Israel akbar!

Aceasta a fost sugestia făcută unui membru arab al Knesset-ului de Yoav Kish, politician israelian, membru al partidului Likud. Ca musulmanii să nu mai spună că Dumnezeu e mare, ci că Israelul e mare. Că arabii ar trebui să iubească Israelul ca pe Dumnezeu și să se teamă de el ca de Dumnezeu. Șocant, nu? A-l înlocui pe Dumnezeu cu Israelul pare puțin cam mult chiar și pentru un politician israelian. Asta dacă ești un novice în politica Orientului Mijlociu. Însă vorbele respective se încadrează cât se poate de bine în logica sionistă. Politicianul israelian l-a înlocuit de mult pe Dumnezeu cu Israelul. Sondaje recente arată că jumătate dintre evreii israelieni nu cred în Dumnezeu. Însă toți evreii israelieni (și o mare parte a celor din diaspora) cred în statul lor preaiubit. Numai jumătate din evreii israelieni respectă Șabatul și legile kashrut-ului, dar toți respectă IDF-ul. Sionistul este puternic, se plimbă cu mitraliera pe umăr prin mall, ce îi trebuie lui Dumnezeu? Dumnezeu e invocat numai atunci când vine vorba de justificat colonizarea Palestinei, în rest, cine are timp pentru asemenea prostii? Dă cheeseburgerul ăla încoace, mai bine.

Sionismul s-a născut ca o revoltă față de iudaism. Odată cu emanciparea Europei, unii evrei au hotărât că s-au săturat să fie slabi și neajutorați, s-au săturat să își pună nădejdea într-un Dumnezeu care i-a uitat și care oricum i-a aruncat în exil (uitând că Dumnezeu i-a scos din Egipt și ignorând faptul că exilul are un scop bine întemeiat). Astfel că sionistul a hotărât că Tora e depășită, iudaismul tradițional cu sutele lui de reguli și ritualuri nepotrivit pentru noua lume modernă din care voia să facă parte, și-a pus arma pe umăr și și-a croit noul drum, neinteresându-l că niște oameni nevinovați aveau să sufere din cauza ambițiilor sale naționaliste.

Cu timpul, religia a fost folosită ca un fel de manta pe care statul secular nou format și-a trântit-o pe umeri pentru a dobândi mai multă forță și legitimitate în ochii mai multor evrei. Însemnele religioase și-au făcut loc pe avioanele de luptă și pe documentele oficiale, numai în suflet nu au reușit să își facă loc. De „Să-l iubiți pe străin că și voi ați fost străini în țara Egiptului” cine mai are timp și chef...„Să te temi de Domnul Dumnezeul tău, să-L slujești, să te alipești de El, și pe Numele Lui să juri..” haida de. Cum să se teamă israelianul, când are cea mai puternică armată din regiune?

Astăzi, politicianul israelian se folosește de religie după bunul plac, pentru a servi intereselor sale. Astăzi, politicianul israelian rostește cu nonșalanță vorbe ca „Tora”, „Dumnezeu”, vorbe care nu au pentru el nicio însemnătate. Că zice „Tora” sau că zice „cartof prăjit”, tot aia e. La fel de necutremurat îi rămâne sufletul, la fel de nemișcată inima. De ce am avea pretenția ca politicianul israelian să respecte religia musulmană (sau orice altă religie), când el nu respectă nici măcar religia iudaică? Pentru politicianul israelian, a fi religios e un costum de Purim, la fel ca Batman. Pentru politicianul israelian a fi religios e o mască pe care ți-o pui pe chip sau ți-o dai jos în funcție de cum dictează interesul de moment. Politicianul israelian nu înțelege că religia se trăiește, e o stare a ființei 24/7. E ca o a doua piele care fuzionează cu pielea ta naturală și devine una. Nu o mai dai jos. Așa trăiești și așa mori. A fi religios înseamnă a-L trăi pe Dumnezeu. Înseamnă a fi în permanență conștient că tot ce faci și ești există deoarece există un Dumnezeu care permite asta. Deoarece există un Dumnezeu care, în infinita Sa iubire și milă îți permite să închizi ochii seara și să-i deschizi dimineața, să-ți întinzi membrele, să te ridici și să stai pe două picioare, să te îmbraci, să te speli pe mâini, să îți golești intestinele, să bei, să mănânci, să umbli și așa mai departe. A fi credincios înseamnă a fi în permanență recunoscător pentru toate acestea. Înainte de a-și spăla mâinile pentru prima dată dimineața, un evreu credincios spune o binecuvântare în care îi mulțumește lui Dumnezeu că i-a dat porunca de a-și spăla mâinile. Înainte de a bea o gură de apă, evreul credincios îi mulțumește lui Dumnezeu că i-a dat posibilitatea de a sorbi gura aia de apă. Înainte de a mânca un fruct, evreul credincios spune altă binecuvântare. Înainte de a mușca dintr-o coajă de pâine, evreul credincios spune o alta, mulțumind pentru pâinea aceea. Și ce este o binecuvântare sau o rugăciune? Este a vorbi cu Dumnezeu, este a avea o relație cu Dumnezeu, înseamnă a-L trăi pe Dumnezeu. Înainte de a-și părăsi casa, evreul credincios sărută mezuzah de pe tocul ușii sale, mezuzah care conține vorbe sfinte, cuvintele lui Dumnezeu. Și de ce evreii credincioși își pun mezuzah la ușă? Deoarece trebuie să fie în permanență înconjurați de Tora, de cuvântul lui Dumnezeu. Un om care simte în permanență nevoia de a fi in relație cu Dumnezeu nu poate comite acte ce contrazic grav voința lui Dumnezeu. Un astfel de om nu își poate bate joc de religie. Un astfel de om nu își bate joc de simbolurile religioase. Desigur, cineva ca Avigdor Lieberman, fostul bodyguard/actual ministru al apărării nu are cum să știe lucrurile acestea, drept pentru care a găsit de cuviință să se costumeze în evreu haredi de Purim, punându-și o kippah neagră pe cap și niște peyos (perciuni) falși și îmbrăcând o uniformă IDF, ridiculizând astfel evreii ultra-ortodocși care refuză să servească în armata israeliană. Atunci când respecți o religie, o respecți de la A la Z, cu tot ce implică ea: teologie, ritual, simboluri religioase. Nu ne batem joc de kippah, nu ne batem joc de peyos, nu ne batem joc de ritualuri, nu ne batem joc de evreii religioși, nu ne batem joc de Torah. Însă în statul Israel nu este problemă când cineva își bate joc de aceste lucruri sacre, problema e când cineva critică politica Israelului și IDF-ul.

Liderul de stânga al Uniunii Sioniste, Avi Gabbay spunea cu ceva timp în urmă că evreii israelieni au uitat cum să fie evrei. De fapt liderul laburist îi îndemna pe israelieni să fie și mai sioniști, căci în logica „de partid” (să fim serioși, în Israel e un singur partid, diversitatea politică e o glumă proastă) a fi evreu este egal cu a fi sionist. De fapt israelienii au uitat să fie evrei din momentul în care a fost creat statul Israel. În momentul în care evreii au devenit israelieni, au încetat să mai fie evrei. Odată cu formarea noului stat, Israelul l-a înlocuit pe Dumnezeu și sionismul a înlocuit Tora. Așa că e inutil să ne întrebăm, așa cum am făcut-o eu inițial, revoltată de vorbele grave rostite, fie și la nervi, de Yoav Kish, oare cum ar reacționa israelienii dacă cineva le-ar sugera să schimbe cuvântul „Dumnezeu” din rugăciunea lor de căpătâi, Shema Yisrael...e inutil să ne întrebăm, deoarece israelienii l-au înlocuit pe Dumnezeu de mult. Din rugăciuni, din viață, din suflete.