Israelul acționează pentru a diminua criticarea ocupației în vreme ce gheara acesteia se strânge tot mai tare

de Jonathan Cook

Israelul tocmai ce a ieșit din vacanța de trei săptămâni a sărbătorilor, perioadă care în ultimii ani a fost marcată de evreii religioși extremiști făcând vizite provocatoare în complexul sacru ce cuprinde moscheea Al-Aqsa din Ierusalimul de Est ocupat. Mulți se duc să se roage, violând obligațiile interne ale Israelului. Majoritatea dintre ei aparțin unor grupuri ce doresc demolarea moscheei, pentru a fi înlocuită cu un templu evreiesc. Acum, aceștia se bucură de un mai mare sprijin parlamentar, o parte din el venind dinspre partidul prim ministrului Benjamin Netanyahu.

O erupție a unor asemenea incursiuni i-a înfuriat pe palestinieni toamna trecută și a declanșat un val de atacuri individuale, așa-zisele „lone-wolf attacks”. Recent, atacurile s-au împuținat.

Profitând de liniștea restaurată, Israelul a permis unui număr record de ultranaționaliști să viziteze moscheea. Detașamente ale soldaților israelieni pătrund și ele în locurile sfinte. Poliția, al cărei șef nou numit este chiar el un membru al comunității coloniștilor extremiști, a recomandat ca legiuitorii evrei care cer suveranitatea Israelului asupra moscheei să pună capăt restricțiilor privind vizitele.

Pentru palestinieni, felul în care Israelul tratează acest loc sfânt extrem de important al islamului simbolizează lipsa lor de putere, opresiunea și umilința cotidiană.

Imensul dezechilibru al puterii a fost descris cu amănunte într-o manieră tulburătoare în cadrul unei audieri speciale a Consiliului de Securitate al Națiunilor Unite. Hagai El Ad, directorul organizației pentru drepturile omului B’tselem, care monitorizează ocupația, a numit abuzurile Israelului „violență zilnică, birocratică, invizibilă” împotriva palestinienilor, exercitată „din leagăn până în mormânt”.

El a făcut apel la comunitatea internațională să pună capăt inacțiunii sale ce durează de cinci decenii. „Avem nevoie de ajutorul dumneavoastră...Ocupația trebuie să ia sfârșit. Consiliul de Securitate al UN trebuie să acționeze. Acum este momentul.”

Politicienii israelieni s-au înfuriat. Domnul El Ad a încălcat una din regulile cardinale ale Israelului: nu speli rufele murdare ale țării peste hotare. Majoritatea israelienilor consideră că ocupația și suferința palestinienilor sunt probleme interne, care trebuie să fie decise de ei și doar de ei.

David Bitan din partidul Likud a cerut să i se retragă cetățenia domnului El Ad și a propus o legislație care să interzică apelurile la forumurile globale pentru impunerea de sancțiuni Israelului. Deloc surprinzător, domnul El Ad a fost bombardat cu numeroase amenințări cu moartea.

Între timp, un alt forum al Națiunilor Unite a reflectat asupra ocupației israeliene. Corpul său educațional, științific și cultural, UNESCO, a adoptat luna trecută o rezoluție prin care condamna violările israeliene sistematice ale locurilor sfinte musulmane, mai ales moscheea Al-Aqsa.

Din nou, israelienii au turbat de furie din cauza acestei mici tulburări a mașinăriei bine unse a opresiunii. Abuzurile documentate de UNESCO au fost eclipsate de protestele israeliene din cauză că nu s-a pus accentul pe narativa Israelului.

În timp ce Israelul își exercită forța mai fizică decât oricând asupra palestinienilor, creditul său moral expiră în fața audiențelor străine, care au înțeles că ocupația nu este nici benignă, nici temporară. Amploarea luată de platformele de socializare a accelerat trezirea aceasta, care, la rândul ei, a generat reacții esențiale cum ar fi mișcarea de boicotare (BDS).

Conștient de pericole, Israelul a început să ia la țintă toate formele de activism popular. Facebook și Youtube sunt sub presiune neîncetată de a cenzura site-urile și postările care critică Israelul.

Guvernele vestice – care s-au alăturat corului de „Je suis Charlie” după atacul letal al celor de la ISIL asupra sediului revistei pariziene Charlie Hebdo anul trecut – au luat măsuri punitive împotriva mișcării de boicotare. În mod paradoxal, Franța se află în fruntea celor care interzic acest tip de activism, susținând aserțiunile Israelului că ar constitui o formă de „incitare”.

Și mișcările sociale de stânga ce apar în Europa se confruntă cu acuzații zgomotoase cum că orice critică adusă Israelului este echivalentă cu un atac la adresa tuturor evreilor. În mod special, un comitet al parlamentului britanic a caracterizat partidul laburist al opoziției, în frunte cu noul său lider Jeremy Corbyn – un campion al drepturilor palestiniene, ca fiind antisemit.

În aceste feluri, guvernele europene au încercat să țină în frâu mânia populară cauzată de un Israel beligerant și care nu regretă nimic.

Este elocvent în acest sens faptul că UNESCO a fost silit să voteze pentru a doua oară în legătură cu rezoluția sa, de data aceasta înlăturând cuvântul „ocupație” și, împotriva practicii normale, oferind status egal numelor pe care ocupatorul le dă locurilor sfinte aflate sub amenințare din cauza ocupației sale.

Chiar și cu rezoluția neutralizată, consensul uzual al celor de la UNESCO nu a putut fi atins. Rezoluția a fost adoptată de o majoritate la limită, cu guvernele europene și altele abținându-se de la vot.

Israelul și suporterii săi au reușit să facă din discursul oficial despre Israel unul fără valoare, pentru a înlătura și cea mai blândă critică la adresa sa. Treptat, puterile vestice adoptă premisele dublu ilogice ale lui Netanyahu: că a critica ocupația înseamnă a fi anti-Israel și că a critica Israelul înseamnă a fi antisemit.

Tot mai mult, liderii vestici încuviințează că orice critică adusă politicilor domnului Netanyahu – chiar dacă acestea încearcă să se asigure că ocupația devine permanentă – este interzisă. Domnul El Ad a cerut curaj din partea puterilor vestice care domină consiliul de securitate. Dar semnele arată că vorbele sale au pătruns în niște urechi surde.

http://www.thenational.ae/opinion/comment/israel-acts-to-blunt-criticism-of-the-occupation-as-its-grip-tightens

Israelul și presa care îi cântă în strună mint în legătură cu rezoluția UNESCO privind Ierusalimul

de Richard Silverstein

S-a declanșat aproape o isterie universală în mass-media israeliană față de o rezoluție adoptată de comitetul Patrimoniului Mondial al UNESCO în legătură cu repetatele violări israeliene ale statusului locului sfânt Haram al-Sharif. Titlurile ziarelor au numit rezoluția ca fiind „anti-Israel”. Haaretz susține că „anulează pretențiile evreiești legate de Muntele Templului”. I24 News pretinde că „neagă legăturile evreiești cu locurile sfinte ale Ierusalimului”. Netanyahu a numit-o „absurdă” și „o farsă morală”.

Prin comparație, media internațională a fost mai moderată în exprimare. Wall Street Journal nu a menționat vreo negare a drepturilor evreiești. În schimb, a vorbit despre „stârnirea mâniei israeliene”. The Guardian s-a referit la „furia Israelului”. Și, interesant, ediția ziarului Haaretz în limba ebraică a fost mai ponderată în titlu decât cea în limba engleză.

Bibi Netanyahu a făcut o declarație tipic imbecilă, menită să comunice străinilor absurditatea rezoluției, dar nu a reușit decât să sublinieze incapacitatea prim ministrului de a face analogii: „Ce urmează? O decizie UNESCO care să nege legătura dintre untul de arahide și jeleu? Dintre Batman și Robin? Dintre rock și roll?”

Liderul opoziției, Isaac Herzog, a descris și el complet eronat textul: „...Inventează o fantezie potrivit căreia Zidul Vestic și Muntele Templului nu au vreo legătură cu poporul evreu.”

Spre deosebire de toți jurnaliștii, redactorii-șefi și politicienii care au scris aceste prostii ieftine, eu chiar am găsit textul rezoluției și l-am citit. http://unesdoc.unesco.org/images/0024/002462/246215e.pdf

Este suficient să spun că nu menționează niciunul dintre lucrurile pretinse de toți cei de mai sus. Ceea ce face textul, este să „afirme importanța Orașului Vechi al Ierusalimului și a zidurilor sale” pentru credințele evreiești, creștine și musulmane. Nicăieri în text nu se găsește vreo denigrare a legăturii evreiești cu ceea ce Israelul numește Muntele Templului. Pur și simplu nu se adresează acestei chestiuni. Și nici nu ar avea de ce să o facă.

Comitetul este însărcinat cu ocrotirea ariilor ce aparțin Patrimoniului Mondial. În consecință, el raportează amenințările la adresa locurilor care au primit denumirea de arii protejate. Dacă Israelul ar fi înaintat o plângere susținând că Zidul Vestic (al Plângerii) se află în pericol ca loc sacru al evreilor, UNESCO ar fi investigat problema și ar fi tras o concluzie. Adevărul este că Israelul refuză să se implice cu UNESCO. Deci, a cui este vina? Motivul pentru care rezoluția pare unilaterală suporterilor Israelului este acela că partea israeliană alege să boicoteze tot ce are legătură cu acest proces.

Rezoluția menționează o listă lungă a violărilor israeliene a suveranității Haram al-Sharif-ului, inclusiv atacuri ale poliției asupra moscheei al-Aqsa și distrugerea locurilor sfinte de către forțele israeliene și coloniștii evrei; incursiuni ale coloniștilor activiști ce militează pentru distrugerea moscheei și înlocuirea acesteia cu un templu evreiesc; restricții ale accesului musulmanilor în locul lor sfânt, restricții care anul trecut au dus la Intifada cuțitelor, cauzând moartea a peste 200 de palestinieni și 40 de israelieni.

Rezoluția cere reîntoarcerea la statu-quo-ul de dinainte de 2000 (înainte de ultrajul lui Ariel Sharon care a provocat izbucnirea Intifadei al-Aqsa) în care Waqf-ul iordanian administra Haram-ul. Cere ca Israelul să înceteze excavările arheologice care au ca scop încurajarea pretențiilor evreiești asupra Haram al-Sharif-ului și acapararea graduală a locurilor sfinte musulmane.

Adevărul absolut este că nicio autoritate musulmană nu încearcă să interzică accesul evreilor la Zidul Vestic, locul tradițional în care evreii s-au adunat și s-au rugat începând cu 1967. Însă guvernul israelian provoacă neîncetat violențe impunând restricții musulmanilor și permite năvălirea grupurilor extremiste ale coloniștilor conduse de incitatori precum Yehuda Glick. Există un puternic curent în rândul coloniștilor evrei de a distruge aceste locuri sfinte musulmane. Ceea ce înseamnă că atât musulmanii cât și UNESCO au motive întemeiate pentru a fi cu ochii în patru și a alerta lumea în legătură cu violările siturilor.

Când am fost ultima oară în Israel, în 1980, am vizitat Haram și era un loc de rugăciune liniștit pentru toți cei care îl vizitau, inclusiv pentru evrei. În 1969, un creștin evanghelic australian a încercat să aducă A Doua Venire a lui Mesia dând foc moscheii al-Aqsa. Israelul a acționat cu promptitudine, l-a arestat și a calmat tensiunile care se născuseră. Astăzi, guvernul israelian i-ar pune o medalie în piept și l-ar face ministrul Afacerilor Religioase. Deci, cât de aproape ne aflăm de viziunea acestui creștin lunatic față de cum ne aflam în 1969??

Materialele actuale din presa israeliană perpetuează atacurile hasbarei asupra organelor internaționale care se dovedesc a fi insuficient de supuse Israelului. Le caracterizează eronat munca, în mod intenționat, pentru a submina orice supraveghere independentă a acestor probleme. Trebuie să respingem asemenea imposturi jurnalistice, fie că vin din paginile presupusului ziar liberal Haaretz, fie din paginile ziarelor de dreapta precum Ynet, Jerusalem Post sau Arutz 7.

http://www.richardsilverstein.com/2016/10/14/israel-media-enablers-deliberately-lie-unesco-resolution-haram-al-sharif/

Israelul răstălmăcește votul UNESCO în legătură cu Ierusalimul

de Charlotte Silver

Israelul și-a suspendat cooperarea cu UNESCO după ce organizația culturală și științifică a Națiunilor Unite a adoptat o rezoluție prin care condamna cu vehemență acțiunile agresive ale Israelului în interiorul și în jurul moscheei al-Aqsa din Ierusalimul de Est ocupat.

În ciuda puternicului lobby împotriva moțiunii făcut de ambasadorii israelieni din toată lumea, rezoluția a fost votată cu 24 de voturi „pentru” și 6 voturi „contra”.

SUA, Germania, Lituania, Estonia și Olanda au votat împotriva rezoluției, în vreme ce Rusia și China, printre alte țări, au sprijinit-o.

Oficialii din guvernul israelian susțin că moțiunea neagă o legătură evreiască cu locul istoric, care include Zidul Vestic (al Plângerii), deși nimic din limbajul folosit în moțiunea cu pricina nu sugerează așa ceva.

Planul Israelului pare a fi dobândirea suveranității asupra locului.

În mod semnificativ, efortul Israelului de a obține confirmare simbolică și poate legală asupra locului prin rezoluții UN vine în contextul în care solicitările anumitor grupuri pentru distrugerea moscheei al-Aqsa și înlocuirea acesteia cu un templu evreiesc se intensifică, adesea cu sprijin și finanțare din partea guvernului israelian.

Criticii au punctat referirea exclusivă a moțiunii față de locul respectiv prin denumirea „moscheea al-Aqsa/al-Haram al-Sharif” ca dovadă a faptului că rezoluția neagă orice legătură evreiască sau reverență a locului pe care evreii îl numesc Muntele Templului.

În aprilie, UNESCO a adoptat o rezoluție similară care a stârnit o critică aproape identică.

Franța a votat în favoarea rezoluției, dar și-a retras imediat sprijinul față de aceasta după ce prim ministrul israelian Benjamin Netanyahu i-a scris o scrisoare de protest președintelui francez François Hollande.

Denunțând acțiunile ilegale, nu negând legăturile

De fapt, rezoluția adoptată de UNESCO afirmă „importanța Orașului Vechi al Ierusalimului și a zidurilor sale pentru cele trei religii monoteiste”, în timp ce solicită Israelului redarea statu-quo-ului istoric al complexului ce include moscheea al-Aqsa prin returnarea întregii autorități Waqf-ului iordanian – instituția care s-a ocupat de administrarea acestuia.

Până la izbucnirea celei de-a doua Intifade în anul 2000, Waqf-ul iordanian administra și controla locul sfânt.

Deși complexul propriu-zis încă se află sub autoritatea Waqf-ului, perimetrul său este controlat de Israel și forțele israeliene fac incursiuni dese în interiorul său.

Israelul a inițiat și continuă să inițieze proiecte arheologice și de dezvoltare în jurul său, proiecte care pun în pericol fundația al-Aqsei și restricționează cu severitate accesul palestinian și musulman în locul sfânt.

Rezoluția condamnă „accentuarea agresiunilor israeliene și măsurile ilegale împotriva [Waqf-ului] și a personalului său și împotriva libertății de închinare în locul sfânt și restricționarea accesului musulmanilor în moscheea al-Aqsa/al-Haram al-Sharif și cere Israelului, puterea ocupatoare, să respecte statu-quo-ul istoric și să oprească imediat aceste măsuri.”

De asemenea, denunță și excavările și demolările structurilor antice din și în jurul Orașului Vechi întreprinse de Israel, vandalizarea complexului de către coloniștii de extremă dreapta și de forțele armate, distrugerea clădirilor de către forțele israeliene precum și obstrucționarea renovărilor necesare.

Rezoluția critică planurile Israelului de a construi un sistem de telecabine în Ierusalimul de Est și așa numitul Kedem Center în cartierul palestinian Silwan.

Votul UNESCO vine într-o vreme în care Israelul a sprijinit accentuarea activității private de construire a coloniilor în inima Ierusalimului de Est ocupat.

Noile date sugerează că numărul coloniștilor evrei în zona ce înconjoară complexul al-Aqsa a crescut cu 70 de procente din 2009 încoace. În timpul aceleiași perioade, 60 de familii palestiniene au fost evacuate cu forța, 55 dintre ele numai în ultimii doi ani, potrivit organizației non-guvernamentale israeliene Ir Amim.

Gargara israeliană

Netanyahu este dirijorul corului care condamnă rezoluția.

„A spune că Israelul nu are nicio legătură cu Muntele Templului și cu Zidul Vestic este ca și când ai spune că China nu are vreo legătură cu Marele Zid Chinezesc sau că Egiptul nu are vreo legătură cu piramidele”, a afirmat acesta.

Felul în care Netanyahu și-a ales cuvintele este semnificativ: el afirmă ca statul israelian, nu religia iudaică are o „legătură” cu aceste locuri care se află în Cisiordania ocupată.

Atestarea unei asemenea „conexiuni” de rezoluțiile UN, în scris, ar reprezenta pentru Israel un pas înainte către dobândirea suveranității asupra acestor locuri.

Isaac Herzog, liderul opoziției israeliene a declarat: „Oricine vrea să rescrie istoria, să distorsioneze faptele și să inventeze fantezia că Zidul Vestic și Muntele Templului nu au legătură cu poporul evreiesc, spune o minciună teribilă care servește doar la sporirea urii.”

Luându-și ca reper gargara guvernamentală, Israelul susține ideea perpetuată că moțiunea era un atac la adresa venerației evreilor față de locul respectiv.

Ziarul Haaretz, din Tel Aviv, a publicat un articol cu un titlu înșelător la modul cel mai grosolan: „UNESCO susține moțiunea care anulează legăturile evreiești cu Muntele Templului.”

Yair Rosenberg de la Tablet Magazine descrie decizia UNESCO drept o „rezoluție fățiș antisemitică ce șterge legăturile evreiești cu Muntele Templului, cel mai sfânt loc al iudaismului.”

„A șterge conexiunea evreiască cu Ierusalimul este a nega însăși moștenirea culturală a Ierusalimului” spune Liga Împotriva Defăimării din SUA.

Până și directorul general al UNESCO, Irina Bokova, s-a alăturat criticilor: „Diferite popoare venerează aceleași locuri, uneori sub nume diferite. Recunoașterea, folosirea și respectarea acestor nume este extrem de importantă.”

Furia în legătură cu rezoluția a atins și campania prezidențială a Statelor Unite, atât Donald Trump cât și Hillary Clinton emițând critici aspre.

Autoritatea Palestiniană a dat o declarație salutând rezoluția susținută de Algeria, Egipt, Liban, Maroc, Oman, Qatar și Sudan, spunând că decizia adoptată reflectă „angajamentul permanent al majorității statelor membre de a confrunta impunitatea și de a confirma principiile în baza cărora s-a întemeiat UNESCO.”

https://electronicintifada.net/blogs/charlotte-silver/israels-false-spin-unesco-jerusalem-vote