Apartheid în vremea lui Trump

Planul „apartheidului”, conceput de Donald Trump, este un proiect ce caută să consolideze ocupația israeliană a pământului palestinian.

Pe 28 ianuarie 2020, Statele Unite ale Americii au enunțat planul lor permanent pentru Palestina, un plan al „apartheidului” ce îi are ca autori pe Jared Kushner, Jason Greenblatt și David Friedman -- toți trei fiind suporteri înflăcărați ai proiectului colonialist israelian. De-a lungul ultimilor doi ani care au precedat anunțarea acestui plan, administrația Trump a recunoscut anexarea ilegală de către Israel a Ierusalimului ocupat și a Înălțimilor Golan ocupate, a mutat Ambasada americană la Ierusalim, a închis atât Consulatul american la Ierusalim (stabilit în 1844), cât și Misiunea PLO (Organizația pentru Eliberarea Palestinei) de la Washington, a oprit finanțarea Agenției UNRWA, agenție a Națiunilor Unite pentru refugiații palestinieni, a suspendat ajutorul material al Statelor Unite către palestinieni și a modificat politica americană privind coloniile israeliene, privindu-le ca fiind legitime din punct de vedere al legii internaționale. Într-un cuvânt, Israelul, cu sprijinul administrației prezidențiale americane, și-a implementat, constant, planul său de anexare, chiar înainte ca acesta să fie făcut public. Într-adevăr, prim-ministrul israelian, Benjamin Netanyahu, este co-autorul acestui plan, el postând un video pe Twitter, pe data de 31 ianuarie 2020, afirmând că pe parcursul a trei ani de zile a lucrat cu echipa lui Trump la acest plan, despre care spune că oferă Israelului „lucrurile la care am visat de decenii și care acum devin realitate.”

Punând în joc trecutul, prezentul și viitorul a 13 milioane de palestinieni, planul are ca scop desființarea cauzei poporului palestinian. Următoarea secțiune de întrebări și răspunsuri oferă un rezumat al „Înșelătoriei secolului.” Răspunde implicațiilor imorale, ilegale și periculoase ale planului lui Trump asupra drepturilor naționale și omenești ale poporului palestinian, implicații care amenință însăși dreptul lor la existență într-un stat al lor alături de Israel, în pace și siguranță, în interiorul granițelor de dinainte de 1967.

1. Planul prezentat de președintele american Trump sprijină un stat independent și suveran al Palestinei, cu Ierusalimul de Est drept capitală sau susține ideea unui Mai Mare Israel, între râul Iordan și marea Mediterană?

Planul respinge, cu nerușinare, dreptul Palestinei de a exista ca stat independent și suveran. Sponsorizând legalizarea coloniilor israeliene și dictând că niciuna din ele nu va fi desființată, planul pur și simplu reprezintă anexarea teritoriului, făcând imposibilă existența unei Palestine libere. Potrivit acestui plan, Israelul ar urma să-și păstreze controlul și prezența militară asupra unor vaste regiuni din Palestina ocupată, inclusiv Ierusalimul de Est și Valea Iordaniei. Planul sugerează un stat palestinian fictiv, înlocuind continuitatea teritorială cu „continuitatea transportului”, subminând astfel însăși viabilitatea statală palestiniană. Acest stat fictiv ar fi divizat într-o serie de enclave, împrăștiate precum un arhipelag, unite între ele de tuneluri și poduri, permițându-i Israelului să-și păstreze controlul militar asupra granițelor palestiniene terestre, aeriene și maritime și asupra resurselor naturale. Astfel că, planul anulează orice posibilitate ca statul Palestina să exercite vreo suveranitate propriu-zisă sau să vegheze la siguranța statului. Pe de altă parte, planul oferă întreg sprijinul pentru un Mai Mare Israel între râul Iordan și Mediterana. 

Servind numai și numai interesele statului Israel, planul constituie o continuare a Declarației Balfour din 1917 și a legii statului național evreiesc din 2018. Scopul său este oficializarea proiectului colonialist Mai Marele Israel pe pământul istoric al Palestinei, proiect ce neagă drepturile naționale ale poporului palestinian și îi permite acestuia doar să trăiască în niște bantustane unde se poate guverna singur, beneficiind de doar câteva drepturi civile și religioase. Îl scutește pe Israel de a mai plăti costul ocupației și de a-și asuma responsabilitățile ca putere de ocupație. 

2. Vorbim de un plan de „pace” sau de un plan al „apartheidului”?

Legalizând anexarea teritoriului palestinian ocupat și limitând existența unui potențial stat palestinian la niște enclave nealăturate, planul consolidează un sistem ce există deja, un sistem în care există două seturi de reguli pentru două populații ce trăiesc pe teritoriu palestinian ocupat: unul pentru coloniștii israelieni și un altul pentru palestinienii ocupați. În timp ce coloniștii israelieni răspund în fața legii civile israeliene, palestinienii sunt guvernați de legea militară israeliană. Nu doar că planul propune un stat palestinian fără suveranitate, ci imaginează o realitate a unui singur stat, cu două sisteme, în care palestinienilor continuă să le fie negate drepturile politice, economice, culturale și sociale de care se bucură evreii israelieni. Într-adevăr, cu numărul palestinienilor din statul Palestina plus cetățenii palestinieni ai Israelului depășind ca cifră evreii israelieni pe teritoriul dintre râul Iordan și Mediterana, Israelul este la un pas de a deveni un stat al apartheidului în toată regula. Cu alte cuvinte, acest plan al lui Trump le cere palestinienilor să se supună întru totul unui stat israelian al apartheidului.

3. Ține cont planul de soluția celor două state conform granițelor de dinainte de 1967?

De la începutul acestui plan, autorii săi introduc conflictul ca fiind unul între „statul Israel și palestinieni”, efectiv distrugând soluția celor două state și ștergând granița de la 1967, cunoscută și sub numele de Linia Verde. Granițele statului Palestina, așa cum sunt ele recunoscute de 139 de țări, în concordanță cu rezoluția U.N. 67/19 din 2012, sunt cele de dinainte de 1967, incluzând Cisiordania (West Bank), Ierusalimul de Est drept capitală și Fâșia Gaza. Pe de altă parte, Israelul încă nu și-a definit granițele. Nu doar că harta aprobată de președintele Trump elimină granița de la 1967, dar și recunoaște de facto realitatea ilegală impusă de Israel și al său „un stat cu două sisteme.” Fără doar și poate, planul susține întemeierea unui Mai Mare Israel, care erodează conceptul soluției a două state așa cum este recunoscut acesta pe plan internațional și îl înlocuiește cu apartheid.

4. Ține planul cont de legea internațională și rezoluțiile Națiunilor Unite?

Planul violează cu nerușinare legea și consensul internațional, precum și toate rezoluțiile Națiunilor Unite privind Palestina. Includem aici rezoluțiile ce susțin soluția celor două state, cele care denunță coloniile israeliene ca ilegale, rezoluțiile ce recunosc Ierusalimul de Est drept capitală a statului Palestina și care condamnă modificările aduse de Israel Ierusalimului ca nule și neavenite, precum și rezoluțiile ce recunosc dreptul refugiaților palestinieni la reîntoarcere și compensație materială. Planul lui Trump normalizează colonizarea Palestinei, violând legea internațională și rezoluțiile U.N. care susțin că anexarea teritoriului palestinian ocupat este ilegală și o crimă împotriva umanității, conform Statutului de la Roma (al Curții Penale Internaționale). Apartheidul este și el recunoscut drept o crimă împotriva umanității, sub același Statut de la Roma.

Atât Statele Unite, cât și Israelul, sfidează și amenință, astfel, legea și ordinea internațională, înlocuindu-le cu o nouă ordine mondială rasistă, hegemonică și exploatatoare. După cum a afirmat Michael Lynk, raportorul special la U.N., despre situația drepturilor omului în teritoriile palestiniene ocupate începând cu 1967: „Acest plan va da peste cap ordinea stabilită de legea internațională și va împământeni pentru totdeauna tragica subjugare a palestinienilor care există deja în realitatea de zi cu zi.” El a adăugat că: „Abandonarea acestor principii ale legii amenință să ducă la o situație în care este favorizat realpolitikul și nu drepturile, puterea, în defavoarea dreptății și managementul conflictului în loc de soluționarea conflictului.

5. Care parte implicată respinge punctele de referință pentru obținerea păcii susținute pe plan internațional?

Bazată pe legea internațională și rezoluțiile U.N. relevante, Inițiativa Palestiniană de Pace din 1988 a marcat un compromis istoric dureros, acceptându-se dreptul Israelului de a exista asupra a 78% din pământul Palestinei istorice, cu statul Palestina rămânând pe restul de 22%, rest format din Cisiordania, inclusiv Ierusalimul de Est, plus Fâșia Gaza. Spre deosebire de Israel, care continuă să creeze o realitate ilegală la fața locului și să încalce atât legea internațională, cât și acordurile semnate, Organizația pentru Eliberarea Palestinei (PLO) continuă să își onoreze toate obligațiile internaționale, inclusiv acordurile semnate cu Israel, și să profite de fiecare ocazie pentru a obține pacea și dreptul poporului palestinian la autodeterminare. În ultimii 32 de ani, PLO s-a implicat cât se poate de sincer în procesul de pace ce a început odată cu Conferința de Pace de la Madrid din 1991 și a fost concluzionat prin ultima rundă de negocieri conduse de fostul Secretar de Stat al S.U.A, John Kerry, în 2014, negocieri ce au eșuat din cauza constantelor încălcări ale legii de către Israel și violări ale drepturilor palestinienilor. 

Pe de altă parte, de la semnarea Acordurilor de la Oslo, în 1993, Israelul s-a implicat puternic într-un proces de colonizare prin continuarea construirii de colonii ilegale pe teritoriu palestinian, continuând să încalce drepturile palestinienilor, cu prețul procesului de pace. Israelul a distrus sistematic însăși fundamentele procesului de pace, continuând să pună stăpânire pe pământ palestinian și să își transfere propria populație în teritoriile palestiniene ocupate, într-o clară violare a legii internaționale.

Potrivit ONG-ului israelian Peace Now, începând cu 1994, existau peste 280.000 de coloniști evrei israelieni în Palestina ocupată. Acum, datele recente arată că numărul acestora a crescut la peste 640.000 de coloniști, trăind în peste 200 de colonii, inclusiv 42 dintre ele în și împrejurul Ierusalimului. De fapt, numai în timpul ultimului deceniu, se estimează că numărul coloniștilor israelieni a crescut cu 48%. Doar în 2019, s-a înregistrat o creștere de 3,4%, ceea ce reprezintă mai mult decât dublul ratei de creștere a populației în Israelul propriu-zis, rată care a atins 1,9% la începutul lui 2020.

6. Cum judecă planul temele esențiale rezervate negocierilor pentru un statut permanent

Printr-o serie de decizii unilaterale și de la recunoașterea Ierusalimului drept capitală a Israelului în 2017, administrația Trump a subminat metodic negocierile pentru statutul permanent, în principal privind următoarele chestiuni de bază: granițe, Ierusalim, chestiunea refugiaților palestinieni. O lectură atentă a planului lui Trump dezvăluie cum toate detaliile acestuia întruchipează viziunea rasistă a celor mai extremiști settleri israelieni, cei care au ajuns treptat la putere, de la moartea prim-ministrului israelian Yitzhak Rabin în 1995 și care conduc acum Israelul de peste un deceniu.

Pe scurt, planul neagă dreptul palestinienilor la un stat suveran, recunoaște Ierusalimul drept capitală a Israelului, încalcă statutul istoric al complexului ce cuprinde moscheea Al-Aqsa, impunând orare și împărțeli ale spațiului pentru diverse religii, legalizează anexarea tuturor coloniilor israeliene și respinge categoric drepturile refugiaților palestinieni. Permițându-i Israelului să se extindă și să își perpetueze proiectul colonialist, planul respinge dreptul palestinienilor la autodeterminare și propune o alternativă la termenii internaționali de referință pentru negocierile dintre Israel și Palestina, violând legea internațională, rezoluțiile U.N., consensul internațional și acordurile semnate anterior. A da curs acestui plan, înseamnă o legitimizare a achiziționării israeliene de teritoriu prin forță și o perpetuare a superiorității sale și a dominării asupra pământului și vieților palestinienilor. Cu alte cuvinte, legitimizează foța, nu dreptul. 

7. Poate fi partea economică a planului un substituent sau o alternativă la o pace justă, multilaterală și de durată?

Statul Palestina are dreptul să își exercite suveranitatea cu planuri monetare și financiare independente, are dreptul să își controleze politicile de import și export, are dreptul la control asupra granițelor și resurselor sale naturale, inclusiv asupra apei, mineralelor, gazelor naturale și rezervelor de petrol. Numai printr-o pace justă și de durată poate Palestina să asigure independența, prosperitatea și sustenabilitatea economiei sale, începând cu sfârșirea ocupației israeliene și realizarea statului palestinian și a drepturilor inalienabile ale poporului palestinian. Potrivit numeroaselor studii economice, Palestina are un mare potențial economic și obstacolul numărul unu care stă în calea atingerii acestui potențial este ocupația israeliană. De exemplu, un raport din 2013 al Băncii Mondiale estimează că dacă restricțiile israeliene asupra Zonei C din Cisiordania ar fi anulate, „multe sectoare ale economiei palestiniene ar putea înflori”, lucru ce ar putea genera 2,2 miliarde de dolari pe an. Potrivit raportului: „Grosul ar veni din agricultură și exploatarea mineralelor de la Marea Moartă.” Marea Moartă, o zonă strategică pentru Palestina, este promisă Israelului, conform planului lui Trump.

Per total, partea economică a planului este o încercare eșuată de a camufla prelungirea ocupației militare israeliene și furtul resurselor și pământului palestinian.

8. Care este poziția statului Palestina?

Statul Palestina consideră planul american al apartheidului o agresiune deșănțată față de drepturile inalienabile ale poporului palestinian, drepturi susținute de Națiunile Unite, drepturi ce includ autodeterminarea, independența națională și suveranitatea, plus dreptul refugiaților la reîntoarcere. Planul lui Trump subminează legea internațională și rolul Națiunilor Unite și, deci, constituie o amenințare directă la adresa poporului palestinian și cauzei sale juste, bazate pe un sistem de reguli internaționale. Acest sistem de reguli consideră că toate coloniile israeliene sunt ilegale, inclusiv cele din Ierusalimul de Est -- capitala Palestinei, așa cum este ea recunoscută internațional -- alcătuit din Orașul Vechi și zona ce îl înconjoară pe o rază de 6 km.

Statul Palestina a sprijinit toate rezoluțiile U.N. relevante și legea internațională, ca bază pentru orice soluție ce are în vedere pacea. De asemenea, consideră că Inițiativa Arabă pentru Pace (API) este formula fondatoare ce poate realiza integrarea diplomatică și economică a Israelului în regiune, în schimbul încetării ocupației tuturor teritoriilor arabe, inclusiv fermele Shebaa libaneze, Golanul sirian și statul palestinian ocupat, precum și ajungerii la un acord just privind chestiunea refugiaților palestinieni.

9. Care este poziția comunității internaționale și a lumii arabe?

În timp ce un număr de țări au privit ca „binevenit” anunțul american, niciuna nu a susținut planul lui Trump. Dar majoritatea răspunsurilor au fost pozitive, în sensul că au insistat pe importanța soluției celor două state, a legii internaționale și a rezoluțiilor U.N. relevante la problema conflictului israeliano-palestinian, ca modalitate de realizare a păcii. Aici includem Uniunea Europeană, care printr-o declarație a Înaltului său Reprezentant/Vicepreședintele Josep Borrell, a subliniat poziția U.E. de a „nu recunoaște suveranitatea Israelului asupra teritoriilor cucerite după 1967” și a considerat că „pașii întreprinși către anexare nu vor fi trecuți cu vederea.” De asemenea, Liga Arabă a decis să „respingă ‘Afacerea Secolului’ americano-israeliană, care nu ține cont de drepturile și aspirațiile poporului palestinian și încalcă toate punctele de referință ale procesului de pace, bazate pe legea internațională și rezoluțiile internaționale pertinente.” În plus, Organizația pentru Cooperare Islamică (OIC) a reafirmat „respingerea oricărui plan, acord sau inițiativă, emis de orice parte, care ignoră drepturile legitime și inalienabile ale poporului palestinian, așa cum sunt gravate în rezoluțiile internaționale sau care nu sunt în conformitate cu termenii internațional recunoscuți cu referire la procesul de pace din Orientul Mijlociu, în special cu legea internațională, rezoluțiile U.N. și Inițiativa Arabă de Pace.”

10. Care este calea spre pace?

Viziunea noastră pentru realizarea păcii este esențialmente bazată pe sfârșitul ocupației israeliene a Palestinei. Un stat palestinian independent și viabil se poate întemeia numai pe completa suveranitate asupra teritoriului și resurselor noastre; pe controlul asupra granițelor, spațiului aerian și maritim; și, cel mai important, pe autodeterminare: posibilitatea de a hotărî, în libertate, forma vieților noastre politice, civile, economice, culturale și sociale. De aceea, pasul spre înainte trebuie să fie în conformitate cu legea internațională și cu sistemul de justiție pe care ordinea juridică internațională este creată să îl conserve. Orice plan care sfidează legea internațională și rezoluțiile Națiunilor Unite, dar care, în schimb, legitimizează furtul de pământ și anexarea, nu este un plan de pace. De aceea, recenta Inițiativă Palestiniană pentru Pace, din 2018, așa cum a fost ea propusă de președintele Mahmoud Abbas, în fața Consiliului de Securitate al Națiunilor Unite, poate atinge un astfel de obiectiv.

Inițiativa Palestiniană de Pace cere implementarea principiului soluției celor două state, conform granițelor de la 1967. În timp ce propune convocarea unei conferințe internaționale pentru pace care să fie în temeiul legii internaționale, planul subliniază ca acțiuni unilaterale ce pot submina statutul final al negocierilor să nu fie întreprinse. Viziunea generală a acestui plan este clară: se bazează pe respectul față de legea internațională și rezoluțiile U.N. relevante, inclusiv pe respectarea rezoluției 194 privind dreptul la reîntoarcere al refugiaților palestinieni. Planul numește „Ierusalimul de Est capitala statului Palestina și un oraș deschis pentru credincioșii tuturor celor trei mari religii monoteiste.” De asemenea, solicită asigurarea securității atât pentru Palestina, cât și pentru Israel, „fără subminarea independenței și suveranității niciuneia dintre ele.” Și, în cele din urmă, viziunea noastră asupra păcii necesită dreptate și capacitatea de a ne exercita drepturile în libertate, pe pământul nostru. Ne păstrăm speranța că, beneficiind de sprijinul națiunilor iubitoare de pace, care caută să prezerve ordinea internațională amenințată, vom reuși să ducem la capăt drumul acesta către o pace justă și de durată.