de Jonathan Cook
Nazareth – Un arhiepiscop grec
melchit, descris ca un „erou” al luptei palestiniene de eliberare, a trecut în
neființă la Roma, la vârsta de 94 de ani.
Hilarion Capucci,
care a fost numit vicar al Ierusalimului și arhiepiscop al Cezareei în 1965, a
fost arestat de Israel nouă ani mai târziu și închis sub acuzația de transport
ilegal de arme.
Președintele palestinian
Mahmoud Abbas este printre cei care l-au elogiat pentru „a fi apărat drepturile
poporului palestinian.”
Hanan Ashrawi,
membră a comitetului executiv al Organizației pentru Eliberarea Palestinei
(PLO), a spus că patriarhul Capucci amintea de o eră în care preoții erau
implicați activ în luptele politice, de la opoziția față de războiul din
Vietnam până la conducerea mișcărilor de eliberare din America Latină.
„A întruchipat
biserica activistă – liderii spirituali care erau pregătiți să își transpună
principiile în acțiune și în lupta împotriva nedreptății. Devenise un erou, o
legendă a palestinienilor”, a declarat aceasta pentru Al Jazeera.
„Zilele preoților
revoluționari sunt apuse”, a adăugat ea. „Biserica nu se mai implică profund în
lupta activă. Este mai ezitantă și mai precaută. Astăzi, preoții își exprimă
solidaritatea fiind martori sau avocați ai luptei.”
Născut pe 2 martie
1922 în orașul sirian Alep, în vremea stăpânirii coloniale franceze, din
părinți sirieni creștini, dragostea lui George Khayyat Kabouji pentru Palestina
era evidentă din numele preoțesc pe care l-a adoptat. Hilarion a fost un sfânt
creștin născut în sudul Gazei în anul 32 d.Hr. Vestigiile mănăstirii Sfântul
Hilarion, cunoscut în limba arabă sub numele de Tell Umm Amer, stau azi în Gaza
ca mărturie a vieții călugărului din secolul al patrulea.
Arhiepiscopul Capucci
a aparținut Bisericii Greco-Catolice Melchite, care combină riturile catolice
cu cele ortodoxe și se află sub autoritatea Vaticanului. Melchiții sunt mai
răspândiți în Liban, Palestina, Siria și Iordania.
Hilarion Capucci a
jucat un rol proeminent în câteva conflicte ale Orientului Mijlociu. Lupta palestiniană
însă, se pare că a fost cea mai apropiată de inima sa.
Puternic influențat
de teologia eliberării, Capucci a ținut prelegeri și a scris despre cauza
palestiniană și despre încălcarea drepturilor omului în anii 60 și avea să lege
o prietenie strânsă cu liderul PLO Yasser Arafat. De mai multe ori, Capucci l-a
comparat pe Isus cu luptătorii rezistenței palestiniene. „Isus Hristos a fost primul
fedain [luptător al rezistenței], eu doar urmez exemplul Lui.”
Yasser Arafat și arhiepiscopul Capucci
Dar a captat
atenția publică mai largă în august 1974, când l-a arestat Israelul în timp ce
conducea o mașină a Vaticanului cu plăcuțe de înmatriculare diplomatice între
capitala libaneză, Beirut, și Ierusalimul de Est. Soldații care i-au percheziționat
Mercedesul au găsit puști, pistoale, muniție și explozibili.
Israelul l-a acuzat
și de implicarea într-un atac eșuat ce trebuia să aibă loc cu câteva luni mai
devreme, ce presupunea trimiterea a trei rachete Katyusha înspre Ierusalim în
timpul unei vizite a lui Henry Kissinger, secretarul de stat al SUA de la
vremea respectivă.
Etichetat drept un
„preot terorist” de către presa israeliană, Capucci a fost condamnat pentru
contactarea unor agenți străini și pentru transportul ilegal de arme – cele mai
grave acuzații aduse vreodată de Israel unui înalt prelat.
Patriarhul grec
melchit al vremii, Maximos V., a comparat rolul lui Capucci cu cel al preoților
care cu trei decenii în urmă își riscaseră viețile pentru a salva evrei de
ocupația nazistă a Europei.
Capucci a refuzat
să depună mărturie la proces, spunând că tribunalul militar israelian nu are
competența de a-l judeca. A fost condamnat la 12 ani de închisoare. A făcut mai
multe greve ale foamei și, sub presiunile Papei Paul al VI-lea, Israelul i-a
comutat pedeapsa în 1978, interzicându-i să mai pășească vreodată în Palestina.
Palestinienii au
cerut de mai multe ori eliberarea lui Capucci prin mai multe operațiuni de
gherilă din acea perioadă, inclusiv după deturnarea unui avion al companiei Air
France în 1976.
O condiție a înțelegerii
pentru eliberarea lui Capucci din închisoare impusă de Israel a fost ca acesta
să nu fie trimis iarăși în Orientul Mijlociu.
După eliberare, Vaticanul l-a trimis mai întâi în America Latină și apoi în
Europa, petrecându-și ultimii ani la Roma, unde s-a implicat în dialogul
musulmano-creștin.
Cu toate acestea,
el și-a continuat activismul în regiune, inclusiv participând la o întâlnire a
Organizației pentru Eliberarea Palestinei ce a avut loc la Damasc în 1979.
Deportarea israeliană
l-a transformat pe Capucci într-un erou hoinar, acesta călătorind în întreaga
lume și vorbind în numele cauzei palestiniene. Timbre poștale în onoarea lui
Capucci au fost emise de Irak, Egipt, Libia și Sudan. Comitetul americano-arab
împotriva discriminării (ADC) l-a omagiat pe Capucci, numindu-l „mult
îndrăgitul arhiepiscop al arabilor și apărătorul Palestinei.”
De asemenea, a încercat
să negocieze eliberarea membrilor ambasadei americane luați ostatici în timpul
revoluției iraniene din 1979 și a vizitat Baghdadul pentru a protesta împotriva
sancțiunilor vestice impuse Irakului, care au fost acuzate pe scară largă de a
fi cauzat moartea a peste jumătate de milion de copii irakieni.
Ca semn al felului
în care cauza palestiniană a continuat să-l motiveze, Capucci s-a alăturat de
două ori flotilelor cu ajutoare umanitare ce încercau să spargă blocada
instaurată de Israel asupra Gazei, în ciuda faptului că avea peste 80 de ani.
În 2010 a făcut
parte din echipajul aflat la bordul navei turcești Mavi Marmara care se îndrepta
spre Gaza când a fost atacată de comandourile israeliene în apele internaționale.
Nouă dintre activiștii aflați la bord au fost uciși. Capucci a fost arestat și
ținut pentru scurt timp în închisoarea Beersheva, prima oară când punea
piciorul în Israel după 32 de ani.
Într-un interviu cu
Al Jazeera la scurt timp după aceea,
a spus că a participat la acțiunea umanitară „pentru a-i întâlni pe cei torturați,
persecutați și nedreptățiți din Gaza pentru a-i asigura că suntem alături de ei
moral și spiritual.”
În 2013, Abbas l-a
răsplătit pe Capucci cu medalia de onoare în cadrul unei ceremonii desfășurate
la Roma, pentru îndelungatul său sprijin oferit poporului palestinian.
Arhiepiscopul Capucci medaliat de președintele Mahmoud Abbas
Într-o declarație
făcută săptămâna aceasta, liderul Hamas Ezzat al-Rashq l-a elogiat pe Capucci
pentru „atitudinea sa curajoasă” și pentru o „moștenire ce va rămâne ca exemplu
pentru noi toți și ne va inspira să ne continuăm lupta de eliberare.”
Ilan Pappe, un
istoric israelian care l-a întâlnit pe Capucci de câteva ori, a spus despre el
că era „un om al timpului său.”
De-a lungul vieții sale,
atitudinea lui Capucci față de luptă, a spus Pappe, s-a schimbat în feluri care
oglindeau evoluția rezistenței palestiniene la ocupația israeliană.
„Povestea sa este
legată profund de chestiunea abordării eliberării Palestinei” a declarat Pappe
pentru Al Jazeera. „S-a tot dezbătut
dacă palestinienii ar trebui să adopte modelul FLN din Algeria care s-a angajat
într-un război de gherilă pentru a-i alunga pe francezi sau cel al stadiilor
mai târzii ale luptei Congresului Național African (ANC) împotriva apartheidului
din Africa de Sud, când această luptă s-a concentrat mai mult asupra mobilizării
societății civile, a diplomației și boicoturilor și nu asupra luptei armate.”
Pappe a afirmat că
lupta armată a fost privită de mulți palestinieni din anii 60 și 70 ca
onorabilă. „Participarea sa la acțiunea Mavi Marmara arată că era pregătit – ca
fel ca palestinienii – să se adapteze noilor forme de rezistență”, a adăugat
acesta.
Ghassan Khatib, un
fost ministru al guvernului palestinian, a spus că poporul palestinian își va
aminti cu drag de Capucci și că se va aștepta ca liderii săi să găsească modalități
pentru a-i comemora amintirea.
A adăugat: „Deși
momentan lupta armată organizată este puțină în rândul palestinienilor,
sondajele arată că o proporție considerabilă a populației încă o preferă ca cea
mai bună metodă de rezistență față de ocupația israeliană.”
Riah Abu el-Assal,
fostul episcop anglican al Ierusalimului, a spus că a mers alături de Capucci
la înmormântarea lui Arafat la Cairo în 2004 și că s-a întâlnit din nou cu el
anul trecut, la Vatican.
„A vorbit cu ochii
în lacrimi despre cât de mult îi lipsesc Ierusalimul, aleile Orașului Vechi și
oamenii de acolo. Tânjea să se întoarcă, dar îi interzicea Israelul”, a
declarat Abu el-Assal pentru Al Jazeera.
Înaltul demnitar
bisericesc avea o asemenea credibilitate în Orientul Mijlociu încât era capabil
să medieze diferite confruntări diplomatice la nivel înalt.
Aproape a reușit să
încheie un acord de eliberare a 52 de oficiali ai ambasadei americane ținuți
ostatici la Teheran, după revoluția iraniană din 1979, dar informațiile scurse
în presă au periclitat înțelegerea.
În 1980, însă, a avut
succes în negocierea cu Iranul pentru eliberarea trupurilor moarte a 8 piloți
americani care muriseră în timpul unei misiuni eșuate de salvare a ostaticilor.
În 1990, a călătorit
la Baghdad pentru a-l convinge pe Saddam Hussein să elibereze 68 de italieni
care fuseseră împiedicați să plece dimpreună cu sute de alți vestici, după ce
Irakul a invadat Kuweitul.
S-a întors un deceniu
mai târziu cu o delegație de clerici și intelectuali pentru a protesta
împotriva sancțiunilor împotriva Irakului. Capucci le-a spus reporterilor că
două țări din Orientul Mijlociu suferă: „Irakienii, din cauza sancțiunilor, și
poporul palestinian, care luptă pentru demnitatea sa.”
În timp ce se afla
în Irak, a vizitat un adăpost care fusese bombardat de americani în războiul
din Golf din 1991. Peste 400 de civili au fost uciși și Capucci a numit
victimele bombardamentului „martiri irakieni.”
Sunt în jur de
80.000 de greci melchiți în Israel și în teritoriile ocupate, constituind
aproximativ jumătate din palestinienii creștini ai regiunii.
Tawfiq Barqawi, un
prieten palestinian care trăiește în SUA spune că a vorbit cu arhiepiscopul în
ziua de Crăciun, și-au urat Crăciun fericit și au râs împreună.
Câteva zile mai târziu,
arhiepiscopul Ierusalimului în vârstă de 94 de ani se stingea din viață la
Roma. Ambasadorul palestinian în Italia, dr. Mai Al-Akaila aranjează transportarea
trupului arhiepiscopului în Liban, unde va fi înmormântat, potrivit dorinței sale,
lângă mormântul mamei lui.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu