Walled Shaath, bebelușul cu numărul 2.000.000 din Gaza
Crăciunul este
sărbătorit cu entuziasm de mulți palestinieni de toate religiile. Mii de
musulmani și creștini se adună în fiecare an în jurul bradului de Crăciun din
piața Manger a Betleemului pentru a marca nașterea lui Isus Hristos, pe care
mulți localnici îl descriu cu bucurie străinilor ca pe „cel mai faimos
palestinian din istorie.”
„Ne place să
sărbătorim împreună deoarece nu avem multe momente frumoase sau de bucurie” spun
musulmanii palestinieni. „Sărbătorile islamice le petrecem cu familiile, nu
ieșim afară. Așa că atunci când vine Crăciunul este și momentul musulmanilor
pentru ieșit și sărbătorit.” Mulțimile se adună, mănâncă ciocolată și beau sahlab (o băutură fierbinte făcută
dintr-o orhidee rară) și privesc spectacolul. „Trebuie să sărbătorim, pentru că
sărbătoarea denotă neclintire, devotament, arată că suntem aici. Este un mesaj
de sfidare a ocupației brutale.”
Ziua de Crăciun
este marcată de fapt de trei ori în Betleem. Până în 25 decembrie, catolicii se
roagă și intonează cântece, după care urmează o procesiune în ajunul Crăciunului,
de la Ierusalim până la biserica Nașterii Domnului din Betleem. Grec-ortodocșii,
care reprezintă majoritatea creștinilor din Palestina, sărbătoresc Crăciunul pe
7 ianuarie. Apoi urmează și parada armenească pe 18 ianuarie.
Căldura cu care
este întâmpinat Crăciunul reflectă relația bună dintre arabii creștini și
musulmani din teritoriile palestiniene ocupate. Dar Crăciunul este și un simbol
puternic pentru palestinieni, fiind o ocazie în care pot atrage atenția unei
lumi distrase asupra ocupației israeliene. Câtă vreme orașul păcii, Betleem,
este împresurat de ziduri, pacea însăși este împresurată de ziduri.
Betleemul a devenit
un ghettou. Cei 220.000 de locuitori ai săi sunt înconjurați de 19 colonii
israeliene, 100.000 de coloniști și peste 30 de bariere fizice (excluzând
blocajele temporare). Zidul de separație, un șir de plăci de beton înalte de
aproape 8 metri ranforsate în partea de sus cu plasă metalică și presărate din
loc în loc cu câte un turn de control separă familiile palestiniene, distruge
valoarea terenurilor și este considerat ilegal de Curtea Internațională de
Justiție. De asemenea separă orașul Betleem de Ierusalim, locurile de naștere și
moarte ale lui Isus Hristos.
Toți palestinienii,
indiferent de credință, se confruntă cu o severă lipsă a mobilității, acces
limitat la servicii de bază și o rată foarte ridicată a șomajului, ca rezultat
direct al ocupației. Palestinienii din Cisiordania trebuie să o ia pe rute
montane ocolitoare și să treacă prin văi precum Wadi Al-Nar și prin nenumărate
blocaje israeliene pentru a ajunge la Betleem. Locuitorii Ierusalimului au un
acces mai ușor, dar și ei trebuie să treacă prin umilința punctelor de control.
Este mult mai ușor pentru turiștii creștini să își viziteze locurile sfinte
decât pentru localnicii care trăiesc aici de generații după generații. Și anul
acesta, la fel ca în ceilalți ani, mii de familii creștine nu vor putea să își
viziteze rudele din Cisiordania sau din Gaza; nu vor putea să viziteze locurile
sfinte din Nazareth sau locul botezului Domnului la râul Iordan. Țara Sfântă a
devenit una exclusivistă. Într-adevăr, există o persecuție religioasă, dar cei
persecutați sunt musulmanii și creștinii palestinieni.
În Fâșia Gaza,
bombardamentele și blocada asupra circulației mărfurilor și a oamenilor
cauzează niște condiții de viață intolerabile. Majoritatea creștinilor din Gaza
nu au voie să intre în Ierusalim. Din cauza blocadei, gazanii nu primesc
permisiunea de a părăsi Fâșia decât în cazul unor urgențe medicale și chiar și
așa nimic nu le garantează că vor primi aceste permise – un sfert dintre
bolnavii de cancer ai Gazei nu primesc permise pentru a ieși din Fâșie și a
primi tratament medical. Autoritățile israeliene refuză să dea permise
creștinilor palestinieni din Gaza cu vârste între 12 și 30 de ani pentru a-și
vizita locurile sfinte. Cisiordania și Ierusalimul se află la doar 100 de
kilometri, dar pentru gazanii blocați de restricțiile israeliene ar fi putut la
fel de bine să se afle în altă emisferă.
Două milioane de
suflete trăiesc în Gaza, cifră marcată anul acesta prin nașterea bebelușului
Walled Shaath, în Rafah. Micuța Fâșie de numai 365 km/pătrați este una dintre
zonele cu cea mai mare densitate de pe planetă, undeva la 5.100 de locuitori pe
kilometru pătrat. Dintre aceștia, doar 1300 dintre ei sunt creștini. Înainte de
ocuparea Gazei de Israel în 1967 erau 10.000 de creștini, însă numărul lor a
scăzut tot mai tare. Pentru mulți creștini palestinieni, permisiunea de a
vizita Cisiordania sau străinătatea de sărbători poate fi rara lor oportunitate
de a-și începe o viață nouă. „Blocada este o problemă iar cealaltă este amenințarea
unui alt atac israelian. Cine ar vrea sa îndure bombardamentele Israelului o
dată la 12 luni sau la 2 ani?”
În ultimii ani,
creștinii palestinieni au făcut eforturi pentru a-și face suferința cunoscută în
ochii lumii creștine. S-au format un număr de grupuri creștine palestiniene
care promovează drepturile palestinienilor și luptă împotriva ocupației, dar în
general, creștinii din SUA cel puțin, sunt cei mai fervenți suporteri ai
guvernului israelian. Creștinii din Palestina se simt neînțeleși. Le este greu
să înțeleagă că lumea creștină nu știe că ei există, că sunt invizibili pentru
biserica vestică.
Deși comunitatea
creștină din Palestina s-a micșorat, deși unii sunt îngrijorați că generațiile lor
ar putea fi ultimele, există un grad de optimism – unul care emană din credința
lor. Există disperare și speranță în același timp. Într-un anumit sens, Crăciunul
îi amintește comunității că nașterea unui copil, deși nu pare capabilă să
amenințe un imperiu și să schimbe lumea, exact aceasta este povestea. Nașterea unui
copil face toată diferența.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu