Actuala criză din țara sfântă își are rădăcinile în fondarea statului Israel, în 1948, pe mai mult de 70% din Palestina istorică, acesta ignorând hotărârea ONU de a împărți teritoriul în două state egale și în războiul din 1967, când Israelul a ocupat Cisiordania și Ierusalimul de Est. Iar ambițiile statului sionist nu se opresc aici. Acesta își dorește un stat exclusiv evreiesc pe întreg teritoriul Palestinei istorice. Pentru asta, cu fiecare an anexează mai mult din pământul Cisiordaniei, alungându-i pe locuitorii palestinieni, stabilind noi colonii evreiești, evacuează cartiere palestiniene din Ierusalimul de Est, demolându-le casele, gonindu-i pe aceștia. Un astfel de cartier este Sheikh Jarrah. Israelul și-a adus buldozerele acolo de mai bine de trei ani, începând lucrările la ceea ce se dorește a fi un nou cartier exclusiv evreiesc. Acum, încearcă alungarea rezidenților palestinieni, palestinieni care locuiesc acolo de generații, împroșcând cu apă fetidă întreg cartierul, oameni, case, tot ce prinde. Lichidul ce miroase respingător cauzează vomă, dureri stomacale, iritații ale pielii și se păstrează impregnat în haine și piele cu zilele. Așa știu sioniștii să se poarte cu orașul pe care pretind că îl iubesc, îl fac să pută a gunoi. Cei care protestează împotriva demolării caselor sunt bătuți și arestați. Acestea sunt forme de pedepse colective, iar pedeapsa colectivă este interzisă de a Patra Convenție de la Geneva, dar cui să-i pese de asta? Israelul s-a obișnuit să încalce legea internațională cu impunitate.
Până să înceapă emigrarea în masă a evreilor europeni, la începutul secolului 20, în Ierusalim trăiau laolaltă, în pace, evrei orientali și arabi. De când cu ambițiile sioniste pentru crearea unui stat propriu, au izbucnit și conflictele. Iar Israelului nu îi ajunge partea vestică a orașului, el visează ca întreg Ierusalimul să îi aparțină și să-i fie capitală nedivizată, ignorând aspirațiile palestiniene pentru o capitală în Ierusalimul de Est a unui stat propriu, independent și suveran. Ceea ce a și făcut fostul președinte Donald Trump, când a recunoscut Ierusalimul drept capitală nedivizată a Israelului, decizie care nu este însă susținută de majoritatea comunității internaționale.
De când cu ocuparea ilegală a Ierusalimului de Est în 1967, Israelul a încercat să păstreze o majoritate de 70% a evreilor, lucru obținut prin construirea de colonii (settlements) ilegale peste cartierele palestiniene, prin demolările locuințelor, prin confiscarea de terenuri și prin revocarea dreptului de rezidență. Momentan, raportul dintre evrei și arabi este undeva la 60:40. Din 1967, 14.500 de palestinieni și-au pierdut dreptul de a locui în Ierusalim. Cei care au cărți de identitate cu Ierusalimul ca oraș de rezidență trebuie să demonstreze în permanență că Ierusalimul continuă să fie „centrul vieții” lor. Știu, sună absurd, dar când vine vorba de palestinieni, Israelul nu dă doi bani pe logică. Deci, rezidenții palestinieni ai Ierusalimului trebuie să prezinte în mod regulat facturi și contracte de închiriere pe numele lor, pentru ca autoritățile să poată vedea că într-adevăr locuiesc și trăiesc acolo, iar pe lângă asta, sunt efectuate controale periodice la domiciliu, unde sunt verificate până și periuțele de dinți, tot așa, pentru a atesta că cei care spun că locuiesc acolo într-adevăr o fac. Fiecare astfel de control este abuziv și umilitor, dar așa îi tratează Israelul pe palestinieni, ca pe cetățeni de rang inferior. Și face tot ce îi stă în puteri, își bate joc de ei tocmai pentru a-i face să plece.
Israelul susține că situația din Sheikh Jarrah este o dispută imobiliară, însă, de fapt, avem de-a face cu discriminarea endemică. Pe măsură ce guvernele israeliene s-au mutat tot mai spre dreapta pe spectrul politic și au devenit tot mai influențate de grupurile coloniștilor extremiști, inechitățile au ajuns să fie tot mai evidente. Sheikh Jarrah nu este un caz singular, astfel de lucruri se întâmplă peste tot în Ierusalimul de Est, unde epurarea etnică, marginalizarea și dezrădăcinarea sunt la ordinea zilei. Poate așa înțelegeți de ce palestinienii se revoltă, protestează, iar Hamas ripostează cu rachete. Proiectul coloniilor evreiești, care are ca scop consolidarea controlului israelian asupra Ierusalimului este considerat ilegal de legea internațională. Cu toate acestea, de zeci de ani guvernele israeliene și municipalitatea Ierusalimului au urmat politici menite să crească prezența evreiască în oraș și să restricționeze expansiunea comunității palestiniene.
Sheikh Jarrah este un microcosmos al luptei palestiniene, care demonstrează că Nakba (epurarea etnică a palestinienilor de către Israel) nu s-a sfârșit în 1948, ci continuă până în ziua de astăzi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu