Afacerea secolului sau cam așa ceva

Stau în cumpănă de ieri seară -- să scriu, să nu scriu ceva despre asta? Încerc să îmi simplific viața și să mă implic mai puțin, pentru că prea multă pasiune strică și eu am o predispoziție spre asta. Așa că îmi voi restrânge cât pot comentariile la conținutul discursului președintelui Trump privind așa-zisul ”plan de pace” pentru Israel și palestinieni. Nu am stat să ascult tot, că sunt și eu om, au și răbdarea și nervii mei o limită. Am citit ulterior presa și am umplut cu informații golurile (Haaretz, dacă vă interesează, publică transcrierea integrală a discursului). Discursul, la fel ca Trump, a fost plin de clișee. Grețoase, obositoare, ieftine. Aceeași vomă regurgitată pe post de inovație. Aiurea. Cu SUA care luptă împotriva terorismului și extremismului din Orientul Mijlociu, cu aceleași State Unite care au înfrânt califatul ISIS nu în procent de 95% sau 99%, ci sută la sută, cum l-au mierlit pe al-Baghdadi și ce băieți buni sunt ei. Cum cel mai bun dintre băieții buni este chiar el, Trump, care a venit la Casa Albă să facă lucruri mărețe și care e pe cale să ducă la capăt ceea ce niciun președinte american nu a reușit până acum, pacea între israelieni și palestinieni. Cu Hamas și Jihadul Islamic care se folosesc de palestinieni ca de niște pioni pentru a infesta Orientul Mijlociu cu extremismul lor. Cu generozitatea Israelului, care, vezi Doamne, e gata să cadă la o soluție de compromis, doar ca palestinienii să aibă și ei statul lor independent. Israel, care este această lumină între nații, făclia ce ține vie democrația printre barbarii din Orient.

Cu greu, foarte greu, am trecut peste greața de a-l privi pe Trump cum îi aruncă ocheade și îi zâmbește complice lui Bibi Netanyahu. Așa bromance mai rar, nenică, poate în filme.

Nimic nou. Aceeași penibilă așa-zis soluție a celor două state, în condițiile în care ea este imposibil de pus în practică. De ce este imposibil? Pentru că Israelul nu a dorit niciodată crearea unui stat palestinian alăturat lui. Dacă și-ar fi dorit, nu ar mai fi ciuruit întreaga Cisiordanie (West Bank) cu settlements exclusiv evreiești, făcând abstracție de Convenția de la Geneva, care interzice ocupatorului să își transfere propria-i populație în teritorii cucerite prin război. Suprafața destinată unui viitor stat palestinian nu mai are niciun fel de continuitate teritorială, întreaga Cisiordanie fiind mai găurită ca un șvaițer. Unde să mai pui un stat acolo? (Iar Gaza e o glumă. Mă rog, asta fie spus așa, Gaza e un dezastru).

Apoi rămâne chestiunea Ierusalimului. Trump ori nu și-a luat ieri pastilele, ori e chiar mai incapabil decât pare. La începutul discursului a spus că întreg acest „plan de pace” va fi valabil cu condiția ca Ierusalimul NEDIVIZAT să fie capitala Israelului (lucru cu care palestinienii și întreaga lume arabă nu vor fi de acord, nici măcar monarhiile din Golf, alea care se trag de șireturi cu Netanyahu). Iar mai încolo, când începe să vorbească despre ipoteticul stat palestinian, spune că acesta ar urma să aibă capitala în Ierusalimul de Est, unde Statele Unite ar fi atât de drăguțe încât și-ar deschide o ambasadă. Deci, cu Ierusalimul cum rămâne, mister Trump?

Eu tot cred că Ierusalimul ar trebui să aibă un statut special, pentru că este un loc de o importanță colosală atât pentru iudaism, cât și pentru islam și creștinism. E o idee care a mai fost vehiculată, ca Ierusalimul să nu aparțină nici statului evreiesc, nici celui palestinian, ci să fie guvernat internațional. A doua variantă este valabilă în condițiile stabilirii unui stat unic ce să cuprindă atât israelienii, cât și palestinienii, un stat democratic, unde toți, atât evrei, cât și ne-evrei, să poată coexista în libertate, beneficiind de aceleași drepturi și supunându-se acelorași legi, cu Ierusalimul reunit drept capitală.

Din păcate însă, cred că nu vom fi martori la o astfel de soluționare. În condițiile în care președintele american a declarat legale settlements-urile care până acum erau considerate ilegale, atât de legea cât și de consensul internațional, inclusiv de administrațiile americane de până la Trump, cred că se va merge mai departe cu anexarea Cisiordaniei, fie prin Netanyahu, fie prin Gantz, adversarul său politic, depinde cine va deține următorul mandat de premier.

Dar hei, președintele Trump participă la nu știu ce marș pentru viață. După cum spuneam la început, ce băiat bun! Da, all lives matter, chiar și viețile nenăscute încă. Mai puțin dacă ești palestinian. Atunci ești sortit să mori sau să trăiești ca un sclav.