Încă un „plan de pace”?

Am obosit de cât am auzit că palestinienii au respins mereu pacea, că au refuzat toate ofertele care li s-au făcut. Cum ar veni, Israelul mereu a vrut să trăiască în liniște și armonie alături de palestinieni, dar cei din urmă sunt de vină că acest lucru nu s-a întâmplat. Păi să o luăm de la început. După ce britanicii (care în prealabil le promiseseră și evreilor și arabilor palestinieni, separat, independența în Palestina, pe vremea aceea aflată încă sub Mandat britanic) au ajuns la concluzia că problema e un cartof prea fierbinte, au pasat-o în mâinile americanilor. În 1947, Organizația Națiunilor Unite a venit cu celebrul Plan de Partiție. De ce acesta nu a fost acceptat de palestinieni? Pentru că era nedrept. Evreii veniți în Palestina la vremea aceea constituiau o treime din populația Palestinei, dețineau în jur de 7% din teritoriu, iar U.N. le-a alocat acestora peste 55% din teritoriu pentru întemeierea acolo a statului evreiesc. Voi ați fi acceptat? Palestinienii au spus nu, iar sioniștii au intrat peste ei cu proaspăt formata lor armată și au mai luat încă o parte din teritoriul desemnat pentru așa-zisul stat arab. O mare parte a palestinienilor a fugit din țară în perioada aceea, refugiindu-se în statele alăturate, majoritatea rămânând refugiați până în ziua de azi (Israelul s-a opus mereu reîntoarcerii lor).

Apoi, că vorbim de Camp David sau Oslo, atât israelienii cât și americanii nu au făcut decât să vină cu un proiect de pace trasat complet din perspectivă israeliană. Viziunile și propunerile lor dovedeau zero înțelegere pentru aspirațiile naționale ale palestinienilor și drepturile lor. Strategia israeliană a urmărit mereu fragmentarea palestiniană, fie de natură politică, fie teritorială. După demararea așa-zisului proces de pace de la Oslo, în anii 90, ocupația militară, expansiunea settlements-urilor și sub-dezvoltarea economică nu au făcut decât să se accentueze. Am putea spune chiar că israelienii (și americanii) au venit în mod special cu propuneri despre care știau foarte bine că nu vor fi acceptate de palestinieni, tocmai pentru a poza ulterior în băieții buni, dispuși la concesii, iar palestinienii să pară cei nerezonabili.

Iar acum vine Donald Trump și are senzația că e cel mai șmecher dintre toți. Face abstracție de legea internațională și calcă în picioare rezoluțiile U.N. Declară că Înălțimile Golan siriene aparțin de drept Israelului, mută capitala Israelului de la Tel Aviv la Ierusalim, susține că Ierusalimul nedivizat va sta drept capitală a Israelului dacă e să pună în practică așa-zisul său plan de pace, afirmă în mod oficial că settlements-urile din West Bank sunt legale și vrea ca palestinienii să fie de acord cu el și să cadă la pace. Cu alte cuvinte, singurul stat posibil pentru palestinieni va fi alcătuit din niște bantustane de tip african de pe vremea apartheidului, iar dacă nu acceptă, tot palestinienii sunt de vină că nu se poate negocia cu ei. Iar câtă vreme așa-zisele negocieri au loc numai între Trump și prim-ministrul israelian, oricare ar fi ăla, fără ca palestinienii să fie invitați la masa tratativelor, atunci să nu se aștepte prea curând la pace.