Plecat împreuna cu mama sa pentru a-și cumpăra pantofi,
Ahmed Mahmoud a fost împușcat în față cu un glonț de cauciuc, pierzându-și
vederea la un ochi. Necazul nu s-a oprit acolo.
Ahmed Mahmoud; Foto: Alex Levac
de Gideon Levy
Un băiat și mama
lui se plimbau pe stradă, fericiți și lipsiți de griji, dimpreună cu mătușa
băiatului. Mergeau să-i cumpere acestuia un cadou – o pereche nouă de încălțăminte
– ca răsplată pentru notele bune. Și cum se plimbau așa liniștiți pe o alee, vine
înspre ei un grup de copii alergând în mare viteză pentru a-și salva viețile. Până
să-și dea seama ce se întâmplă, aud o împușcătură și băiatul cade la pământ
lângă mama sa îngrozită. Puștiul țipă agonizant, în timp ce șuvoaie de sânge îi
țâșnesc dintr-un ochi.
Ahmed Mahmoud, un
băiat de 15 ani aflat în clasa a 10-a, un elev eminent, îngrijit, cu o frizură
cochetă, se afla în punctul de a-și pierde cunoștința. Credea că a orbit și
tușea cu sânge, își amintește el acum, câteva săptămâni mai târziu. Mama sa,
Esrar, era cuprinsă de panică.
Incidentul s-a
întâmplat pe 5 decembrie, în jur de ora 3:30 după-masa, pe o stradă apropiată
de casa lor din localitatea Isawiyah, aflată în interiorul granițelor municipale
ale Ierusalimului. Mătușa lui Ahmed s-a repezit într-o casă din apropiere
pentru a chema o rudă, care a venit și l-a dus pe băiat la spitalul Makassed,
tot în partea estică a orașului. Potrivit tatălui său, care a fost sunat să
vină la fața locului, le-a fost teamă să meargă la un spital israelian pentru
că acolo s-ar fi putut să-l aresteze – lucru pățit de alți copii din zonă. Dar după
ce au aflat că Makassed nu putea să îl trateze, părinții l-au dus la spitalul
universitar Hadassah, din cartierul Ein Karem al Ierusalimului.
Familia Mahmoud
este o familie modernă, prietenoasă. Cei doi părinți au 42 de ani. Primul lor
născut, o fată, studiază educația la Universitatea Ebraică din Ierusalim. Cel care
ne-a informat în legătură cu acest caz a fost unchiul băiatului, Jamal Aladin,
un arhitect care a absolvit Academia Bezalel de Arte și Design, care lucra săptămâna
aceasta la un proiect în Modi’in.
„M-am decis să vă
scriu după ce medicul de la Hadassah m-a informat că nepotul meu și-a pierdut
vederea la un ochi... [și] încă un băiat și-a pierdut un ochi în satul Isawiyah
după ce a fost lovit de un glonț de cauciuc tras de Poliția de Frontieră”, a
scris el.
Medicii de la
Hadassah au constatat că retina ochiului drept al lui Ahmed a suferit o
vătămare ireparabilă; stângul nu a fost atins.
Când Ahmed a fost
internat în spital, unde a stat timp de șase zile, părinții săi au fost
întrebați ce s-a întâmplat și au povestit că fiul lor a fost lovit de un glonț
de cauciuc tras de un polițist de frontieră. În jur de o oră mai târziu, au apărut
la unitatea de urgențe doi anchetatori ai poliției, se pare anunțați de spital,
așa cum se cere în astfel de cazuri. Tatăl i-a întrebat pe cei doi ofițeri dacă
sunt de la o unitate juvenilă – o întrebare pe care palestinienii de obicei nu
îndrăznesc să o pună. Polițiștii au spus că nu sunt de la acea unitate, că erau
acolo să-l interogheze pe el. Au spus că nu aveau nicio informație despre un
incident în Isawiyah.
Mohammed le-a
relatat ce i s-a întâmplat fiului său. Ofițerii le-au cerut mamei și mătușii să
meargă a doua zi la stația israeliană de poliție Shalem din Ierusalimul de Est
pentru a depune mărturie, iar ele au făcut întocmai.
Pe lângă retina
care sângera, echipa medicală a descoperit și o fractură a orbitei. Mama lui
Ahmed estimează că fiul său a fost împușcat de la o distanță de aproximativ 20
de metri. Oamenii din sat au spus că polițistul de frontieră care l-a împușcat
pe Ahmed era ascuns după un zid și că probabil era un lunetist. Au existat
multe cazuri recente de aruncări cu pietre în polițiști, care, pentru nu se știe
ce motiv vin în Isawiyah la sfârșitul orelor școlare. În ultimele câteva luni,
vreo opt copii și tineri din zonă au fost loviți în ochi cu gloanțe de cauciuc,
trezind în sat suspiciuni că ar fi opera unor lunetiști care țintesc ochii.
Încă nu se știe cu
exactitate gradul vătămării vederii lui Ahmed; momentan, abia vede cu ochiul său
drept.
Pe 18 decembrie, la
o săptămână după externare, tatăl lui Ahmed a completat o plângere către ministerul
justiției solicitând investigarea ofițerilor de poliție. A fost informat că nu
era disponibil niciun anchetator și că îl vor suna ei (ceea ce încă nu s-a întâmplat).
Și apoi, pe 26
decembrie, la ora 4:30 dimineața, poliția a bătut la ușa casei familiei
Mahmoud. Ahmed, încă în convalescență, s-a nimerit să doarmă la bunicii săi în
noaptea aceea. Înainte de a adormi, se uitase împreună cu bunicul la un meci
mai vechi al Barcelonei, echipa sa de fotbal favorită, pe un canal de sport.
Când tatăl lui
Ahmed a deschis ușa, a dat nas în nas cu patru polițiști îmbrăcați în civil,
păziți de șase sau șapte polițiști de frontieră, mascați și cu armele pregătite.
Ofițerii au cerut să vadă actele de identitate și apoi l-au chestionat în
legătură cu fiul său. El a explicat că băiatul se afla la bunicii săi acasă. Polițiștii
i-au arătat un mandat de percheziție, au căutat prin dulapuri confiscând două
perechi de pantaloni. Una aparținea lui Ahmed, cealaltă fratelui său de 22 de
ani. Mohammed a încercat să le explice, dar polițiștii au luat ambele perechi.
Se pare că de
pantaloni era nevoie în scopuri de identificare, după cum arătau fotografiile
aflate în posesia polițiștilor. Aceștia au spus că Ahmed era căutat pentru
cazuri anterioare de aruncat cu pietre. Ofițerii erau pe punctul de a se
deplasa la casa bunicilor pentru a-l aresta pe băiat, dar tatăl i-a convins să
aștepte, pentru că era în convalescență după accident și avea nevoie de odihnă.
I s-a spus să își
aducă băiatul la stația de poliție Shalem la ora 9 dimineața. Mohammed s-a dus
la casa socrilor săi să își trezească fiul, ca să-i explice – pentru a nu-l
speria – că trebuie să meargă la spital pentru o radiografie. Dar Ahmed îl
auzise pe tatăl său spunându-i bunicului că îl chemase poliția pentru un
interogatoriu.
Când au ajuns la
stația de poliție, Mohammed a fost informat că fiul său este arestat. A încercat
să protesteze: hârtia pe care o primise spunea că băiatul era dorit pentru un
interogatoriu iar acela nici nu avusese loc. A încercat să le explice că băiatul
avea o programare la spital, dar fără folos.
„Nu am făcut nimic.
De ce să-mi fi fost frică?” spune Ahmed acum, când l-am întrebat dacă i-a fost
teamă în timpul detenției sale. A doua zi, procurorul poliției, căutând să îl
trimită înapoi în închisoare, avea să-i spună judecătorului Curții
Magistraților că Ahmed aruncase cu pietre în forțele de securitate în noiembrie
și la începutul lui decembrie.
Ahmed povestește că
a fost bătut în timpul interogatoriului: i s-a cerut să se întindă la podea și
a fost lovit în jur de 10 minute, pentru a-l forța să admită că aruncase cu
pietre. Mai spune și că interogatorii i-au înjurat mama și l-au amenințat că o
vor aresta dacă nu mărturisește. L-au amenințat și că îl vor aduce pe directorul
școlii sale. I s-a dat un formular în limba ebraică pe care să îl semneze dar a
refuzat, spune el.
Interogatorii i-au
spus că au o fotografie cu el în care poate fi văzut cum aruncă cu pietre; a
cerut să o vadă, dar nu i-au arătat-o.
Mohammed este
convins că arestarea s-a întâmplat doar pentru că înaintase acea plângere solicitând
investigarea ofițerilor de poliție.
În noaptea în care
a fost arestat, Ahmed a fost transportat, legat cu cătușe la mâini și la
picioare, la spitalul Hadassah pentru obținerea unui certificat medical asupra
situației sale. Potrivit lui Ahmed, nu i se dăduse de mâncare cu orele. Familia
a încercat să îi trimită medicamente și unguentul pentru ochi, dar secția
principală de poliție din districtul rusesc al Ierusalimului le-a spus să
trimită o rețetă și își va primi acolo medicamentele. Cu toate acestea, Ahmed
spune că nu a primit niciun medicament în cele patru zile cât a stat închis. Tatăl
lui subliniază că ochiul băiatului era roșu și umflat în ziua în care a fost
eliberat.
După ce au trecut
două zile din detenția sa, poliția a cerut ca Ahmed să mai fie ținut în închisoare
încă patru zile; judecătorul i-a mai dat două.
Ahmed a fost
eliberat pe o cauțiune de 1.000 de șecheli (250$) și timp de o săptămână a stat
în arest la domiciliu. Este foarte puțin probabil să fie adus în fața
tribunalului.
Purtătorul de cuvânt
al poliției districtului Ierusalim a declarat, fiind chestionat de Haaretz: „Suspectul a fost arestat și
interogat de divizia Kedem [a forțelor din Ierusalim] din cauza implicării sale
în incidente de tulburare a liniștii. În timpul acestora, a participat împreună
cu alte persoane și există dovezi că a aruncat cu pietre și cocktailuri Molotov
în forțele de poliție din Isawiyah. În timpul interogării sale, Curtea
Magistraților i-a extins detenția și a rămas în custodia districtului rusesc ce
se află sub auspiciile serviciului israelian al închisorilor. La sfârșitul
investigației, cazul său a fost transferat la biroul procurorului pentru
observare și luarea unei decizii. În plus, este necesar ca plângerile făcute de
suspect să fie discutate de autoritățile competente.”
Deși arestul la
domiciliu s-a terminat miercuri, săptămâna trecută, la ora 8 dimineața, Ahmed
nu se va duce la școală de teamă să nu se lovească la ochi. Mama sa îi aruncă
priviri îngrijorate în timp ce îi aranjează puloverul. Noaptea doarme lângă ea în
patul părinților, în locul tatălui său. Esrar spune că doarme agitat.
Săptămâna aceasta,
în sfârșit a primit pantofii după care plecase să îi cumpere împreună cu mama
și mătușa sa. Ahmed îi are chiar acum în picioare – niște ghete australiene
moderne. Unchiul său Jamal încearcă să-și alunge teama că Ahmed nu va mai vedea
cu ochiul drept.
„Uită-te la Moshe
Dayan”, îi spune el băiatului, „uite câte a făcut cu un singur ochi.”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu