de Rifat Odeh
Kassis
Copiii palestinieni
sunt la fel ca toți ceilalți copii; și ei au drepturi și nevoi. Ceea ce îi
distinge de alți copii este situația cu care se confruntă în fiecare zi:
trăiesc sub ocupația militară care le afectează fiecare aspect al vieții. Cea mai
importantă nevoie a lor este ca aceste drepturi să le fie garantate: dreptul la
viață, dreptul la libertate (inclusiv libertatea de a nu fi supuși violenței și
discriminării), dreptul la liberă mișcare, dreptul la o educație și o îngrijire
medicală adecvată, etc.
Violările drepturilor
palestinienilor și copiilor palestinieni de către Israel s-au înmulțit tot mai
tare de-a lungul anilor și sunt însoțite de o escaladare a măsurilor opresive
din partea autorităților israeliene. Aceste măsuri includ uciderile
extrajudiciare ale copiilor palestinieni, rănirea acestora, arestările,
folosirea nelegitimă a forței împotriva civililor, construirea de colonii pe
pământ palestinian privat confiscat, demolarea caselor lor și dezrădăcinarea
copacilor lor, asta ca să numim câteva.
Și atacurile
coloniștilor s-au înmulțit în multe sate palestiniene și nimeni nu poate uita
atacul prin incendiere comis de coloniștii evrei israelieni asupra a două case
din satul palestinian Duma, atac în care bebelușul Ali Dawabshe și ambii săi
părinți au fost uciși de foc.
În ciuda criticii
internaționale venind dinspre aproape toate țările față de politica israeliană de
colonizare, Israelul continuă să asigure securitate, servicii administrative,
locuințe, stimulente financiare, educație, locuri de joacă și îngrijire medicală
pentru mai mult de 600.000 -700.000 de coloniști ce locuiesc în mod ilegal în
coloniile din Cisiordania, inclusiv în Ierusalimul de Est. Și atacurile
soldaților israelieni împotriva protestelor săptămânale organizate de civilii
palestinieni în zonele amenințate de expansiunea coloniilor continuă. Aceste
atacuri sunt cuplate cu confiscarea de pământ și demolările de case, o
realitate frecventă în Ierusalim și diferite părți ale Cisiordaniei, mai ales în
Zona C. Asemenea agresiuni au dus la arestarea sutelor de civili palestinieni,
inclusiv a copiilor.
Forțele armate
israeliene continuă să aresteze cu brutalitate copii suspectați în general de a
fi aruncat cu pietre, luându-i de acasă în toiul nopții, interogându-i fără să
se afle de față un membru al familiei sau un avocat și obligându-i, în
majoritatea cazurilor, să semneze mărturisiri în ebraică, o limbă pe care nu o
înțeleg. Aproape toți copiii palestinieni sunt expuși la cel puțin o formă de
maltratare sau tortură și este clar pentru apărătorii drepturilor copiilor că tratamentul
abuziv al copiilor ce intră în contact cu sistemul de detenție militară este
generalizat, sistematic și instituționalizat pe parcursul întregului proces –
începând cu momentul arestului până la acuzarea copilului și eventuala
condamnare și pronunțare a sentinței. Mărturiile obținute de la copiii
prizonieri dezvăluie că experiența comună a multor copii implică transportarea
la centrul de interogare cu mâinile și ochii legați, într-o stare de spaimă și de
privare de somn. Cei mai mulți dintre ei vor fi supuși practicilor brutale,
crude, inumane, tratamentului umilitor sau pedepselor, care, în unele cazuri,
înseamnă tortură, potrivit Convenției Drepturilor Copilului (CRC) și Convenției
Împotriva Torturii. Sistemul israelian de detenție militară este conceput
pentru a controla și oprima palestinienii. Existența a două sisteme juridice
bazate pe rasă și naționalitate – sistemul de detenție militară aplicat
palestinienilor și sistemul civil aplicat cetățenilor israelieni – subliniază natura
discriminatorie a așa-zisului sistem de „justiție” implementat de autoritățile
israeliene în Cisiordania. În vreme ce copiii coloniștilor sunt judecați în
sistemul de justiție juvenilă al Israelului și în general eliberați pe cauțiune,
copiii palestinieni acuzați de contravenții similare sunt judecați în tribunale
militare care refuză eliberarea copiilor pe cauțiune.
Se estimează că
aproximativ 10.000 de copii palestinieni ce trăiesc în prezent în Ierusalim
sunt nerecunoscuți de autoritățile israeliene și nu au acte de identitate. Acestor
copii li se refuză drepturile de bază cum ar fi accesul la educație și
îngrijire medicală, printre alte lucruri. Potrivit legii israeliene, un copil
palestinian nu primește automat un act de identitate dacă are doar un părinte
ce este rezident al Ierusalimului de Est. În schimb, părinții vor primi „o
notificare de naștere” pentru copilul lor și apoi trebuie să facă o cerere
separată pentru înregistrare. Pentru a se califica la înregistrarea copiilor,
palestinienii trebuie să demonstreze periodic că centrul vieții lor se află în
Ierusalim, o politică intrată în vigoare în 1995 și care solicită ca rezidenții
permanenți să dovedească mereu că locuiesc între granițele municipale ale
Ierusalimului și să prezinte în mod regulat documentație care să ateste acest
lucru. Acest proces necesită colectarea tuturor actelor care leagă diversele
domenii din viața familiei de granițele municipalității. Și deși această
colectare minuțioasă e demoralizantă și consumatoare de timp, aceste acte mai
degrabă mundane au devenit markeri ai identității lor sau, cum s-a exprimat
cineva, „dovada existenței”.
Blocada instaurată
de Israel asupra Gazei continuă să aibă consecințe grave asupra populației
civile și a împiedicat reconstruirea a 17.000 de blocuri de locuințe distruse
sau deteriorate sever în timpul războiului din 2014. Pentru palestinienii din
Gaza, unde 43% din populație au sub 14 ani, ofensivele militare israeliene nu
sunt ceva nou. În 2006 două operațiuni militare israeliene au ucis 143 de
copii; în 2008 și 2009, 385 de copii; în 2012 încă 33 – 561 de copii omorâți în
șase ani. Potrivit DCI-Palestine, Ahmad
Tawfiq Ahmad Abu Jami, un băiat de 8 ani din Khan Younis, a supraviețuit unui
număr de 5 ofensive militare israeliene. În iulie 2014 Ahmad a fost ucis de un
bombardament care a omorât 25 de membri ai familiei sale, dintre care 18 erau
copii.
Copiii palestinieni
trăind în teritoriile palestiniene ocupate au mereu sentimente de teamă și
nesiguranță. Când trupele de soldați israelieni înarmați până în dinți invadează
satele palestiniene în miezul nopții, sentimentele de siguranță și bine ale copiilor
sunt înlocuite de cele de spaimă și izolare. Această experiență traumatică
încalcă principiul călăuzitor al acționării în cel mai bun interes al copilului
așa cum scrie în Convenția UN privind drepturile copilului.
Suferința copiilor
palestinieni este o criză de o urgență particulară în cadrul violărilor drepturilor
umane ce caracterizează viața sub ocupație. Nu este suficient să înțelegem
situația actuală și variatele politici care modelează și determină viața
copilului palestinian de astăzi, ci e nevoie să depunem eforturi și să luptăm
din greu pentru a schimba această situație. Schimbând situația copiilor
palestinieni, îmbunătățindu-le prezentul și oferindu-le speranță pentru viitor,
am putea ajuta la găsirea unei soluții pașnice la acest conflict prelungit.
Încă există o șansă
de a rezolva acest conflict pe cale pașnică, dar pentru asta, comunitatea
internațională trebuie să se pronunțe cu curaj pentru pace. Întrebarea noastră
pentru frații și surorile noastre din bisericile de astăzi este: sunteți
dispuși și capabili să munciți alături de noi pentru a reinstaura libertatea
noastră? Libertatea noastră va fi singura fundație durabilă pentru ca atât
palestinienii cât și israelienii să trăiască în pace, dreptate, siguranță și
dragoste.
* Rifat Kassis este
actualul comisar general al DCI (Defense for Children International) în regiunea
MENA (Orientul Mijlociu și Africa de Nord).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu