Împușcat de șase ori, apoi târât: moartea unui adolescent palestinian

               Familia lui Qusai al-Amour, jelindu-l. Foto: Alex Levac

de Gideon Levy

Peretele exterior al casei sale este acoperit acum de un afiș uriaș cu fotografia sa, întins pe două etaje. Așa a arătat în ultimele sale clipe: soldații IDF-ului apucându-l de mâini și de picioare, târându-l de parcă ar fi fost un sac de cartofi, cu capul lovindu-i-se de toate pietrele. În jur stau aproximativ 10 soldați, privind impasibili acțiunile colegilor lor.

Imaginea acoperă o parte din casa îndoliată; întreg satul o poate vedea. Dedesubt se află un mic text: „Nu spuneți că am fost ucis în copilărie. Îi voi trezi pe cei ce locuiesc în morminte și voi declanșa o revoluție subterană.”

E imposibil să nu te emoționeze o astfel de imagine. La fel cum este imposibil să nu te atingă materialul filmat care documentează această ucidere: focurile de armă trase într-un aruncător de pietre neînarmat cu altceva, care nu reprezenta un pericol pentru nimeni, adolescentul de 17 ani zăcând nemișcat și neajutorat la pământ, soldații împușcându-l cu furie, unul chiar împiedicându-se și căzând pe trupul lui Qusai al-Amour. Apoi se pot vedea doi soldați încercând să-l ridice, dar le scapă din mâini și atunci încep să îl târască pe potecă, zgâlțâindu-l și cu capul lovindu-i-se de toate pietrele.

Este fie mort, fie pe moarte în etapa aceasta, fiind împușcat de șase ori, acolo între arborii de măslin. Au tras și cu gloanțe de cauciuc spre Hiyam, sora mai mare a victimei, când aceasta a încercat să se apropie; este forțată să alerge ca să-și salveze viața, țipând în timp ce șchiopătează după ce a fost lovită. Mamă a șapte copii, în vârstă de 40 de ani, a încercat în zadar să-și salveze fratele de soldați și a fost spitalizată și ea. Iar în fundal, drapelul israelian alb-albastru flutură pe unul dintre jeep-urile blindate, parcat în apropiere, pentru gloria eternă a IDF-ului și a statului Israel.

În felul acesta, pe 16 ianuarie, trupele israeliene l-au ucis pe Qusai al-Amour, un elev în clasa a douăsprezecea din Tuqu, un sat palestinian de 14.000 de locuitori, situat în estul Betleemului. Qusai s-a trezit târziu în dimineața aceea, din moment ce se afla în vacanță. Era cel mai tânăr copil al Fatimei, casnică, și al lui Hassan, un tăietor de piatră; avea 12 frați și surori. Qusai studia științele și visa să meargă în Algeria să își continue studiile, așa cum au făcut mai mulți tineri din satul lui. S-a dus să se roage și a părăsit Betleemul pentru a participa la un workshop de fizică. După aceea, Qusai s-a dus să o viziteze pe Hiyam, care locuiește aproape de intrarea în sat.

Un turn de pază fortifiat al armatei a fost instalat în urmă cu patru luni pe drumul de acces spre Tuqu; oricine intră sau iese din sat este acum observat de soldați. În cele două săptămâni până în moartea lui Qusai, armata a efectuat deseori raiduri în sat, ziua și noaptea, pentru a aresta oameni și se pare pentru a-i provoca pe tineri și pentru a-i abuza pe locuitori. Nu este clar de ce. De când cu erupția tensiunilor, drumul este presărat cu pietre și resturi carbonizate de cauciucuri. Pentru ca șoferii să îl parcurgă trebuie să facă slalom.

Tuqu este un sat combativ; tinerii au început să demonstreze cu câteva luni în urmă pe drumul de acces de fiecare dată când apăreau soldații, mai ales în zilele de vineri, dar și în mijlocul săptămânii, chiar dacă într-un număr mai restrâns. În acea zi fatidică de luni, martorii oculari spun că între 10 și 20 de tineri mascați stăteau între arborii de măslin de lângă curbura drumului, aruncând cu pietre spre forțele armate destul de ample care soseau.

La vremea aceea, șeful consiliului satului, Hatam Sabah, se afla în biroul său din sediul consiliului, care este prima clădire ce se vede atunci când intri în Tuqu și de la geamurile ei se zărește întreaga zonă unde au loc ciocnirile de obicei. Sabah se uita pe fereastră și a observat un mare detașament de trupe IDF, inclusiv soldați îmbrăcați ca arabii și alte forțe speciale, care au sosit la intrarea în sat. A avut o premoniție că lucrurile aveau să iasă urât, ne-a spus el luni, când am venit să investigăm cazul. Că nu era genul de armată obișnuită trimisă în Tuqu.

Sabah le-a ordonat tuturor angajaților consiliului să meargă acasă și a rămas în clădire cu directorul său administrativ,Taysir Abu Mafrah. Cei doi bărbați spun că au văzut șapte vehicule militare plus încă unul deghizat ca vehicul civil. Patru au intrat în Tuqu și trei au rămas în afara satului. Au văzut și patru drone ținute de soldați. Era deja evident pentru Sabah și pentru Abu Mafrah că ceva neobișnuit avea să se întâmple.

Ca de obicei, tinerii din sat aruncau cu pietre înspre vehiculele blindate, la un ritm de o singură piatră la câteva minute, deși niciuna nu a lovit pe careva, își aduce aminte Sabah. El susține că tinerii nu aruncau cocktailuri Molotov, cu excepția unei singure sticle ce fusese aruncată înspre un jeep și asta numai după ce Qusai fusese ucis. Șeful consiliului spune că a strigat la tineri să nu mai arunce cu pietre, deoarece simțea că era ceva îngrijorător în legătură cu toată situația. Unii dintre ei au fugit. Toată povestea aceasta a durat 15 minute.

Chiar și la demonstrațiile mari, zgomotoase, din zilele de vineri, soldații nu foloseau muniție adevărată. Dar dintr-odată, în jurul orei 4 p.m. în acea zi, s-au tras mai multe rafale de gloanțe adevărate, se pare că toate îndreptate către tânărul mascat, cu o panglică verde legată în jurul frunții, Qusai al-Amour. Prietenul care stătea lângă el a fugit. Qusai a căzut la pământ. Soldații au tras în tânărul rănit. Apoi l-au târât la jeep, unde au încercat să îi acorde ajutor medical. O ambulanță palestiniană care a sosit pentru a-l ridica de acolo a fost alungată de soldați.

Potrivit autopsiei făcute de un medic palestinian, Qusai a fost lovit de șase gloanțe, patru în piept și două în picioare. A murit din cauza hemoragiei interne. Ceea ce nu se știe cu certitudine este dacă mai era viu când a fost târât pe jos. Martorii oculari spun că în timp ce era împușcat, Qusai a îngenunchiat.

Adolescentul a fost rănit în urmă cu un an de zile de un glonț de cauciuc care i-a lovit piciorul, tot acolo la intrarea în sat. Cinci luni după aceea, au venit soldații la el acasă în toiul nopții și l-au arestat. A fost eliberat după 10 zile.

Nepoțica lui, Tala, în vârstă de 3 ani, se plimbă acum în jurul curții unde sunt adunați îndoliații, îmbrăcată într-o hăinuță de un roz aprins și ținând cu mândrie un afiș cu fotografia unchiului ei. Mama îndurerată a lui Qusai al-Amour poartă o cămașa imprimată cu imaginea fiului ei; tatăl său tocmai s-a întors de la poliția militară a IDF-ului, unde a dat o declarație pentru departamentul de investigații criminale.

                                     Nepoata lui Qusai, Tala. Foto: Alex Levac

De ce a ieșit Qusai să demonstreze din nou și din nou? Șeful consiliului ne spune că tinerii din sat simt în mod deosebit presiunea uriașă a ocupației: Tuqu este înconjurat de colonii evreiești și armata în mod particular se face simțită. „Soldații vin în fiecare noapte să facă arestări.”

Fatima, mama, spune că fiul ei și-a dorit să fie un shahid Al-Aqsa (un martir pentru cauză). Tatăl îndurerat adaugă: „Făcea ce fac și ceilalți tineri din sat. Nu s-a dus să atace armata – armata l-a atacat.”

Când fiul său a fost omorât, Hassan se afla la muncă. O rudă l-a sunat și inițial i-a spus jumătate de adevăr: că armata l-a luat pe Qusai.

După ce soldații au lăsat trupul întins pe asfalt, la picioarele turnului de veghe, Fatima s-a apropiat, însoțită de mai mulți membri ai familiei. Nu știa dacă e mort sau viu și își amintește că i-a implorat pe soldați să îl ducă la un spital în Israel. O femeie soldat a dat-o la o parte. Până la urmă, trupul a fost transportat de o ambulanță IDF până la o bază militară din apropiere. La ora 5:30 p.m., a venit după trup o ambulanță de la spitalul Al-Hilal din Hebron și l-a dus la spitalul Al-Husseini din Beit Jall, în afara Ierusalimului, acolo unde l-au văzut părinții.

I-a luat patru zile lui Hassan al-Amour să găsească tăria de a privi filmul uciderii fiului său. S-a uitat o dată și a spus că nu îl va mai privi niciodată. „Nu mi-a venit să cred când am văzut video-ul. Au fost și evrei șocați de el. Ce pot să spun – să-mi văd fiul târât așa? Ce a făcut?”

Locuitorii din Tuqu sunt convinși că soldații au venit ca să-i pedepsească pentru permanentele proteste și revolte, pentru a-i da o lecție rebelului sat. Șeful consiliului local și ceilalți sunt siguri că soldații au venit de data aceasta cu intenția de a ucide. În plus, Musa Abu Hashhash, experimentatul investigator de teren al organizației pentru drepturile omului B’Tselem, atesta că nu este obișnuit ca un singur individ să fie împușcat de un număr de salve dintr-un pistol Ruger. De obicei, un singur glonț este tras în direcția picioarelor, pentru a „neutraliza pericolul.” De data aceasta soldații au tras șase gloanțe, toate în Qusai.

Purtătorul de cuvânt al IDF-ului a dat următoarea declarație ca răspuns celor de la Haaretz: „În cursul unei dezordini publice violente implicând în jur de 200 de palestinieni din satul Tuqu și incluzând aruncări cu pietre și cocktailuri Molotov către forțele de securitate, un luptător al Poliției de Frontieră a răspuns unui insurgent cu foc de armă. După verificarea rănii, o unitate IDF și-a făcut loc cu scopul de a-i oferi ajutor medical imediat. În timp ce soldații evacuau locul, au fost aruncate pietre într-o manieră care l-ar fi pus în pericol, așa că a fost dus rapid într-o locație sigură unde s-a început tratamentul medical, la sfârșitul căruia i s-a declarat moartea. Poliția israeliană a inițiat o anchetă a incidentului împreună cu departamentul pentru investigații criminale al poliției militare a IDF.”

În noaptea de după înmormântare, soldații IDF au efectuat un alt raid în Tuqu. De data aceasta au arestat trei tineri: Dahlala Habas al-Amour, vărul lui Qusai, Mohammed al-Badan și Thamer al-Badan. Cei trei încă nu au fost eliberați. În jur de 40 de săteni din Tuqu se află acum în închisorile israeliene.

Lunea trecută, exact acum două săptămâni după incident, am văzut un cioban cu turma sa în același loc în care a căzut Qusai. Văzând mașina israeliană și doi israelieni ieșind din ea, ciobanul a luat-o la fugă, la fel și turma sa.

http://www.haaretz.com/israel-news/.premium-1.769313