Bună dimineața din partea contului de Twitter al armatei israeliene

În fiecare dimineață, pe contul său de Twitter, IDF-ul își descrie cu mândrie ticăloșiile din noaptea precedentă.

de Gideon Levy

Cum ați numi un regim care în fiecare noapte târăște oameni afară din paturile lor? Cum ați cataloga detențiile în masă fără un mandat, fără o împuternicire, fără un proces? Cum ați defini raziile brutale din miezul nopții, multe dintre ele fără niciun alt scop decât acela de a servi ca exercițiu militar? Cum ar trebui să numim asemenea acte pe care armata, Poliția de Frontieră și serviciul de securitate Shin Bet le comit în fiecare noapte? Cum ar trebui să numim statul în numele căruia acționează aceste organe – o democrație cumva, singura democrație din Orientul Mijlociu? Vă amintiți de regimurile întunecate, vă gândiți la juntele latino-americane, sunteți șocați de Turcia? Bine ați venit în regimul Israelului de ocupație a Cisiordaniei și în mijlocul acțiunilor sale ce se petrec noapte de noapte, la o distanță mică de casa dumneavoastră.

În fiecare dimineață, pe contul său de Twitter, IDF-ul își descrie ticăloșiile săvârșite în noaptea precedentă și o face chiar cu mândrie: „În timpul nopții, forțele noastre au arestat oameni căutați de poliție, suspectați de a fi implicați în activități teroriste populare și în acte violente. Ei au fost predați în mâinile forțelor de securitate pentru a fi interogați.” Oameni căutați de poliție, terorism popular, acte violente – limbajul este cizelat dar bombastic, presărat cu acronime ebraice puerile care par să ascundă un secret. Formularea este plină de șabloane, lipsită de nume sau elemente care să dezvăluie umanitatea deținuților. Armata este ca un vânător de noapte care în fiecare dimineață își etalează prada nocturnă. Săptămâna trecută a fost o noapte cu 23 de arestări, 14 în săptămâna dinainte, 10 și 11 în săptămânile mai din urmă. Nu există noapte fără asemenea răpiri. Cine sunt oamenii aceștia? Ce au făcut? Cui îi pasă? Toți fac parte din mișcarea „terorismului popular” și toți se află acum în mâinile serviciilor de securitate.

Uneori avem parte de o delicatesă: „Noaptea trecută forțele noastre au sigilat un apartament și un depozit în Nablus, care a fost folosit pentru prepararea dispozitivelor explozive teroriste.” Dispozitive explozive? Un apartament, un depozit? Cine a autorizat asta? Nablus se află în Zona A, care teoretic este controlată de palestinieni, dar cui îi pasă de asemenea fleacuri? Ocazional sunt implicați bani. „În timpul operațiunilor Brigăzii Teritoriale Etzion, forțele noastre au confiscat mii de șecheli care erau folosiți la finanțarea terorismului. Aceștia au fost transferați către serviciile de securitate.” Uneori frizează grotescul: „Forțele Brigăzii Teritoriale Ephraim au arestat și o persoană suspectată de comportament violent și huliganic care s-a cățărat pe un vehicul al armatei acum două luni. A fost trimisă pentru a fi interogată de forțele de securitate.” S-a cățărat pe un vehicul? Să râdem sau să plângem?

Pentru cine este familiarizat cu natura acestor operațiuni, nu este nimic amuzant în legătură cu ele. Pur și simplu îți întorc stomacul pe dos. Sute de mii de oameni trăiesc în teroare permanentă: copii care fac în pat de frică, părinți care se tem să închidă ochii. Soldații sparg ușile caselor și le invadează. Până să te dumirești ce se întâmplă, zeci de soldati înarmați până-n dinți, uneori cu măști pe față, îți mișună prin casă, în dormitor, în camera copiilor, în baie. Așa începe coșmarul, percheziții și arestări, fără o explicație sau un ordin judecătoresc.

Uneori cei din casă sunt târâți în stradă, fără să li se permită măcar să se îmbrace. Ocazional, câte un tată este bătut în fața copiilor săi. Adesea lucrurile sunt sparte. Totul este acompaniat de hărțuire și umilire. Adesea este eliberat gaz lacrimogen. Acestea sunt experiențe traumatizante pentru orice ființă. Nu există palestinian care să nu fi trăit aceste lucruri. Nu există israelian care să-și poată imagina cum e. Am petrecut odată o noapte în tabăra de refugiați Jenin. Când soldații s-au apropiat de casa în care stăteam, aproape am murit de frică. Până la urmă nu au intrat înăuntru, dar nu voi uita niciodată clipele acelea de teroare. Și acesta este doar începutul coșmarului. Apoi, „persoana căutată de poliție” este luată, i se pun cătușe și este legată la ochi și este dusă la un interogatoriu care nu se știe când se va sfârși. Poate dura săptămâni și implică umilire și tortură, uneori fără niciun temei. Aproape un milion de palestinieni au fost arestați în maniera aceasta în decursul regimului de ocupație. Aproape un milion!

Agenția palestiniană de știri Ma’an a informat săptămâna trecută, în baza unui raport întocmit de Națiunile Unite, că între 4 și 17 octombrie au avut loc 178 de razii nocturne, în jur de 14 pe noapte. Și asta într-o perioadă de relativ calm, lăsând la o parte atacurile individuale, „lone wolfe”, pe care niciun raid nu le poate preveni. O fată care încearcă să moară nu va fi arestată noaptea. De fapt, teroarea nocturnă îi poate împinge și pe alții să încerce atacuri disperate.

În fiecare noapte, în timp ce voi dormiți. Și mai târziu, și mai mulți israelieni vor îndrăzni să susțină – din ignoranță, nesimțire sau tupeu – că ocupația este sfârșită sau că, cel puțin, discuția despre ea îi plictisește.

http://www.haaretz.com/opinion/.premium-1.751242?v=5A51C1C0E167B29A7C73ED768D9E7F0C