Este de la sine înţeles, atunci când eşti un occidental cuminte, că trebuie să susţii activ existenţa Israelului pentru că arabii care sunt în jurul acestei ţărişoare atât de drăguţe sunt adevăraţi barbari care nu doresc decât un lucru, şi anume să le ia gâtul la toţi evreii şi să-i arunce în mare. Este o logică absolut imparabilă de la care nu poţi să te sustragi. Dacă statul Israel nu există, automat evreii sunt aruncaţi în mare. Această logică, pe care am putea-o denumi logică populară, pentru că se bazează pe pseudo-evidenţe sau aparenţe, nu ţine câtuşi de puţin cont de logica mai profundă care guvernează evoluţia popoarelor şi a statelor.
Trebuie să repetăm acum pentru a enşpea oară că statul Israel este un pericol. Este o rană în interiorul Orientul Apropiat la fel ca şi Arabia Saudită, pentru că amândouă sunt state esenţialmente religioase complet pietrificate şi susţinute de colonialismul occidental. Bine înţeles că Israelul este mai periculos decât Arabia Saudită, pentru că este susţinut de toţi occidentalii, pe când dacă Arabia Saudită s-ar nărui este evident că nu ar fi mulţi cei care să verse lacrimi pentru soarta ei.
Nu i-ar trece nimănui prin cap să trateze Israelul ca pe oricare alt stat, spunând că reprezintă un regim rasist şi că acest regim trebuie pur şi simplu să se schimbe, fără ca populaţia pe care pretinde s-o apere să ajungă în situaţia de a părăsi acele locuri. Pretinsa protecţie a evreilor, înconjurată de isterie, serveşte de pretext pentru împotriva schimbării acestei stări de lucruri. Modificarea specificului statului Israel este echivalentă în ochii tuturor cu dispariţia sa.
În realitate, ar fi suficient ca statutul iudaic al acestei instituţii statale să fie îndepărtat pentru ca totalitatea problemei Orientului Apropiat să fie îndepărtate şi ca acesta să fie începutul unei noi ere. Este regretabil că arabii n-au precizat şi răsprecizat până acum această idee. S-au mulţumit să reacţioneze în faţa violenţei israeliene printr-o violenţă reciprocă. Rezultatul a fost că propaganda occidentală şi propaganda israeliană au putut profita din plin de confuzie spunând că dispariţia statului Israel ar echivala cu dispariţia evreilor aflaţi în el.
Mai există şi argumentul conform căruia dacă specificul statului evreu ar dispare atunci evreii ar fi copleşiţi de demografia arabă. Este exponentul unei concepţii tipic colonialiste în virtutea căreia invadatorul, ştiindu-se minoritar şi neputându-se amesteca în populaţia pe care o invadează, reacţionează cu un dispreţ tipic faţă de această populaţie, pe care o compară cu nişte insecte sau nişte animale sălbatice, pe scurt, cu nişte hoarde de oameni malefici cu care nu trebuie să aibă schimburi la nivel economic, sexual sau marital.
Argumentul demografic nu este absolut deloc valabil căci, oricare ar fi statul care s-ar construi în Palestina, va exista în mod necesar un dezechilibru demografic, iar evreii, oricare ar fi puterea lor militară, nu vor fi mai în măsură să se apere dacă au un stat decât dacă se află peste tot în Orient, instalaţi în toate capitalele arabe, aşa cum erau altădată.
Ceea ce trebuie înţeles mai degrabă din această situaţie este că Israelul este rezultatul a două catastrofe politice: pe de o parte căderea marilor imperii, imperiul austro-ungar şi imperiul ţarist din Europa, care a făcut ca evreii să se trezească fără protecţia acestor imperii, căutând să se refugieze cam peste tot. Aveau cu atât mai mult dreptate să le fie frică cu cât nazismul a apărut nu cu mult după, încarnând teama catolicilor faţă de dispariţia aceloraşi imperii care îi protejau.
Pe de altă parte, a două catastrofă, am văzut acelaşi fenomen în Orient. Distrugerea concomitent a imperiului otoman a provocat fără îndoială o anume stare de confuzie. Într-adevăr, imperiul otoman proteja minorităţile şi mergea chiar până la a acorda un statut extrem de privilegiat comunităţii evreieşti. Incertitudinea care a prevalat după căderea imperiului otoman a provocat cu siguranţă o insecuritate în lumea arabă pentru toate comunităţile, inclusiv, bineînţeles, comunitatea evreiască.
Dar nu trebuie excluse celelalte comunităţi pentru că Arabia Saudită s-a născut în aceeaşi epocă, la fel ca şi marile partide fasciste precum partidul falangist şi PPS. Marile partide fasciste comunitariste s-au născut şi ele în perioada imediat următoare primului război mondial. Ele erau, la fel ca şi Arabia Saudită şi Israelul, rezultatul căderii imperiului otoman şi a statutului simbolic pe care acesta îl juca şi care permitea tuturor comunităţilor să se simtă în securitate.
Problema care trebuie rezolvată în Orientul Apropiat nu este cea a Israelului ci aceea a statutului minorităţilor, nu pentru că sunt persecutate ci pentru că regimurile politice care prevalează astăzi sunt calchiate după occidentul laic şi deci absolut incapabile să respecte minorităţile. Trebuie inventate deci regimuri care respectă minorităţile, aceasta fiind adevărata soluţie a problemei Orientului Apropiat.
Regimuri ca Israelul, ca şi Arabia Saudită, ca şi partidele fasciste comunitariste, nu sunt soluţii. Sunt doar expediente. Israelul este un expedient, şi nu o soluţie pentru cineva, cu atât mai mult pentru evreii care sunt prinşi înăuntrul lui ca într-o capcană, cu atât mai păcăliţi cu cât sunt aplaudaţi de Occidentul mulţumit să se poată debarasa de problema pe care ei o pot reprezenta.
Problema pe care evreii o reprezintă negăsind soluţie în Occident din cauza distrugerii soluţiilor pe care Orientul le găsise, distrugerea marilor imperii centrale, ne regăsim azi în faţa unei catastrofe cvasi-planetare în cadrul căreia Israelul joacă rolul ochiului unui ciclon. Trebuie să fim cu adevărat lucizi şi să ieşim din capcana pe care o reprezintă statele comunitariste inventând soluţii care protejează şi ţin cont realmente de statutul comunităţilor din Orient.
Dar de asemenea, n-ar fi rău ca Occidentul să înţeleagă puţin mai bine care este viziunea sa despre sistemul comunitar pentru că este cuprins şi el de valul acestei problematici pe care nu a înţeles-o şi pe care pretinsa sa putere îl face încă şi mai puţin capabil decât ceilalţi s-o înţeleagă. Problemele comunitare nu sunt solubile în forţa şi putere iar partidele politice comunitariste nu sunt mai apte să înţeleagă problema decât occidentalii colonialişti. Este vorba de ieşirea dintr-o problematică generală opoziţională sacralizantă în cadrul căreia Israelul este un obiect sacru care nu trebuie atins şi supus analogiilor pe care le oferă un cadru mai global cu şansele, poate, ale unor perspective de soluţionare.
Text difuzat de lista yahoogroups assawra.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu