Evreii americani privesc interdicția musulmanilor ca pe o amenințare la adresa idealurilor pe care le prețuiesc, totuși, ei cred că prea mulți musulmani în Israel reprezintă o amenințare directă la adresa poporului evreu.
de Edo Konrad
La începutul lui
decembrie, la doar o lună după alegerea lui Donald Trump în funcția de președinte
al Statelor Unite, liderul american al mișcării alt-right (dreapta alternativă),
Richard Spencer, a acordat un interviu postului Al Jazeera. Vorbind cu Kristen Saloomey, Spencer, nedespărțit de
viziunile sale de adept al supremației albilor care au fost catapultate în
lumina reflectoarelor în ultimul an, a tunat și a fulgerat împotriva „marii
eliminări” a „lumii albe”, despre diversitate și despre sub-reprezentarea
americanilor albi în corporatista Americă, printre alte lucruri.
Spencer și-a
construit o carieră speculând cu abilitate furia torențială a unei Americi albe
după opt ani de președinte Obama. A inundat cu succes discursul public cu
sentimente anti-musulmane, anti-imigrație, antisemitice și împotriva oamenilor
de culoare, care cel puțin păreau că
se află sub control sub Obama. Vreme de ani de zile, Spencer a promovat o
viziune a lumii susținută de credința în supremația albă și cu negativul
acesteia: că oamenii de culoare nu doar că sunt inferiori, ci sunt dependenți
de măreția rasei supreme pentru orice succes ce le-ar aparține. Și toate acestea
sub mantaua unui zâmbet cordial, a unei personalități afabile și a unei tunsori
hipsterești.
Cea mai interesantă
parte din interviul cu Spencer se concentrează asupra ideilor sale privind
imigrația. În timp ce, nesurprinzător, se opune imigrației ilegale și susține
planul lui Trump de a construi un zid la granița cu Mexicul, Spencer este mai
interesat de felul în care „imigrația legală” a modelat structura demografică a
Statelor Unite.
„Problema reală
este schimbarea demografică ce apare prin imigrația legală” spune Spencer.
„Acești oameni vin, sunt aici pentru a rămâne – cel puțin pentru un timp îndelungat
– vin cu milioanele, votează, cu siguranță sunt integrați în sistemul de
asistență socială. Asta este marea problemă. Pur și simplu trebuie să spunem:
asta nu este țara voastră.”
Pentru liberali, obsesia
lui Spencer legată de demografie este un afront față de însăși ideile ce stau
la baza țării lor. Până la urmă, spun ei, Statele Unite au luat ființă pe
spatele imigranților. Pentru mișcarea alt-right, acest lucru înseamnă un ultim
efort pentru păstrarea dominării albe.
Viziunea lui
Spencer reprezintă o provocare pentru majoritatea evreimii americane. Vasta majoritate
a evreilor americani, care înclină spre stânga și votează cu democrații, cel
mai probabil îl percepe ca pe un dușman, și pe bună dreptate. Vineri, Spencer a
postat două sondaje Gallup publicate în apogeul persecuției regimului nazist și
al exterminării evreilor. Potrivit primului sondaj, din 1938, vasta majoritate
americană considera că exilații evrei din Germania nu ar trebui primiți în
Statele Unite. Al doilea sondaj, publicat în 1944, dezvăluia că 44% dintre
americani credeau că evreii dețineau prea multă putere în Statele Unite la
vremea respectivă. Acum, când Trump efectiv a interzis intrarea musulmanilor în
țară, nevoia repostării acestor sondaje nu poate fi mai clară.
Și totuși, când
vine vorba de Israel, retorica privind demografia pe care o auzim la evreii americani,
este mult mai apropiată de cea a lui Spencer. Unul dintre principiile de bază
ale proiectului Zionist a fost de a le oferi evreilor un stat al lor, unde să
fie în siguranță după secole de persecuție, violență și anihilare aproape
totală. Dar împreună cu dorința legitimă și de înțeles pentru siguranță vine și
obsesia păstrării unei demografii majoritar evreiești – cu orice preț. Ironia este
că în dorința lor de a scăpa de persecuție, evreii israelieni au devenit „o
majoritate opresivă obsedată de controlul rasial. Până în ziua de astăzi,
poporul palestinian – fie că se află în tabere de refugiați, sub ocupație sau
ca cetățean minoritar de mâna a doua în Israel – este privit de statul Israel
ca o provocare existențială”, așa cum scria Amjad Iraqi.
Obsesia demografică
a Israelului, ideea menținerii unei majorități evreiești atât prin metode legale cât și prin forța brută, a fost promovată de aproape toate segmentele societății
evreiești israeliene încă de la nașterea statului. Este concluzia logică a
ideologiei călăuzitoare a statului – într-o asemenea măsură încât contestarea
ei este privită ca o amenințare la adresa evreimii de pe întreaga planetă. Este
un proiect care a luat o nevoie umanitară și a transformat-o într-o structură
colonială care necesită în permanență mentenanță și reinventare.
Palestinienii, între
timp, privesc cum evreii israelieni din ambele capete ale spectrului politic se
încaieră în legătură cu cea mai bună metodă de a-i domina și învinge
demografic. Iraqi explică:
„Această obsesie
privind ‘amenințarea demografică’ palestiniană a devenit atât de normalizată
atât în Israel cât și în discursul internațional încât oamenii au uitat că în
esență, acesta este un concept sinistru și rasist. Caracterul personal al
palestinienilor, avansarea lor în societate și chiar indiferența lor față de
politici înseamnă prea puțin pentru stat – sângele lor este cel care le
determină statutul și îi definește ca pericol. Această viziune a servit pentru
a legitimiza numeroase legi și politici care încearcă să manipuleze peisajul
demografic al statului, cu scopul de a minimaliza și a păstra populația
non-evreiască sub control.”
Sistemul evreiesc
american a acceptat, în mare parte, ideea că păstrarea unei majorități
demografice în Israel este singura cale de a asigura securitate evreilor de pe
întreg globul. Generații de evrei americani au fost crescute nu numai cu
noțiunea justeții inerente a Israelului, dar nu li s-a cerut niciodată să pună
la îndoială ideea supremației etnice și religioase în statul evreiesc. Ei sunt aceeași oameni care au fost crescuți
cu idealurile americane de libertăți civile și drepturi egale pentru toți
oamenii.
Disonanța devine și
mai acută în lumina interdicției emise de președintele Trump la adresa
musulmanilor. Două proeminente organizații americano-evreiești, Comitetul Evreiesc
American (AJC) și Liga Antidefăimare (ADL) s-au pronunțat cu vehemență împotriva
noilor politici ale lui Trump față de musulmani și refugiați și furia lor este
împărtășită de majoritatea evreilor americani.
În Israel însă,
guvernul a interzis reunificările familiale între cetățenii palestinieni ai
Israelului și soții și copiii lor din teritoriile ocupate – efectiv destrămând familii. Legea a fost inițial promovată ca o „măsură de securitate”, dar acum este
privită ca o metodă de a împiedica palestinienii să intre și să trăiască în
Israel. Între timp, draconica politică israeliană privind refugiații se rezumă
la un simplu test religios: dacă omul care fuge de război nu este evreu, devine
foarte dificil pentru el să primească statut de refugiat, rezidență legală sau
cetățenie.
La ce bun revolta
morală în legătură cu Trump și Spencer când evreii americani susțin într-o
măsură copleșitoare politicile trumpiste din Israel? Cum se poate ca interdicția
musulmanilor să fie privită de ei ca o amenințare la adresa idealurilor pe care
le prețuiesc și cu toate acestea să creadă că prea mulți musulmani în Israel
reprezintă o amenințare directă la adresa poporului evreu? Evreii americani vor
trebui să facă o alegere: să păstreze un standard dublu sau să lupte pentru
egalitate pentru toată lumea – și asta înseamnă pentru TOATĂ lumea.
https://972mag.com/welcome-to-the-jewish-american-dissonance/124823/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu