de Yakov M. Rabkin
Nu este un secret faptul că tinerilor evrei le este adesea greu să separe sionismul de identitatea evreiască în forma în care au învățat despre aceasta. Identitatea lor este adesea centrată asupra sprijinului politic pentru statul Israel și ei privesc susținerea Israelului -- un curs special în programa multor școli private evreiești -- drept o parte-cheie a evreicității lor. Părăsirea bulei protectoare a școlilor evreiești și pășirea în campusurile universitare poate fi, așadar, traumatizantă.
Predarea centralității Israelului, o politică aplicată vreme de decenii în majoritatea școlilor evreiești non-ultra-ortodoxe, a dat roade. Absolvenții simt adesea că a critica tratamentul aplicat de Israel palestinienilor este o manifestare a antisemitismului. Aceste sentimente sunt genuine și trebuie să nu fie simplificate în tentative de manipulări conștiente ale antisemitismului pentru scopuri politice.
În multe sinagogi, sprijinul pentru Israel și-a croit loc în liturghie. Entuziasmul participanților este vizibil atunci când recită binecuvântarea pentru statul Israel și forțele sale armate, entuziasm ce pare să lipsească în părțile în mod tradițional centrale ale slujbei religioase evreiești, cum ar fi rugăciunea tăcută Amidah. Mulți evrei pur și simplu nu au observat că identitatea lor tradițional religioasă și etnică s-a metamorfozat într-una nouă, politică. Aceștia susțin Israelul financiar, participă la concerte ale muzicienilor israelieni și unii chiar își încurajează copiii să se înroleze în armata israeliană. Existența unui stat care se laudă cu un drapel național, o armată puternică și o economie prosperă le oferă acestora mândrie și un sentiment al implicării în ceva mai mare decât viețile lor private.
„Israelismul” a înlocuit identitatea evreiască tradițională -- o schimbare ce s-a produs cu atât mai ușor datorită naturii mult mai puțin exigente a noii identități. Din moment ce identitatea evreiască tradițională este întemeiată pe obediența față de Tora și preceptele impuse de ea, are efect și asupra domeniului public, cum ar fi mâncarea, relațiile intime, comportamentul în public, inclusiv cerințele stricte ale comportamentului etic. Iudaismul articulează sute de ritualuri și datorii morale. În același timp, israelismul nu vine la pachet cu vreo moralitate anume, nici cu vreo prohibiție împotriva oprimării celor lipsiți de putere, lucruri pe care Tora le articulează în mod repetat. E o ruptură „curată” de modurile tradiționale de a fi evreu.
Israelul a ajuns să întruchipeze puterea militară, influența politică și succesul material. În același timp ridică serioase griji privind moralitatea. Intelectualul israelian Boaz Evron spune că „identificarea morală cu politicile puterii este echivalentă cu idolatria”, în timp ce teologul american Marc Ellis consideră că aceeași identificare constituie un „dezastru” și le reamintește cititorilor săi că „mândria colectivă implică vină colectivă.”
Ideea unor evrei opuși sionismului și Israelului poate părea un oximoron astăzi. Totuși, unii își aduc aminte că inițial, majoritatea evreilor, fie religioși, fie asimilați, s-au opus sionismului -- o mișcare politică apărută la sfârșitul secolului al XIX-lea în Europa. Declarația Balfour, care a furnizat sprijinul britanic pentru sionism, a fost denunțată -- cu amărăciune -- ca antisemitică de către Edwin Montagu, singurul membru evreu al cabinetului britanic. Sioniștii, la fel ca antisemiții, postulau că evreii nu aparțin țărilor în care s-au născut. Ambele categorii de oameni îi disprețuiau pe evreii diasporeni și îi considerau degenerați, încadrându-i într-un stereotip negativ. Theodor Herzl a fost foarte conștient de acest lucru, după cum mărturisea în jurnalul său: „Antisemiții vor deveni prietenii noștri cei mai de nădejde, iar țările antisemitice vor deveni aliații noștri.”
Atunci când cartea mea despre opoziția evreiască față de sionism a apărut pentru prima dată în Franța și apoi în mai mult de o duzină de limbi, numai editura ebraică din Israel a subtitrat-o „povestea unei lupte continue.” Într-adevăr, majoritatea israelienilor sunt conștienți că există evrei, inclusiv mulți rezidenți ultra-ortodocși ai Ierusalimului, care continuă să respingă sionismul și refuză înrolarea în armata israeliană, refuz pentru care mulți ajung la închisoare. Acest lucru rar este menționat, darămite predat, în școlile evreiești.
La fel cum mulți evrei -- și încă și mai mulți creștini evanghelici -- susțin Israelul cu ardoare, există destui evrei care denunță Israelul sau politicile sale și susțin palestinienii. Evreii joacă un rol proeminent în campania pentru boicotarea Israelului, BDS, ce are ca scop îmblânzirea politicilor Israelului față de palestinieni. Nimic nu îi divide pe evrei mai mult precum chestiunea Israelului.
Atunci când politicile identitare înlocuiesc politicile ideatice este ușor să confunzi opoziția politică cu discriminarea. Este semnificativ faptul că cei ce impută antisemitism mișcărilor pro-palestiniene din campusuri adesea își exprimă admirația pentru calitatea vieții evreiești în universitățile lor. Se pare că nimeni nu îi împiedică să practice iudaismul și să celebreze cultura evreiască; viziunile și acțiunile lor politice sunt cele care provoacă respingere. Societatea noastră este diversă din punct de vedere politic și este important să rămână așa -- diferențiind intoleranța etnică și religioasă de dezacordul politic. Pentru a face asta, trebuie să avem grijă la atent cultivata echivalare a iudaismului cu sionismul.
https://972mag.com/conflating-zionism-and-judaism-leaves-jewish-students-exposed/131244/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu