de Gideon Levy
Nu mai e un băiat. E
greu de crezut că are doar 14 ani. Nu judecând după felul în care arată, nu
prin felul în care vorbește, cu siguranță nu prin ceea ce a trecut în ultimii
doi ani. Își spune povestea într-o manieră seacă, aproape rece, ca și când ar
vorbi despre altcineva. Fără lacrimi, fără durere (vizibilă, cel puțin), fără autocompătimire;
un băiat obișnuit cu suferința și care a trecut de mult pragul fricii. Terifiant
de dur, abia zâmbind.
De unde îți iei
puterea?, l-am întrebat. „Când am fost împușcat”, îmi răspunde el, „am simțit
că piciorul îmi explodează. După asta, crezi că mi-ar mai fi teamă să fiu lovit
de un anchetator?”
În septembrie 2015,
Issa al-Mouati a fost împușcat și rănit de soldații care îl bănuiau că ar fi
aruncat un cocktail Molotov. Cinci runde de gloanțe adevărate trase înspre el. După
două luni și jumătate petrecute în aripa Ein Karem a spitalului universitar
Hadassah din Ierusalim, i s-a amputat piciorul drept, de sub genunchi. În timpul
primei luni a fost arestat în mod oficial și a petrecut tot acest timp încătușat
de patul de spital. Avea 13 ani la vremea respectivă. După eliberarea din
detenție și externarea din spital, a fost trimis la o clinică din Detroit,
Michigan – cheltuieli plătite de o organizație caritabilă – pentru a i se lua
măsurile pentru o proteză ortopedică. La vârsta de 13 ani s-a aflat în Statele
Unite singur, vreme de o lună. L-am întâlnit prima oară în casa sa din Betleem,
după ce a primit piciorul artificial. Era un băiat mult mai docil atunci;
prietenii lui l-au luat la scăldat într-un bazin natural nu departe de Betleem.
La începutul
acestei luni, în timpul unui raid de rutină efectuat de Forțele Israeliene de
Apărare (IDF) în tabăra de refugiați Deheisheh, un raid întâmpinat cu
rezistență violentă de către tinerii locali, Issa, băiatul amputat, a fost
arestat. Dormea în casa bunicii sale bolnave, de care el și mama lui au grijă
o dată la câteva nopți prin rotație cu alți membri ai familiei. Săptămâna trecută,
în timp ce Issa se afla la închisoare, mama sa, Rada – pe care am cunoscut-o în
casa bunicii lui Issa – ne-a povestit despre arestarea fiului său și despre
bătăile pe care le-a încasat din partea personalului israelian responsabil cu
securitatea. Purtătorul de cuvânt al unității IDF a negat responsabilitatea armatei
pentru presupusa violență față de Issa și s-a mulțumit să spună că a fost
transferat în custodia poliției israeliene. Un purtător de cuvânt al poliției a
declarat săptămâna trecută că „O anchetă a descoperit că nu s-a folosit o astfel
de forță în timpul interogatoriului și că nu suntem în posesia informațiilor
despre astfel de acte.”
După aproape o
săptămână petrecută în închisoare, Issa a fost eliberat vinerea trecută, fără
cauțiune. Săptămâna aceasta l-am vizitat în casa sa din spatele Bisericii
Nativității din Betleem. Ne-a primit singur, fără părinți.
Se deplasează
destul de rapid cu piciorul prostetic. Într-un colț al camerei sale se află un
scuter electric pentru invalizi pe care l-a primit când a fost în Statele
Unite. Uneori îl folosește să meargă la școală, care este destul de departe de
casa sa. Chipul îi devine mai profund afectat de suferință. Capul îi este
acoperit cu o glugă în cea mai mare parte a timpului și pantaloni largi, în stil
militar, îi ascund piciorul de metal.
Acum două săptămâni,
în noaptea dintre 2 și 3 martie, se afla cu mama sa în casa bunicii. În jur de
ora 1 noaptea s-a dus cu prietenii săi la un magazin să cumpere o gustare nocturnă:
hot dog și hummus în pita. Planul lor era să mănânce și să fumeze o narghilea
într-o cameră aflată pe acoperișul casei bunicii sale.
Între timp, trupele
israeliene au pătruns în tabăra de refugiați și au fost întâmpinate cu pietre
de către tinerii palestinieni. Unul dintre prietenii lui Issa a sugerat să
plece rapid, dar Issa a spus că dacă ar fi arătat ca și când ar fi fugit,
soldații ar fi intrat la bănuieli și i-ar fi împușcat.
Dintr-odată, un
tânăr din mulțimea de oameni care se învârtea în jurul zonei cu pricina s-a
întins spre Issa, care stătea în stradă, încercând să îl prindă. Era dintr-o
unitate IDF sub acoperire, Mistaravim – Issa i-a observat pistolul. Potrivit spuselor
lui Issa, a reușit să scape de soldat și a intrat într-o clădire alăturată cu
doi dintre prietenii săi. Au plasat un panou de ipsos în fața ușii, dar
soldații l-au dărâmat cu ușurință și au intrat în hol cu armele în poziție de
tragere. Issa le-a spus prietenilor să nu se opună, deoarece soldatii erau
înarmați. Unul dintre soldații sub acoperire a încercat să îi pună cătușe lui
Issa prin spatele acestuia, dar rana sa anterioară l-a făcut incapabil să își
îndoaie brațele. S-a crispat de durere.
Au sosit mai multe
forțe militare. Mâinile lui Issa fuseseră între timp imobilizate la spate cu trei
rânduri de cătușe din plastic și era legat la ochi. Încă doi băieți, mai mari,
fuseseră arestați și ei. Issa spune că nu a aruncat cu pietre în soldați. Spune
că ținea în mână punga cu mâncare înainte să fie arestat și că se îndrepta spre
casa bunicii.
În stradă, povestește
Issa, un soldat i-a lovit piciorul, dizlocându-i proteza. Issa a căzut la
pământ, cu mâinile legate la spate. Soldatul s-a dat înapoi cu oroare văzându-i
piciorul artificial. Cumva, Issa a reușit să se ridice pe piciorul sănătos. Alți
soldați au sosit între timp. Unul dintre ei, își amintește Issa, l-a întrebat
„Ce ai pățit?” La care el a răspuns „M-a părăsit piciorul.” „De ce n-ai spus de
la început?” l-a întrebat soldatul și i-a dat o palmă. Soldații nu i-au dat
șansa să le explice că este invalid, spune Issa.
A fost târât la un
vehicul militar parcat la câțiva metri distanță, soldații îmboldindu-l în
permanență să se grăbească, temându-se de grindina de pietre.
Când au ajuns la
mașină, Issa s-a împiedicat și a căzut. Un soldat l-a tras înăutru și l-a pus
să stea la podea, cu fața în jos. Încă cinci alți deținuți stăteau pe o bancă
în duba militară. Vehiculul a fost bombardat cu pietre înainte să pornească,
dar fără vreun efect, era blindat. Issa a auzit focuri de armă și a mirosit gaz
lacrimogen. Deși ochii îi erau acoperiți, a putut să întrezărească ceva
printr-o deschizătură îngustă a legăturii de pe ochi. Pe drum, spune Issa, un
soldat a turnat apă pe el, adăugând că soldații i-au înjurat mama, i-au spus
tot felul de obscenități și i-au călcat corpul cu bocancii. Un băiat amputat în
vârstă de 14 ani.
A fost dus la
închisoarea Etzion, de lângă Betleem. A fost pus să stea în fund, pe jos, în
curtea complexului. Proteza i s-a dizlocat din nou și îi era ținută în loc
numai de pantaloni. Un soldat i-a spus să își prindă piciorul.
A fost transportat
în camera de interogatoriu. Epuizat, a ațipit stând în scaun. Se crăpa de zori
când s-a trezit. Nu i s-a dat nimic de mâncare până la sfârșitul acelei zile
lungi, când a ajuns la închisoarea militară Ofer, în afara orașului Ramallah. A
fost forțat să postească o zi întreagă. Un băiat amputat în vârstă de 14 ani.
Anchetatorul său
era un ofițer de poliție în ținută civilă care i-a spus că se numește Avi. Pe masă
se afla un ibric cu cafea și un pachet de țigări. Issa era încătușat. Ofițerul i-a
oferit o țigară. Issa a refuzat, spunându-i că s-a lăsat. Totuși, interogatorul
i-a pus o țigară în gură și i-a aprins-o. I-a dat voie lui Issa să vorbească la
telefon cu avocatul său. Avocatul l-a întrebat pe baiat dacă a fost bătut. Acesta
i-a spus că a fost bătut în drum spre interogatoriu. Mai târziu i-a spus
avocatului că anchetatorul l-a lovit în cap de patru ori în timp ce avea
cătușele la mâini, înainte să plece. Mai devreme, anchetatorul a făcut presiuni
asupra sa, amenințându-l, încercând să-l forțeze să admită că aruncase cu
pietre și cocktailuri Molotov în soldați.
„Trebuie să mărturisești,
pentru că armata știe totul despre tine. Nu mă face să te lovesc,” povestește
Issa că i-a spus ofițerul de poliție. A încercat să-i spună ofițerului că nu
are voie să îl lovească. „Avem voie să facem ce vrem”, a venit replica. Issa
și-a menținut poziția că mergea pe stradă cu prietenii săi când au sosit
soldații și că nu a aruncat cu pietre sau cocktailuri Molotov. A intrat un alt anchetator
– același care l-a interogat pe Issa la Hadassah în 2015, când a fost încătușat
de patul spitalicesc și i-a fost amputat piciorul. Interogatorul i-a amintit de
asta și i-a cerut să semneze un formular în ebraică. Băiatul povestește că i-a spus
ofițerului că nu înțelege ce spune chestionarul și a refuzat să-l semneze.
Interogatoriul a
durat în jur de o oră, după care Issa a fost dus la închisoarea militară Ofer,
unde i-a întâlnit pe ceilalți cinci tineri care au fost arestați în aceeași
noapte cu el. I-au spus că și ei au fost bătuți în timpul interogatoriului. Lui
Issa i s-a dat uniforma de deținut și după o perioadă de așteptare – hamtana, poate singurul cuvânt din
ebraică pe care îl cunoaște – a fost dus în celula cu numărul 13.
A fost transportat
la tribunalul militar Ofer de trei ori pentru audieri în vederea reîntemnițării.
Prima dată, și-a văzut mama la tribunal. Pe 8 martie, gardienii l-au informat
că avea să fie eliberat. El și ceilalți cinci deținuți din tabăra de refugiați
Deheisheh au fost duși la amiază la punctul de control Bituniya, nu departe de
Ofer, unde au așteptat până la ora 5 după-masa până când tatăl unuia dintre
tineri a venit după ei. În drum spre casă au trecut prin Ramallah, unde au
cumpărat sendvișuri pentru băieții flămânzi. Issa a sosit acasă la 8 seara, când
și-a revăzut părinții, surorile și fratele. Săptămâna aceasta, până să îl
întâlnim, a stat la bunica sa acasă. Un purtător de cuvânt al poliției a spus
că va fi pus sub acuzație în curând.
Issa își dorește acum
să se poată odihni puțin acasă, să-și lase piciorul să se vindece după toate
loviturile și smuciturile și să revină la școală după câteva zile. Vorbind de
școală, ochii săi cerniți se aprind pentru prima oară. După toate orele de la
care a lipsit, i-a fost înghețat un an, și acum abia așteaptă să se reîntoarcă
în clasă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu