acum cu o viteză înspăimântătoare la măreție. Și uitați-vă
la noi. Toți acei israelieni șocați de politicile lui Donald Trump nu văd unde
trăiesc. E greu să vezi cocoașa atunci când se află pe spatele tău. Cerșetorii urăsc
alți cerșetori, mincinoșii urăsc alți mincinoși și disprețul resimțit în Israel
față de Trump poate fi rezultatul unei asemănări înfricoșătoare cu acesta.
Statele Unite și
Israelul împărtășesc aceleași valori. Acest clișeu nu a fost niciodată mai
adevărat. America și Israelul sunt frați – frați pe același drum – acum mai
mult ca oricând. Nu e motiv de mândrie sau onoare.
Cu un ordin
executiv draconic, Trump a închis ușa țării sale cetățenilor din șapte țări
musulmane, o măsură ce a provocat șoc în Israel și în jurul lumii (deși acum a
fost suspendată temporar de un judecător federal). Și cum rămâne cu guvernul
israelian? Într-un mod arbitrar similar, el și-a închis ușile cu mult timp în
urmă. Mai întâi au fost palestinienii care nu sunt autorizați să folosească
aeroporturile israeliene. Cei din Cisiordania, nu toți palestinienii, pot veni
și pleca prin Iordania, în timp ce palestinienii din Fâșia Gaza se află sub
asediu.
Totul este învelit
în pretextul siguranței, la fel ca în cazul lui Trump. Un doctor palestinian în
Israel și un doctor iranian în America reprezintă același pericol imaginar. Majoritatea
palestinienilor nu au voie să intre în Israel doar pentru că sunt palestinieni
și același lucru este valabil pentru cetățenii din majoritatea țărilor arabe,
la fel ca în Statele Unite sub Trump. Chiar și cei care pur și simplu au
vizitat aceste țări arabe pot fi subiecții interogărilor, la fel ca în America.
Până și arabii care sunt cetățeni israelieni sunt supuși unei serii de umilințe
când intră și ies din Israel – doar pentru că sunt arabi. În curând și sub
Donald cel Groaznic. De asemenea, în curând și sub Trump, aceeași poliție a
gândirii ca în Israel, unde țara își închide sau deschide ușile în funcție de
opiniile și viziunile oamenilor. Rostește cuvântul BDS și nu poți intra. Spune nu
ocupației și în curând ți se va interzice să intri.
Trump nu vrea
refugiați în țara sa, exact așa cum nu vrea nici Israelul. Mișcarea Americii de
a-și închide porțile în fața refugiaților care fug pentru a-și salva viețile evocă
amintiri amare. Dar cei șocați de aceste măsuri ar trebui să își aducă aminte
că nici Israelul nu a recunoscut majoritatea azilanților din Africa veniți aici
ca refugiați. Israelul a expulzat mai mulți străini din teritoriul său decât a
expulzat Trump și a făcut asta prin metode abjecte. Unii au murit și alții au
fost aruncați în închisori fără proces. Există un Guantanamo în nordul
Israelului, la Megiddo.
Această lumină
între națiuni l-a inspirat pe Trump să construiască un zid la granițele
Statelor Unite. Această lumină între națiuni crede în ziduri, nu în poduri, la
fel ca liderul lumii libere. Trump este încântat de zidul pe care l-a construit
Israelul și Netanyahu este încântat de Trump. În cuvintele Psalmilor, „Iată, ce
plăcut și ce dulce este să sălășluiască frații în unitate!”
Noii Americi și
vechiului Israel nu le plac străinii sau arabii. În ambele țări, liberalii se
agață de amintirile trecutului, de parcă odată ar fi fost mult mai bine. Dar Statele
Unite – țara cu cei mai mulți oameni în închisori, cu pedeapsa sa capitală și
cu polițiștii care sunt la fel de rasiști precum au fost dintotdeauna – au o
memorie înșelătoare. În Israel, care tânjește după vremurile de dinaintea lui
Netanyahu, există o tendință de uitare a zilelor acelea întunecate ale anilor
50 și 70, când țara era condusă de aripa stângă.
Ambele țări au
pretenții democratice mărețe – „liderul lumii libere” și „singura democrație
din Orientul Mijlociu” – și în mare măsură, pretențiile ambelor țări nu sunt
susținute. Ambele au o tabără liberală și Statele Unite au o lungă și
impresionantă tradiție când vine vorba de lupta pentru drepturile civile.
Dar acum, sub
ceruri tot mai întunecate, când există invidie pentru protestele răspândite din
Statele Unite și rușine pentru apatia din Israel, merită să ne amintim că
puterea protestului rezidă în persistența sa. Au existat valuri impresionante
de proteste în Israel, după războiul de Yom Kippur din 1973 și după masacrul de
la Sabra și Chatila din Liban, dar s-au stins rapid. Iar protestele anti-Trump
au nevoie de timp pentru a-și dovedi valabilitatea.
Ne putem aștepta ca
aceste două țări surori să găsească inspirație una la alta și să se încurajeze
reciproc pentru a-și înăspri și mai mult politicile împotriva celui slab și
străin. America își recunoaște rasismul într-o măsură mai mare, în timp ce în
Israel rasismul este considerat mai legitim. Poate asta este o veste bună
pentru amândouă. Când toată această mizerie plutește la suprafață, poate răspunsul
va fi unul purificator. Dar momentan nu există vreun semn de așa ceva în
Israel.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu