de Gideon Levy
Israelul vă
prezintă: poliția gândirii. Die Deutsche Demokratische Republik pe aeroportul
Ben-Gurion. După interzicerea intrării persoanelor a căror prezență o consideră
amenințătoare la adresa securității sale, după interogarea și umilirea
persoanelor ale căror origini le dezvăluie periculozitatea, a sosit etapa
următoare: Israelul îi deportează pe cei cu opinii pe care nu le agreează.
A început cu
suporterii BDS – există deja o rețea de informatori ai guvernului – dar nu se
va termina cu ei. În curând, doar Zioniștii vor avea voie să intre în Israel. Ne
iubește, nu ne iubește: ne iubește? Poftim înăuntru. Nu ne iubește? Marș acasă.
Asemenea lucru nu
există nicăieri în lumea liberă. Numai în Israel un teolog de rang înalt poate
fi deportat pentru că cineva crede că organizația acestuia susține boicotarea
Israelului.
Vorbim de același
Israel care a îndrăznit să-l deporteze pe nimeni altul decât pe Noam Chomsky și
de asemenea și pe Norman Finkelstein – doi intelectuali celebri care nici să
fie evrei nu au voie – precum și un clovn spaniol care venise să-i distreze pe copiii
palestinieni, un autor american venit să le dedice un teren de joacă și chiar o
israeliancă exilată care a dorit să își viziteze bătrâna mamă într-un chibuț. Și
încă nu am spus nimic din ce li se întâmplă arabilor israelieni.
În spiritul vremii
și al locului, care este spiritul ministrului de securitate publică Gilad
Erdan, această problemă doar se va înrăutăți. Porțile bazei noastre militare se
vor închide treptat, nu doar pentru cei deportați, ci și pentru noi. Dacă ar fi
putut, statul ar fi interzis de mult intrarea israelienilor pe care nu îi place
în propria lor țară. Dar acesta va fi pasul următor.
Politica aceasta dă
de pământ cu puținul care a mai rămas din imaginea pozitivă a Israelului, care
s-a bazat în întregime pe ideea că acesta este o democrație pentru cetățenii
săi. Fiecare deportare de acest fel trezește reacții furioase în țara de origine
a deportatului, ceea ce face mai multe pagube decât orice grup ca Breaking the Silence.
În acest weekend,
am participat la o conferință în Betleem la care trebuia să participe și
teologul deportat, dr. Isabel Phiri; absența sa a fost jenantă. Era rândunica
ce vestea sosirea unei toamne McCarthyste pe aeroportul Ben-Gurion.
Cei mai mulți celor
deportați sunt exemple morale. Astăzi, nu mai există în lumea asta niciun om cu
conștiință care susține ocupația și majoritatea unor astfel de oameni crede că
Israelul trebuie boicotat. Dar Israelul nu va permite intrarea unor astfel de
oameni. Este o pedeapsă.
Unii dintre ei
oricum nu vor să viziteze decât teritoriile ocupate – în care nu se poate intra
fără permisiunea israeliană – pentru a-și exprima solidaritatea cu victimele. Este
dreptul lor și datoria lor. Israelul nu are niciun drept să le interzică asta
pe teritorii care nu se află sub suveranitatea sa și unde propagandiștii săi
susțin că ocupația s-a terminat sau că nu a existat niciodată.
Această practică
scârboasă, care nu stârnește niciun interes în Israel, poate fi contracarată
numai într-un singur mod: măsură pentru măsură. Interogare pentru interogare. Deportare
pentru deportare. Nicio țară nu a îndrăznit până acum să facă asta, din teamă
de Israel. Dar și-o datorează, lor, onoarei lor și a cetățenilor lor deportați.
Ar putea începe cu
interogări severe ale oricui trăiește în teritoriile ocupate. În același fel în
care palestiniano-americanii sunt interogați și umiliți pe aeroportul
Ben-Gurion; un israelian din colonia Ma’aleh Adumim sosind într-un aeroport
canadian ar putea fi chestionat în legătură cu activitățile sale, originile
sale, prietenii săi, planurile și viața sa sexuală; i s-ar putea umbla în
laptop, așa cum se procedează pe Ben-Gurion. Până la urmă, toți aceștia sunt
locuitori ai unor comunități pe care restul lumii le consideră ilegale.
După ce primul
colonist va fi controlat la piele pe JFK și prietenul său va fi reținut pentru
o zi pe aeroportul Charles de Gaulle, se presupune că Israelul va începe să se
poarte diferit. Dar dacă asta nu e de ajuns, s-ar putea imita comportamentul
său deportând israelienii sub tot felul de pretexte mult mai convingătoare decât
cele oferite de Israel. Dacă unui teolog critic la adresa Israelului i se
refuză intrarea din cauza opiniilor sale, de ce să nu i se interzică unui pilot
israelian să intre în Marea Britanie din cauza trecutului său? Și această
tactică ar putea lua amploare din ce în ce mai mare: fiecare colonist, poate
chiar fiecare israelian, va avea nevoie de viză, pentru care îi va trebui
investigat întregul său dosar militar.
A trecut cineva prin interogările și umilirile
de pe aeroportul Ben-Gurion? Numai când va experimenta cineva deportarea în
drum spre niște reduceri la Macy’s sau înspre un meci al celor de la Maccabi
Tel Aviv în Liege, Israelul va deveni o țară mai deschisă către toate opiniile.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu