Directorul pentru comerţ şi investiţii al ambasadei britanice de la Tel Aviv a ales coloanele cotidianului Haaretz pentru a încerca să liniştească guvernul israelian. “Suntem conştienţi de şocul şi de mânia cauzate aici în Israel de către recentele tentative de boicot venite din partea unui grup de organizaţii britanice – scrie Richard Salt. Guvernul britanic nu poate interfera în deliberările lor interne dar nu aprobăm bineînţeles tentative de a boicota Israelul.” Pe de altă parte, ministrul olandez al afacerilor externe, Maxime Verhagen, a devenit în urmă cu câteva zile purtătorul de cuvânt al ceea ce se numeşte “dezinvestire”. “Aştept ca [firma] Riwal să oprească furnizarea de macarale pentru zidul de separare”, a declarat Verhagen citând, în sprijinul “invitaţiei” făcute firmei din Rotterdam, rezoluţia Curţii Internaţionale de Justiţie care, în 2004, a declarat că zidul este “ilegal”. Am discutat perspective ale boicotului cu Omar Barghouti, fondator al Campaniei Palestiniene pentru Boicotul Universitar şi Cultural al Israelului, PACBI (www.pacbi.org), şi conferenţiar al cursului “Palestina/Israel: o ţară, un stat” care s-a terminat vineri [6 iulie 2007] la Madrid.
Întrebare: Cum se justifică boicotarea statului evreiesc?
Răspuns: Israelul este o ţară care a violat mai multe principii şi legi internaţionale decât Africa de Sud în timpul apartheidului. Boicotul este justificat prin violarea principiilor legale (rezoluţiile Naţiunilor Unite). Din punct de vedere politic, el pune accentul pe drepturi, care trebuie să fie respectate de către cele două comunităţi dacă se doreşte o soluţie justă a conflictului. Unul dintre instrumentele cele mai eficace în mâinile noastre este Convenţia ONU Împotriva Apartheidului. Exact ca şi în Africa de Sud segregaţionistă, există în Israel legi care îi discriminează făţiş pe cetăţenii arabi ai statului. Cea mai importantă este cea privitoare la proprietatea asupra pământului, care nu atribuie nici un control în privinţa acesteia din urmă palestinienilor, încredinţându-l în întregime Agenţiei evreieşti.
Î. Ce rezultate aţi obţinut până în prezent?
R. Am început abia cu trei ani în urmă, dar instituţiile şi grupurile societăţii civile internaţionale răspund foarte bine. În urmă cu o săptămână TGWU, un sindicat britanic cu 80.000 de aderenţi, a votat o rezoluţie foarte dură a boicotului. Aşa cum o făcuse UNISON, principalul sindicat (1,3 milioane de aderenţi), sau CUPE din Ontario (200 de mii de membri), care pregăteşte în acest moment cursuri pentru a-şi educa aderenţii pentru boicot, fără să mai vorbim de COSATU sud-african care s-a mobilizat în masă.
Î. Când este încolţit, Israelul acţionează dur.
R. Voi europenii, uitaţi că şi Africa de Sud, atunci când campaniile de boicot au devenit eficace, a reacţionat intensificându-şi represiunea împotriva cetăţenilor ei negri. În acel moment, lumea s-a întrebat: poate vă facem rău în loc să contribuim la lupta voastră? Răspunsul în cazul acela a fost negativ, iar noi vom continua până ce vom fi anihilat sistemul de discriminare rasială. Boicotul este practica cea mai morală şi eficientă politic, pentru că nu alienează partea omească a populaţiei, de ambele părţi ale baricadei. Şi în acest fel, el pregăteşte israelienii evrei şi palestinienii pentru o coexistenţă paşnică.
Î. Vorbiţi despre boicot, dezinvestire, sancţiuni. Care sunt diferenţele?
R. Înţelegem prin dezinvestire retragerea de investiţii în favoarea instituţiilor sau a întreprinderilor care susţin ocupaţia. Toate întreprinderile israeliene sunt complice, pentru că fac o discriminare încă din momentul în care, pentru un angajat, dau prioritate celor care au servit în armată. Ele exclud în acest fel minoritatea palestiniană din Israel (1,2 milioane de persoane) care nu face serviciul militar. Sancţiunile reprezintă ultimul nivel şi sunt aplicate de către state şi comunitatea internaţională.
Î. Boicotul individual funcţionează?
R. Fie şi a nu cumpăra fructe sau flori produse în Israel contează, şi încă foarte mult. Pentru produsele agricole israeliene Uniunea Europeană reprezintă o piaţă de miliarde de dolari, iar statul evreiesc are cu Bruxelles un tratat de asociere care îl transformă aproape într-un stat membru. Primele campanii de boicot împotriva Pretoriei au început în anii ’50, dar înainte de a deveni un fenomen răspândit a fost nevoie să aşteptăm 30 de ani. Noi, palestinienii, ne descurcăm cu mult mai bine.”
Cf. versiunea în limba italiană.
Se afișează postările cu eticheta boicotul universitarilor britanici. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta boicotul universitarilor britanici. Afișați toate postările
duminică, iulie 15, 2007
miercuri, iulie 11, 2007
Liderii evrei sunt îngrijoraţi de tendinţa din ce în ce mai puternică de delegitimare a Israelului (de Amiram Barkat)
Trendul delegitimizării existenţei Israelului ca stat evreiesc creşte nu doar în Europa, ci şi în Statele Unite, conform universitarilor evrei americani şi liderilor comunităţii evreieşti. Atacurile îndreptate împotriva Israelului au început chiar să-i afecteze pe suporterii evrei ai acestui stat, care au fost acuzaţi că încearcă să oprească dezbaterea publică, spun ei.
Trendul în direcţia delegitimării va fi unul dintre punctele discutate la o conferinţă despre viitorul poporului evreiesc care se va deschide la Ierusalim marţi dimineaţa [acest articol a fost publicat în 10 iunie 2007].
Această conferinţă, la care vor participa cercetători, lideri ai organizaţiilor evreieşti şi politicieni israelieni de marcă, a fost organizată de Institutul de Planificare a Politicii Evreieşti (IPPE).
Avinoam Bar-Yosef, directorul general al IPPE, spunea că atacurile anti-Israel în Statele Unite constituie o “ameninţare pe termen lung” împotriva poziţiei Israelului, a organizaţiilor evreilor americani şi a lobby-ului pro-Israel.
“Atenţia publicului este în acest moment concentrată pe Europa, datorită iniţiativelor precum cea a boicotului universitarilor britanici”, a declarat acesta. “În Statele Unite, problema e încă sub control. Dar ca institut de planificare, credem că este necesar să formulăm reacţii la această situaţie acum.”
Preşedintele Universităţii Brandeis, Jehuda Reinharz, a declarat ziarului Haaretz că universitarii americani sunt în linia întâi a celor care neagă dreptul Israelului de a exista ca stat evreiesc.
Avocaţilor veterani ai acestei poziţii, precum Tony Judt şi Noam Chomsky, li s-au alăturat anul trecut Stephen Walt şi John Mearsheimer, ambii din instituţii academice cu reputaţie, care au acuzat Comitetul pentru Afaceri Publice Americano-Israeliene (AIPAC) că dictează politica externă americană.
Articolul lor, care a generat unde de şoc, a fost transformat într-o carte, care va apărea în septembrie [2007]. Faptul că o editură respectabilă le-a plătit lui Walt şi Mearsheimer un avans despre care se crede că a totalizat sute de mii de dolari atestă cât de fierbinte consideră editura că este subiectul, a spus Reinharz.
“Senzaţia mea şi a altora oameni este că suntem la începutul unei noi ere cu privire la atitudinea faţă de Israel în Statele Unite”, a adăugat.
Abraham Foxman, directorul naţional al Ligii Anti-Defăimare, crede că lucrarea lui Jimmy Carter, Palestina – Pace nu Apartheid, care a fost publicată în noiembrie anul trecut, a avut un mult mai mare impact decât au avut alte publicaţii.
“În trecut, oamenii care spuneau că susţinătorii evrei ai Israelului controlează mass-media şi politica erau nişte marginali”, a spus acesta. “Dar după ce fostul preşedinte Carter a enunţat această teză, ea a devenit legitimă în mainstream. Azi, dezbaterea se organizează asupra unor aspecte de genul până unde domină evreii.”
Foxman a mai zis că evreii care se opun atacurilor anti-Israel sunt ei înşişi acuzaţi de atacarea libertăţii de exprimare.
“Am primit scrisori de la profesori care afirmau că atunci când eu acuz pe cineva de anti-semitism, încerc de fapt să închid o dezbatere publică”, a spus el. “Atunci când preşedintele Universităţii Harvard spunea că delegitimarea Israelului ajută anti-semiţii, a fost acuzat că închide o dezbatere publică. Nimeni n-ar fi îndrăznit să-l acuze de asta dacă ar fi vorbit de rasism sau xenofobie.”
Cf. versiunea in limba engleza.
********************************************************
Call for Partners
Blogul "Palestina, lacrima mea" nu mai este o iniţiativă aflată în stadiul de pionierat. Cotată de către Google cu Page Rank 4/10, a primit de la lansarea ei (în iulie 2006, în momentul agresiuni israeliene împotriva Libanului) mai mult de 16.000 de vizitatori unici şi a afişat peste 30.000 de pagini. Statisticile actuale înregistrează o medie de 77 de vizitatori cu aproximativ 120 de pagini citite zilnic.
A venit momentul deschiderii spre colaborări de orice fel: traduceri din presa internaţională, materiale de autor, documente video sau foto. Cei interesaţi să pună umărul la efortul prezentării oneste a acestui subiect fierbinte din politica internaţională sunt rugaţi să mă contacteze pe mail (riliescu2000@yahoo.com) în vederea intrării în echipă.
Trendul în direcţia delegitimării va fi unul dintre punctele discutate la o conferinţă despre viitorul poporului evreiesc care se va deschide la Ierusalim marţi dimineaţa [acest articol a fost publicat în 10 iunie 2007].
Această conferinţă, la care vor participa cercetători, lideri ai organizaţiilor evreieşti şi politicieni israelieni de marcă, a fost organizată de Institutul de Planificare a Politicii Evreieşti (IPPE).
Avinoam Bar-Yosef, directorul general al IPPE, spunea că atacurile anti-Israel în Statele Unite constituie o “ameninţare pe termen lung” împotriva poziţiei Israelului, a organizaţiilor evreilor americani şi a lobby-ului pro-Israel.
“Atenţia publicului este în acest moment concentrată pe Europa, datorită iniţiativelor precum cea a boicotului universitarilor britanici”, a declarat acesta. “În Statele Unite, problema e încă sub control. Dar ca institut de planificare, credem că este necesar să formulăm reacţii la această situaţie acum.”
Preşedintele Universităţii Brandeis, Jehuda Reinharz, a declarat ziarului Haaretz că universitarii americani sunt în linia întâi a celor care neagă dreptul Israelului de a exista ca stat evreiesc.
Avocaţilor veterani ai acestei poziţii, precum Tony Judt şi Noam Chomsky, li s-au alăturat anul trecut Stephen Walt şi John Mearsheimer, ambii din instituţii academice cu reputaţie, care au acuzat Comitetul pentru Afaceri Publice Americano-Israeliene (AIPAC) că dictează politica externă americană.
Articolul lor, care a generat unde de şoc, a fost transformat într-o carte, care va apărea în septembrie [2007]. Faptul că o editură respectabilă le-a plătit lui Walt şi Mearsheimer un avans despre care se crede că a totalizat sute de mii de dolari atestă cât de fierbinte consideră editura că este subiectul, a spus Reinharz.
“Senzaţia mea şi a altora oameni este că suntem la începutul unei noi ere cu privire la atitudinea faţă de Israel în Statele Unite”, a adăugat.
Abraham Foxman, directorul naţional al Ligii Anti-Defăimare, crede că lucrarea lui Jimmy Carter, Palestina – Pace nu Apartheid, care a fost publicată în noiembrie anul trecut, a avut un mult mai mare impact decât au avut alte publicaţii.
“În trecut, oamenii care spuneau că susţinătorii evrei ai Israelului controlează mass-media şi politica erau nişte marginali”, a spus acesta. “Dar după ce fostul preşedinte Carter a enunţat această teză, ea a devenit legitimă în mainstream. Azi, dezbaterea se organizează asupra unor aspecte de genul până unde domină evreii.”
Foxman a mai zis că evreii care se opun atacurilor anti-Israel sunt ei înşişi acuzaţi de atacarea libertăţii de exprimare.
“Am primit scrisori de la profesori care afirmau că atunci când eu acuz pe cineva de anti-semitism, încerc de fapt să închid o dezbatere publică”, a spus el. “Atunci când preşedintele Universităţii Harvard spunea că delegitimarea Israelului ajută anti-semiţii, a fost acuzat că închide o dezbatere publică. Nimeni n-ar fi îndrăznit să-l acuze de asta dacă ar fi vorbit de rasism sau xenofobie.”
Cf. versiunea in limba engleza.
********************************************************
Call for Partners
Blogul "Palestina, lacrima mea" nu mai este o iniţiativă aflată în stadiul de pionierat. Cotată de către Google cu Page Rank 4/10, a primit de la lansarea ei (în iulie 2006, în momentul agresiuni israeliene împotriva Libanului) mai mult de 16.000 de vizitatori unici şi a afişat peste 30.000 de pagini. Statisticile actuale înregistrează o medie de 77 de vizitatori cu aproximativ 120 de pagini citite zilnic.
A venit momentul deschiderii spre colaborări de orice fel: traduceri din presa internaţională, materiale de autor, documente video sau foto. Cei interesaţi să pună umărul la efortul prezentării oneste a acestui subiect fierbinte din politica internaţională sunt rugaţi să mă contacteze pe mail (riliescu2000@yahoo.com) în vederea intrării în echipă.
Etichete:
antisemitism,
boicotul universitarilor britanici
duminică, iulie 01, 2007
Minciunile poporului ales (de Khalid Amayreh)
“Ca evreu, rolul meu este acela de a apăra Israelul, de a-i apăra chiar şi greşelile. Simt că în calitate de evreu care locuieşte în afara Israelului trebuie să mă identific cu tot ceea ce face Israelul, chiar şi cu erorile sale.” (Elie Wiesel)
Din chiar momentul în care Uniunea Universităţilor şi a Colegiilor Britanice a votat în favoarea boicotului academic al instituţiilor academice ale Israelului în urmă cu două săptămâni [articolul datează din 9 iunie 2007], haita de câini de pază a zionismului a început să bată câmpii cu emfază împotriva a orice este britanic.
Pe lângă invocarea acuzaţiilor de-a-gata dar din ce în ce mai ieftine de anti-semitism sau ură-împotriva-evreilor, lideri zionişti fanatici au pornit o campanie acidă de înjosire a universitarilor britanici pentru că au îndrăznit să pună sub semnul îndoielii politica israeliană vădit imorală şi criminală din teritoriile palestiniene ocupate.
Alan Derşowiţ, evreu american suprematist notoriu şi suporter ardent al apartheidului în Israel-Palestina, a ameninţat cu “acţiuni legale” de vânare şi pedepsire a tuturor acelora care îndrăznesc să se opună rasismului şi apartheidului israelian.
Avocatul plagiator şi fascist notoriu a promis să folosească legea americană care interzice discriminarea pe bază de naţionalitate împotriva universitarilor britanici.
Frazele sforăitoare ale lui Derşowiţ ar putea induce în eroare pe un neavizat, care ar putea crede că profesorii britanici îi vizează pe universitarii israelieni pentru că sunt “evrei” şi “israelieni”, şi nu pentru amestecul lor direct în promovarea şi consolidarea apartheidului şi a rasismului genocidar.
Unii scriitori israelieni, care suferă de orbire morală, ca s-o spunem direct, au vorbit de “ipocrizia” şi de “iraţionalitatea” măsurii britanice.
De prisos s-o spune, utilizarea unor asemenea termeni pentru a descrie protestul onest împotriva criminalităţii israeliene dovedeşte o mentalitate depravată care aşteaptă ca întreaga lume să-şi asume, asemeni unei turme de oi, şi încă mulţumind, politica şi practicile malefice ale Israelului.
Dar cine, în afara celor răi, ar putea scuza şi sprijini în mod conştient politica şi practicile malefice, ca uciderea oamenilor nevinovaţi, distrugerea caselor, furtul pământurilor şi înfometarea lor?
Săpămâna trecută, Ţipi Livni, bombastica ministră de externe a Israelului, a ameninţat cu aroganţă că “cei care pun la cale această măsură vor trebui să-i plătească preţul.”
Mai mult decât atât, ea şi alt ministru al cabinetului israelian în exerciţiu au ameninţat cu formarea unui “front planetar” împotriva universitarilor britanici, o aluzie clară la o posibilă mobilizare a cercurilor zioniste internaţionale ale “frontului american” unde un număr din ce în ce mai mare de evrei zionişti fac paradă cu “controlul pe care îl au asupra Americii de la o coastă la alta”.
Ca să fim exacţi, eforturile zioniştilor turbaţi de a reduce la tăcere toate vocile conştiinţei şi ale moralităţii, inclusiv vocile evreieşti, nu izvorăsc din vreo respingere obiectivă a acuzaţiilor exacte citate de criticii Israelului în privinţa crimelor zioniste din Palestina.
În realitate, ultimul protest zionist este motivat întâi de toate de o dorinţă obsesivă şi morbidă de a ameninţa criticile occidentale la adresa regimului nazistoid israelian şi de a plasa Israelul deasupra legilor care guvernează restul umanităţii.
Cu alte cuvinte, ce spun efectiv apărătorii apartheidului israelian este că Israelul, spre deosebire de orice altă naţiune de pe pământ, are dreptul de a fi rasist şi criminal împotriva “celorlalţi”, de vreme ce evreii sunt oameni speciali (aleşi) care merită un tratament special şi privilegii speciale.
Aşadar, rasismul evreiesc este rasism koşer, apartheidul evreiesc este apartheid koşer, criminalitatea evreiască este criminalitate koşer şi chiar genocidalismul eveiesc este genocidalism koşer, cu care restul umanităţii trebuie să se alieze, vrea-nu-vrea, având în vedere unicitatea şi supremaţia evreilor asupra goyimilor.
Unii apologişti israelieni şi zionişti, chiar cei care pretind că sunt de partea stângii, îi acuză pe universitarii britanici că sunt părtinitori, pornind de la faptul că răul şi opresiunea câştigă din ce în ce mai mult teren în lume. Ei citează violări ale drepturilor omului şi băi de sânge în multe ţări, precum Cecenia şi Tibet, şi multe alte părţi ale Africii. Cu mare plăcere menţionează Iraqul, ignorând faptul cardinal că evreii neoconservatori şi marionetele lor americane, George Bush şi Dick Cheney, au împins America la invadarea şi distrugerea Iraqului în beneficiul Israelului.
În mod clar, toţi bărbaţii şi toate femeile cu conştiinţă trebuie să se opună răului şi opresiunii oriunde în lume.
Totuşi, este la fel de adevărat că nici un popor de pe faţa pământului n-a fost mai opresat, în mod deschis şi pe faţă, decât sunt palestinienii. Mai mult decât atât, este imperativ să subliniem că Israelul nu este câtuşi de puţin angajat împotriva unei alte insurecţii, conduse de un grup rebel care doreşte un stat separat. Departe de asta, Israelul a încercat şi încearcă să distrugă naţiunea palestiniană în întregime pe calea purificării etnice.
Da, armatele americane şi britanice perpetrează crime oribile în Iraq şi în Afghanistan, şi nimeni n-ar trebui să justifice sau să minimizeze monstruozitatea acestor crime.
Dar spre deosebire de Israel, ei nu aduc colonişti americani şi britanici în cele două ţări musulmane. Mai presus de toate, strategia americană şi britanică în Iraq nu este bazată pe “transfer” (adică eufemismul pentru purificare etnică), aşa cum este strategia israeliană în Cisiordania.
Pe scurt, Israelul desfăşoară acum, încet dar definitiv, un genocid împotriva poporului palestinian, cu scopul anulării existenţei lor naţionale şi a forţării lor să se împrăştie în cele patru direcţii ale lumii, aşa cum au făcut cu succes bandele teroriste evreieşti în 1948.
Mai precis, este cazul să amintim că Marea Britanie are o responsabilitate istorică specială faţă de palestinieni, cele mai chinuite, devastate şi supuse suferinţei victime ale colonialismului britanic. Anglia a fost cea care, în cele din urmă, a dat naştere şi a alăptat Israelul de la începutul începutului, fără să ţină seama vreo clipă de supravieţuirea şi de bunăstarea poporului palestinian.
Aşadar, universitarii britanici, decizând să boicoteze apartheidul israelian, şi fără să subestimăm rectitudinea şi curajul lor, plătesc doar o porţie infimă din datoria lor monumentală faţă de poporul palestinian.
Reacţia Israelului
Ca toţi ticăloşii şi criminalii daţi în vileag, Israelul şi suporterii lui adoptă formula “ofensiva este cea mai bună defensivă”. De unde atacurile virulente şi acide împotriva universitarilor britanici şi a altor critici proeminenţi ai zionazismului.
Într-adevăr, dacă Israelul nu ar fi un hoţ, un mincinos şi un ucigaş, ar căuta încrezător să respingă, punct cu punct, toate acuzaţiile ridicate de universitarii britanici, în loc să arunce cu acuzaţii de anti-semitism şi să-i învinovăţească pe profesorii britanici că sunt sub influenţa “islamo-fascismului”!!!
Este clar că depravarea mentală a acestor etnici est-europeni aşkenazi suprematişti trece dincolo de realitate.
Data viitoare, zioniştii ar putea să-i acuze pe briţi că sunt “nazişti potenţiali” sau “colaboratori secreţi ai lui Osama Bin Laden.” Vorbim despre nişte oameni a căror imoralitate şi nebunie nu cunoaşte limite.
De fapt, dacă ticăloşii rasişti ai zionismului ar fi avut vreo fărâmă de onestitate intelectuală, s-ar fi gândit să-i invite pe colegii lor britanici, precum şi pe alţi europeni, la un tur al Cisiordaniei din al-Dahiriya în sud la al-Zababdeh în nord. Iar eu m-aş fi oferit să acopăr toate cheltuielile unei asemenea excursii.
Ei bine, îi sfidez pe universitarii israelieni s-o facă dacă sunt încrezători în veridicitatea şi în moralitatea cazului lor. Hai, daţi-i bătaie, invitaţii pe colegii voştri britanici să vadă cu ochii lor cum stau lucrurile la faţa locului, asta dacă voi şi guvernul vostru nu are nimic de ascuns, nimic în privinţa căruia să mintă.
Lăsaţi-i să înceapă în partea cea mai sudică a Cisiordaniei, cu vizita părţii de apus a oraşului Yatta, unde deşeurile nucleare de la reactorul din Dimona sunt depozitate în vecinătatea satelor palestiniene, ca să cauzeze cancerul şi în consecinţă să omoare cât de mulţi copii este cu putinţă.
Lăsaţi-i să viziteze “cartierul” evreiesc din Hebron, ca să vadă în ce fel soldaţii şi coloniştii evrei au purificat etnic zeci de mii de palestinieni fără ajutor, în scopul asigurării purităţii etnice evreieşti a Vechiului Oraş Hebron.
Lăsaţi-i să viziteze Kiryat Arba şi Kharsina, ca să vadă cu ochii lor cum funcţionează nazismul evreiesc pe teren.
Lasaţi-i să vadă cu ochii lor cum sunt acoperite uşile caselor palestiniene cu pereţi uriaşi de beton, pentru a face vieţile acestor oameni fără apărare atât de insuportabile încât să fie forţaţi să plece şi să imigreze.
Lăsaţi-i pe briţi să viziteze Wadi al-nar şi Punctul de Control Container, şi poate Terminalul Bethleem, unde palestinienii sunt trataţi ca nişte animale.
Lăsaţi-i pe universitarii britanici să vină în Ierusalim şi să viziteze locurile sfinte musulmane şi creştine încercuite, la care orice turist din orice parte a lumii poate avea imediat acces, în vreme ce creştinii şi musulmanii palestinieni care trăiesc de cealaltă parte a “zidului de separare” nazist nu pot să se roage în respectivele locuri sfinte.
Lăsaţi-i pe briţi să vină şi să vadă cu ochii lor. Lăsaţi-i să vadă urâţenia şi răutatea zidului de apartheid şi cu ce eficacitate reduce oraşele şi satele în versiuni moderne ale Ghettoului din Varşovia.
Lăsaţii să vină şi să vadă cu ochii lor cum Ierusalimul de Est arab este ştrangulat, violat şi decapitat de iudeo-nazism.
Lăsaţi-i să viziteze Joncţiunea Huwwara şi să vadă cum soldaţii israelieni, copii, nepoţi şi strănepoţi ai holocaustului, sunt distribuiţi în roluri de soldaţi şi ofiţeri ai Gestapo, SS, şi wehrmacht în vreme ce palestinieni fără apărare sunt trataţi aşa cum au fost cânva trataţi evreii în Europa ocupată de nazişti.
Sau poate că briţilor ar trebui să li se permită să viziteze valea Iordanului de la nord de Ierihon, pentru a vedea cum li se interzice palestinienilor accesul în casele, pe pământurile şi în fermele lor.
Ştiu foarte bine, la fel cum ştiu mulţi oameni din întreaga lume, că Israelul nu va îndrăzni niciodată să-i invite pe universitarii britanici într-o excursie în Cisiordania, ca să vadă ei înşişi şi să decidă dacă Israelul este inocent sau vinovat de toate aceste crime.
Motivul este foarte simplu. Israelul cunoaşte mai bine decât oricine altcineva că orice fiinţă omenească cu un gram de conştiinţă şi onestitate l-ar condamna pentru comiterea de crime împotriva umanităţii, fapt care situează Israelul pe picior egal cu apartheidul din Africa de Sud, dacă nu cu Germania nazistă.
Dacă Israelul ar fi fost onest, ar fi căutat imediat să încheie ocupaţia sa malefică şi subjugarea unei alte ţări şi a unui alt popor. Dar Israelul este în mod manifest lipsit de cinste şi de bune intenţii, lucru care explică nenumăratele sale respingeri de propuneri de pace cu vecinii şi refuzul de a pune capăt ocupaţiei nazistoide a pământului palestinian.
Din această cauză acest stat malefic trebuie demascat şi boicotat, nu doar de universitari ci de către orice bărbat sau femeie onestă din întreaga lume.
Cf. sursa în limba engleză.
********************************************************
Call for Partners
Blogul "Palestina, lacrima mea" nu mai este o iniţiativă aflată în stadiul de pionierat. Cotată de către Google cu Page Rank 4/10, a primit de la lansarea ei (în iulie 2006, în momentul agresiuni israeliene împotriva Libanului) mai mult de 16.000 de vizitatori unici şi a afişat peste 30.000 de pagini. Statisticile actuale înregistrează o medie de 77 de vizitatori cu aproximativ 120 de pagini citite zilnic.
A venit momentul deschiderii spre colaborări de orice fel: traduceri din presa internaţională, materiale de autor, documente video sau foto. Cei interesaţi să pună umărul la efortul prezentării oneste a acestui subiect fierbinte din politica internaţională sunt rugaţi să mă contacteze pe mail (riliescu2000@yahoo.com) în vederea intrării în echipă.
Din chiar momentul în care Uniunea Universităţilor şi a Colegiilor Britanice a votat în favoarea boicotului academic al instituţiilor academice ale Israelului în urmă cu două săptămâni [articolul datează din 9 iunie 2007], haita de câini de pază a zionismului a început să bată câmpii cu emfază împotriva a orice este britanic.
Pe lângă invocarea acuzaţiilor de-a-gata dar din ce în ce mai ieftine de anti-semitism sau ură-împotriva-evreilor, lideri zionişti fanatici au pornit o campanie acidă de înjosire a universitarilor britanici pentru că au îndrăznit să pună sub semnul îndoielii politica israeliană vădit imorală şi criminală din teritoriile palestiniene ocupate.
Alan Derşowiţ, evreu american suprematist notoriu şi suporter ardent al apartheidului în Israel-Palestina, a ameninţat cu “acţiuni legale” de vânare şi pedepsire a tuturor acelora care îndrăznesc să se opună rasismului şi apartheidului israelian.
Avocatul plagiator şi fascist notoriu a promis să folosească legea americană care interzice discriminarea pe bază de naţionalitate împotriva universitarilor britanici.
Frazele sforăitoare ale lui Derşowiţ ar putea induce în eroare pe un neavizat, care ar putea crede că profesorii britanici îi vizează pe universitarii israelieni pentru că sunt “evrei” şi “israelieni”, şi nu pentru amestecul lor direct în promovarea şi consolidarea apartheidului şi a rasismului genocidar.
Unii scriitori israelieni, care suferă de orbire morală, ca s-o spunem direct, au vorbit de “ipocrizia” şi de “iraţionalitatea” măsurii britanice.
De prisos s-o spune, utilizarea unor asemenea termeni pentru a descrie protestul onest împotriva criminalităţii israeliene dovedeşte o mentalitate depravată care aşteaptă ca întreaga lume să-şi asume, asemeni unei turme de oi, şi încă mulţumind, politica şi practicile malefice ale Israelului.
Dar cine, în afara celor răi, ar putea scuza şi sprijini în mod conştient politica şi practicile malefice, ca uciderea oamenilor nevinovaţi, distrugerea caselor, furtul pământurilor şi înfometarea lor?
Săpămâna trecută, Ţipi Livni, bombastica ministră de externe a Israelului, a ameninţat cu aroganţă că “cei care pun la cale această măsură vor trebui să-i plătească preţul.”
Mai mult decât atât, ea şi alt ministru al cabinetului israelian în exerciţiu au ameninţat cu formarea unui “front planetar” împotriva universitarilor britanici, o aluzie clară la o posibilă mobilizare a cercurilor zioniste internaţionale ale “frontului american” unde un număr din ce în ce mai mare de evrei zionişti fac paradă cu “controlul pe care îl au asupra Americii de la o coastă la alta”.
Ca să fim exacţi, eforturile zioniştilor turbaţi de a reduce la tăcere toate vocile conştiinţei şi ale moralităţii, inclusiv vocile evreieşti, nu izvorăsc din vreo respingere obiectivă a acuzaţiilor exacte citate de criticii Israelului în privinţa crimelor zioniste din Palestina.
În realitate, ultimul protest zionist este motivat întâi de toate de o dorinţă obsesivă şi morbidă de a ameninţa criticile occidentale la adresa regimului nazistoid israelian şi de a plasa Israelul deasupra legilor care guvernează restul umanităţii.
Cu alte cuvinte, ce spun efectiv apărătorii apartheidului israelian este că Israelul, spre deosebire de orice altă naţiune de pe pământ, are dreptul de a fi rasist şi criminal împotriva “celorlalţi”, de vreme ce evreii sunt oameni speciali (aleşi) care merită un tratament special şi privilegii speciale.
Aşadar, rasismul evreiesc este rasism koşer, apartheidul evreiesc este apartheid koşer, criminalitatea evreiască este criminalitate koşer şi chiar genocidalismul eveiesc este genocidalism koşer, cu care restul umanităţii trebuie să se alieze, vrea-nu-vrea, având în vedere unicitatea şi supremaţia evreilor asupra goyimilor.
Unii apologişti israelieni şi zionişti, chiar cei care pretind că sunt de partea stângii, îi acuză pe universitarii britanici că sunt părtinitori, pornind de la faptul că răul şi opresiunea câştigă din ce în ce mai mult teren în lume. Ei citează violări ale drepturilor omului şi băi de sânge în multe ţări, precum Cecenia şi Tibet, şi multe alte părţi ale Africii. Cu mare plăcere menţionează Iraqul, ignorând faptul cardinal că evreii neoconservatori şi marionetele lor americane, George Bush şi Dick Cheney, au împins America la invadarea şi distrugerea Iraqului în beneficiul Israelului.
În mod clar, toţi bărbaţii şi toate femeile cu conştiinţă trebuie să se opună răului şi opresiunii oriunde în lume.
Totuşi, este la fel de adevărat că nici un popor de pe faţa pământului n-a fost mai opresat, în mod deschis şi pe faţă, decât sunt palestinienii. Mai mult decât atât, este imperativ să subliniem că Israelul nu este câtuşi de puţin angajat împotriva unei alte insurecţii, conduse de un grup rebel care doreşte un stat separat. Departe de asta, Israelul a încercat şi încearcă să distrugă naţiunea palestiniană în întregime pe calea purificării etnice.
Da, armatele americane şi britanice perpetrează crime oribile în Iraq şi în Afghanistan, şi nimeni n-ar trebui să justifice sau să minimizeze monstruozitatea acestor crime.
Dar spre deosebire de Israel, ei nu aduc colonişti americani şi britanici în cele două ţări musulmane. Mai presus de toate, strategia americană şi britanică în Iraq nu este bazată pe “transfer” (adică eufemismul pentru purificare etnică), aşa cum este strategia israeliană în Cisiordania.
Pe scurt, Israelul desfăşoară acum, încet dar definitiv, un genocid împotriva poporului palestinian, cu scopul anulării existenţei lor naţionale şi a forţării lor să se împrăştie în cele patru direcţii ale lumii, aşa cum au făcut cu succes bandele teroriste evreieşti în 1948.
Mai precis, este cazul să amintim că Marea Britanie are o responsabilitate istorică specială faţă de palestinieni, cele mai chinuite, devastate şi supuse suferinţei victime ale colonialismului britanic. Anglia a fost cea care, în cele din urmă, a dat naştere şi a alăptat Israelul de la începutul începutului, fără să ţină seama vreo clipă de supravieţuirea şi de bunăstarea poporului palestinian.
Aşadar, universitarii britanici, decizând să boicoteze apartheidul israelian, şi fără să subestimăm rectitudinea şi curajul lor, plătesc doar o porţie infimă din datoria lor monumentală faţă de poporul palestinian.
Reacţia Israelului
Ca toţi ticăloşii şi criminalii daţi în vileag, Israelul şi suporterii lui adoptă formula “ofensiva este cea mai bună defensivă”. De unde atacurile virulente şi acide împotriva universitarilor britanici şi a altor critici proeminenţi ai zionazismului.
Într-adevăr, dacă Israelul nu ar fi un hoţ, un mincinos şi un ucigaş, ar căuta încrezător să respingă, punct cu punct, toate acuzaţiile ridicate de universitarii britanici, în loc să arunce cu acuzaţii de anti-semitism şi să-i învinovăţească pe profesorii britanici că sunt sub influenţa “islamo-fascismului”!!!
Este clar că depravarea mentală a acestor etnici est-europeni aşkenazi suprematişti trece dincolo de realitate.
Data viitoare, zioniştii ar putea să-i acuze pe briţi că sunt “nazişti potenţiali” sau “colaboratori secreţi ai lui Osama Bin Laden.” Vorbim despre nişte oameni a căror imoralitate şi nebunie nu cunoaşte limite.
De fapt, dacă ticăloşii rasişti ai zionismului ar fi avut vreo fărâmă de onestitate intelectuală, s-ar fi gândit să-i invite pe colegii lor britanici, precum şi pe alţi europeni, la un tur al Cisiordaniei din al-Dahiriya în sud la al-Zababdeh în nord. Iar eu m-aş fi oferit să acopăr toate cheltuielile unei asemenea excursii.
Ei bine, îi sfidez pe universitarii israelieni s-o facă dacă sunt încrezători în veridicitatea şi în moralitatea cazului lor. Hai, daţi-i bătaie, invitaţii pe colegii voştri britanici să vadă cu ochii lor cum stau lucrurile la faţa locului, asta dacă voi şi guvernul vostru nu are nimic de ascuns, nimic în privinţa căruia să mintă.
Lăsaţi-i să înceapă în partea cea mai sudică a Cisiordaniei, cu vizita părţii de apus a oraşului Yatta, unde deşeurile nucleare de la reactorul din Dimona sunt depozitate în vecinătatea satelor palestiniene, ca să cauzeze cancerul şi în consecinţă să omoare cât de mulţi copii este cu putinţă.
Lăsaţi-i să viziteze “cartierul” evreiesc din Hebron, ca să vadă în ce fel soldaţii şi coloniştii evrei au purificat etnic zeci de mii de palestinieni fără ajutor, în scopul asigurării purităţii etnice evreieşti a Vechiului Oraş Hebron.
Lăsaţi-i să viziteze Kiryat Arba şi Kharsina, ca să vadă cu ochii lor cum funcţionează nazismul evreiesc pe teren.
Lasaţi-i să vadă cu ochii lor cum sunt acoperite uşile caselor palestiniene cu pereţi uriaşi de beton, pentru a face vieţile acestor oameni fără apărare atât de insuportabile încât să fie forţaţi să plece şi să imigreze.
Lăsaţi-i pe briţi să viziteze Wadi al-nar şi Punctul de Control Container, şi poate Terminalul Bethleem, unde palestinienii sunt trataţi ca nişte animale.
Lăsaţi-i pe universitarii britanici să vină în Ierusalim şi să viziteze locurile sfinte musulmane şi creştine încercuite, la care orice turist din orice parte a lumii poate avea imediat acces, în vreme ce creştinii şi musulmanii palestinieni care trăiesc de cealaltă parte a “zidului de separare” nazist nu pot să se roage în respectivele locuri sfinte.
Lăsaţi-i pe briţi să vină şi să vadă cu ochii lor. Lăsaţi-i să vadă urâţenia şi răutatea zidului de apartheid şi cu ce eficacitate reduce oraşele şi satele în versiuni moderne ale Ghettoului din Varşovia.
Lăsaţii să vină şi să vadă cu ochii lor cum Ierusalimul de Est arab este ştrangulat, violat şi decapitat de iudeo-nazism.
Lăsaţi-i să viziteze Joncţiunea Huwwara şi să vadă cum soldaţii israelieni, copii, nepoţi şi strănepoţi ai holocaustului, sunt distribuiţi în roluri de soldaţi şi ofiţeri ai Gestapo, SS, şi wehrmacht în vreme ce palestinieni fără apărare sunt trataţi aşa cum au fost cânva trataţi evreii în Europa ocupată de nazişti.
Sau poate că briţilor ar trebui să li se permită să viziteze valea Iordanului de la nord de Ierihon, pentru a vedea cum li se interzice palestinienilor accesul în casele, pe pământurile şi în fermele lor.
Ştiu foarte bine, la fel cum ştiu mulţi oameni din întreaga lume, că Israelul nu va îndrăzni niciodată să-i invite pe universitarii britanici într-o excursie în Cisiordania, ca să vadă ei înşişi şi să decidă dacă Israelul este inocent sau vinovat de toate aceste crime.
Motivul este foarte simplu. Israelul cunoaşte mai bine decât oricine altcineva că orice fiinţă omenească cu un gram de conştiinţă şi onestitate l-ar condamna pentru comiterea de crime împotriva umanităţii, fapt care situează Israelul pe picior egal cu apartheidul din Africa de Sud, dacă nu cu Germania nazistă.
Dacă Israelul ar fi fost onest, ar fi căutat imediat să încheie ocupaţia sa malefică şi subjugarea unei alte ţări şi a unui alt popor. Dar Israelul este în mod manifest lipsit de cinste şi de bune intenţii, lucru care explică nenumăratele sale respingeri de propuneri de pace cu vecinii şi refuzul de a pune capăt ocupaţiei nazistoide a pământului palestinian.
Din această cauză acest stat malefic trebuie demascat şi boicotat, nu doar de universitari ci de către orice bărbat sau femeie onestă din întreaga lume.
Cf. sursa în limba engleză.
********************************************************
Call for Partners
Blogul "Palestina, lacrima mea" nu mai este o iniţiativă aflată în stadiul de pionierat. Cotată de către Google cu Page Rank 4/10, a primit de la lansarea ei (în iulie 2006, în momentul agresiuni israeliene împotriva Libanului) mai mult de 16.000 de vizitatori unici şi a afişat peste 30.000 de pagini. Statisticile actuale înregistrează o medie de 77 de vizitatori cu aproximativ 120 de pagini citite zilnic.
A venit momentul deschiderii spre colaborări de orice fel: traduceri din presa internaţională, materiale de autor, documente video sau foto. Cei interesaţi să pună umărul la efortul prezentării oneste a acestui subiect fierbinte din politica internaţională sunt rugaţi să mă contacteze pe mail (riliescu2000@yahoo.com) în vederea intrării în echipă.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)