Cu greu, foarte greu, am trecut peste greața de a-l privi pe Trump cum îi aruncă ocheade și îi zâmbește complice lui Bibi Netanyahu. Așa bromance mai rar, nenică, poate în filme.
Nimic nou. Aceeași penibilă așa-zis soluție a celor două state, în condițiile în care ea este imposibil de pus în practică. De ce este imposibil? Pentru că Israelul nu a dorit niciodată crearea unui stat palestinian alăturat lui. Dacă și-ar fi dorit, nu ar mai fi ciuruit întreaga Cisiordanie (West Bank) cu settlements exclusiv evreiești, făcând abstracție de Convenția de la Geneva, care interzice ocupatorului să își transfere propria-i populație în teritorii cucerite prin război. Suprafața destinată unui viitor stat palestinian nu mai are niciun fel de continuitate teritorială, întreaga Cisiordanie fiind mai găurită ca un șvaițer. Unde să mai pui un stat acolo? (Iar Gaza e o glumă. Mă rog, asta fie spus așa, Gaza e un dezastru).
Apoi rămâne chestiunea Ierusalimului. Trump ori nu și-a luat ieri pastilele, ori e chiar mai incapabil decât pare. La începutul discursului a spus că întreg acest „plan de pace” va fi valabil cu condiția ca Ierusalimul NEDIVIZAT să fie capitala Israelului (lucru cu care palestinienii și întreaga lume arabă nu vor fi de acord, nici măcar monarhiile din Golf, alea care se trag de șireturi cu Netanyahu). Iar mai încolo, când începe să vorbească despre ipoteticul stat palestinian, spune că acesta ar urma să aibă capitala în Ierusalimul de Est, unde Statele Unite ar fi atât de drăguțe încât și-ar deschide o ambasadă. Deci, cu Ierusalimul cum rămâne, mister Trump?
Eu tot cred că Ierusalimul ar trebui să aibă un statut special, pentru că este un loc de o importanță colosală atât pentru iudaism, cât și pentru islam și creștinism. E o idee care a mai fost vehiculată, ca Ierusalimul să nu aparțină nici statului evreiesc, nici celui palestinian, ci să fie guvernat internațional. A doua variantă este valabilă în condițiile stabilirii unui stat unic ce să cuprindă atât israelienii, cât și palestinienii, un stat democratic, unde toți, atât evrei, cât și ne-evrei, să poată coexista în libertate, beneficiind de aceleași drepturi și supunându-se acelorași legi, cu Ierusalimul reunit drept capitală.
Din păcate însă, cred că nu vom fi martori la o astfel de soluționare. În condițiile în care președintele american a declarat legale settlements-urile care până acum erau considerate ilegale, atât de legea cât și de consensul internațional, inclusiv de administrațiile americane de până la Trump, cred că se va merge mai departe cu anexarea Cisiordaniei, fie prin Netanyahu, fie prin Gantz, adversarul său politic, depinde cine va deține următorul mandat de premier.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu