Foto: Hassan M. Shoaap
de Amira Hass
Judecătorii cazului
Elor Azaria au luat decizia naturală. Nu au putut sfida spiritul comandanților
armatei și al sistemului justiției civile, care a decis de mult că viețile
palestiniene sunt ieftine și că libertatea palestiniană nu trebuie luată în
serios. Iată trei exemple:
1. Ce trebuie să
facă un palestinian pentru ca un tribunal militar să îl condamne la 18 luni de
închisoare? Doar să arunce cu pietre, cu sau fără praștie, fără să rănească pe
nimeni. În iulie 2015, Knessetul a legiferat sentințe mai dure în cazul
aruncării cu pietre, dându-le astfel tribunalelor militare undă verde pentru a
proceda la fel.
În iunie 2016, adjunctul
președintelui curții militare de apeluri, Gen. Brig. Zvi Lekach, a acceptat
apelul făcut de acuzarea militară la sentința impusă în cazul a doi
palestinieni care au aruncat cu pietre, „mai ales în lumina noilor amendamente
legislative.” Le-a dublat sentința de la 6 luni în închisoare la 12 luni,
păstrând și amenda de 2.000 de șecheli (540$).
„Dacă sentința potrivită
pentru aruncarea cu pietre fără unelte precum praștia, de exemplu, variază de
la 6 la 18 luni în închisoare”, scria el, „atunci folosirea praștiei intră într-o
categorie diferită. În opinia mea, sentința potrivită pentru folosirea praștiei
se încadrează între 12 și 30 de luni în închisoare...O sentință cu suspendare adecvată
ar trebui adăugată de asemenea.”
Această hotărâre
judecătorească a stabilit astfel un minimum sub care procurorii și judecătorii
nu pot coborî.
2. Așa cum a
subliniat emisiunea-pamflet „Eretz Nehederet”, singura crimă a lui Azaria este
că a fost filmat. Și Ramzi al-Qaseawi a fost împușcat, împreună cu prietenul său
Abdel Fattah al-Sharif, când cei doi au încercat să înjunghie un soldat, dacă e
să ne luăm după spusele armatei israeliene. Potrivit unei mărturii obținute de
organizația B’Tselem, în timp ce
Qasrawi zăcea rănit, înainte ca Azaria să îl ucidă pe Sharif, un alt soldat l-a
împușcat pe Qasrawi în cap sau în gât de la doar câțiva metri. Dar acest lucru
nu a fost filmat, așa că este cuvântul palestinienilor împotriva celui al
armatei.
Zeci de soldați,
polițiști de frontieră și gărzi de securitate umblă în libertate, fără teamă de
un proces, chiar dacă în ultimii doi ani și jumătate au ucis sau au rănit grav
palestinieni – bărbați și femei, tineri și bătrâni – care nu le-au pus viețile
în pericol sau nu au intenționat să îi atace.
3. În decembrie
2011, un soldat numit Aviram a aruncat cu o grenadă de fum din jeep-ul său
direct în Mustafa Tamimi, care a fost rănit grav la față și a murit a doua zi. Tamimi
și alți palestinieni aruncaseră cu pietre înspre jeep, după dispersarea
protestului săptămânal ce are loc în satul lor, Nabi Saleh, împotriva furtului
pământului lor de către colonia Halamish. Soldatul a spus că nu l-a văzut pe
Tamimi și cazul a fost închis.
Familia a intentat
un proces civil, pe care judecătoarea tribunalului municipal al Ierusalimului,
Tamar Bazak-Rappaport, l-a respins acum 10 zile. Ba chiar a pus familia să
plătească 60.000 de șecheli.
Ocuparea străzilor din
afara satului Nabi Saleh și aruncarea cu pietre „reprezintă acte teroriste,
acte ostile și rebeliune”, a explicat ea. „A trimite un buldozer și trei
jeep-uri blindate pentru a contracara această activitate și pentru a o preveni
are în mod clar o natură militară.”
Întâmplător, tatăl
judecătorului este judecătorul pensionat Yaakov Bazak. În iulie 1985, a condus
un complet de judecată care a condamnat 15 acuzați, membri ai Jewish
Underground, un grup terorist evreiesc. La recomandarea sa, cei mai mulți
dintre acești teroriști au primit sentințe indulgente. Șapte ani mai târziu,
președintele de atunci, Chaim Herzog, i-a iertat pe trei dintre teroriști,
aceștia fiind acuzați și condamnați pentru crimă la colegiul islamic din
Hebron.
Nu demonstrațiile pro-Azaria
sunt cele care au hotărât sentința ușoară. Judecătorii au urmat o tradiție
lungă și sigură a precedentelor juridice care determină că ocupația militară
evreiască reprezintă legea și ordinea, și a lupta împotriva ei este o crimă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu