În Palestina, tragedia
conflictului, a strămutării și a sărăciei a creat un mediu în care, în anumite
aspecte, sportul a devenit tot mai insignifiant, o distracție irelevantă a cărei
neimportanță este dezvăluită printre morți nevinovate, distrugeri de case, școli
și vieți, deposedări de pământ și drepturi elementare. Totuși, într-un alt
sens, sportul rămâne vital.
Sportul are puterea
și abilitatea aproape unică de a uni oamenii deoarece este universal, trece
dincolo de barierele ligvistice și scoate la suprafață umanitatea din noi și,
nu în ultimul rând, are abilitatea de a oferi speranță chiar și în
circumstanțele cele mai întunecate. Când Palestina a învins Filipine la fotbal în
Cupa AFP pentru a-și asigura locul în Australia în mai 2014, au fost lansate artificii
pe toate străzile din Gaza și tinerii fani au cântat și au dansat, transformând
mica fâșie într-o zonă de sărbătoare.
Văzând acest lucru
este imposibil să spui că sportul nu contează. Fotbalul le oferă palestinienilor
o eliberare vitală într-un loc unde libertatea este refuzată de o ocupație
militară brutală, posibilitatea unei evadări dintr-o realitate oprimantă,
sufocantă, chiar și numai pentru 90 de minute, un strop de bucurie într-o mare
a amărăciunii.
Recunoașterea oficială
a Palestinei de către FIFA în 1998 a fost, pentru destui, mult întârziată, dar
totuși, rămâne unul dintre puținele momente de recunoaștere din partea unui
organ internațional. Așa încât, echipa de fotbal a Palestinei a devenit cea mai
vizibilă instituție a sa, principalul vehicul pentru reprezentarea unei identități
colective pe scena internațională. Ascensiunea echipei naționale palestiniene
de fotbal corespunde campaniei politice de creștere a recunoașterii naționale.
O componentă culturală a identității palestiniene este promovată prin folosirea
continuă a fotbalului ca simbol al statalității și reprezentare pe scena
internațională.
Palestina a fost
unul dintre primele locuri din Orientul Mijlociu care a preluat acest sport și
există rapoarte care relatează despre fotbalul organizat în această zonă datând
încă din 1920. 1998 a fost anul-cheie pentru fotbalul din regiune, echipa
reprezentând viitorul stat palestinian fiind acceptata atât de FIFA cât și de
Confederația Asiatică de Fotbal.
Exprimarea
naționalistă prin intermediul sportului a jucat un rol important în crearea
diferitelor state, Croația fiind un exemplu notabil. În 1992, echipa națională
de fotbal a jucat un meci internațional împotriva echipei naționale a Statelor
Unite și croații au putut să își adjudece acest lucru ca pe o victorie
diplomatică în timp ce conflictul iugoslav se dezlănțuia și independența croată
era nesigură. Croația nu era un stat
independent de jure, dar meciul
echipei naționale împotriva SUA, un stat suveran, oferea impresia unei recunoașteri.
Importanța naționalismului prin sport este rezumată cel mai bine prin afirmația istoricului Eric Hobsbawm:
„Comunitatea imaginată a unor milioane de oameni pare mai reală decât o echipă
din unsprezece jucători numiți. Individul, chiar și cel care doar ovaționează,
devine el însuși un simbol al națiunii sale.” Chiar și atunci când oamenii doar
încurajează o echipă – identificându-se astfel cu un anumit colectiv/grup/stat
– ei joacă un rol în politică mai ales când vine vorbe de probleme litigioase.
În majoritatea cazurilor, rolul nu înseamnă mult. Totuși, în cazurile puternic politicizate,
rolul fanului obișnuit face mult pentru a promova o anumită echipă. Și, în
cazul palestinienilor, sprijinul pentru echipa națională consolidează conceptul
de identitate în lumea mai largă.
Sportul poate ajuta
la definirea comunității politice a unui grup. Sportul este un vehicul al
identității care permite oamenilor să se clasifice pe ei și pe alții în
grupuri. Chiar și într-o epocă a globalizării unde lumea a devenit tot mai
interdependentă, naționalismul prin sport nu s-a diminuat și probabil va
continua să persiste. Sportul este important pentru că și oamenii cei mai puțin
implicați în politică se pot identifica cu echipa sportivă națională ce
participă la competiții.
Expresiile
culturale puternice au un impact psihologic asupra felului în care oamenii
interpretează sau susțin o anumită mișcare, mai ales atunci când steagul
acestei mișcări este fluturat la un eveniment sportiv. Simbolurile culturale pot
fi folosite pentru a promova pacea. În fotbalul palestinian acest sport
servește ca un simbol puternic al naționalității palestinienilor. Existența
echipei naționale palestiniene de fotbal sprijină teza naționalismului banal
formulată de Michael Billig care se referă la reprezentările zilnice ale unei
națiuni, reprezentări care construiesc un sentiment comun al apartenenței la
acea națiune. Prin simplul fapt că joacă fotbal, identitatea palestiniană este
consolidată deoarece există și este discutată de ziarele locale și de oamenii
din societate. Simbolul echipei naționale de fotbal întărește mitul unui popor
palestinian unificat cu dreptul la o legitimitate internațională.
„Vrem să transmitem un mesaj lumii, să îi
spunem că poporul palestinian există în ciuda tuturor obstacolelor israeliene”
au fost cuvintele căpitanului echipei palestiniene de fotbal, Ramzi Saleh.
Același mesaj îl transmit
și cei doi tineri frați palestinieni din Ramallah care se ocupa de site-ul
FansRepublic. O platformă care oferă rezultate live pentru mai mult de 120 de
competiții din lumea întreagă și un mediu unde fanii fotbalului își pot face
vocile auzite. Este o inițiativă a unor tineri creativi, cu resurse materiale puține
dar cu multă pasiune în suflet. Și multă speranță.
https://www.indiegogo.com/projects/fansrepublic-football-social-network-app-soccer#/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu