Fabricile de îngeri

Scris de Vittorio Arrigoni, citit de Hilarion Capucci, arhiespiscop melchit al Ierusalimului în exil

30 decembrie 2008

Jabilia, Bet Hanun, Rafah și Gaza City sunt picioarele călătoriei pe harta mea personală a iadului. Orice ar spune declarațiile de presă de la întâlnirea cu armata israeliană, recitate papagalicește în întreaga Europă și în Statele Unite prin intermediul experților în dezinformare, în ultimele zile am fost martorul bombardării moscheilor, școlilor, universităților, spitalelor, piețelor și a multor, multor clădiri civile. Directorul medical al spitalului Al-Shifa a confirmat...a primit telefoane de la membri ai IDF-ului, armata israeliană, ordonându-i să evacueze spitalul sau altfel va fi ciuruit de proiectile. Dar ei nu lasă niciodată armata să-i intimideze.

Ar fi trebuit să dorm în refugiu (deși nici care dintre noi nu a închis ochii în Gaza de cel puțin patru zile), dar este bombardat în continuu noaptea. Nu se mai aud sirenele ambulanțelor gonind nebunește pentru că pur și simplu nu mai este niciun singur suflet în refugiu sau în împrejurimi. Toată lumea e moartă și ai senzația că parcă ai păși peste un cimitir după un cutremur. Situația este aceea a unei catastrofe nenaturale, un dezastru cinic, alimentat de ură...catapultat peste poporul din Gaza precum plumbul topit, sfâșiind trupurile omenești.

Contrar tuturor așteptărilor, i-a unit pe toți palestinienii, strânși laolaltă de suferința colectivă provocată de un masacru îngrozitor. Aceștia sunt oameni care poate că nici nu și-au dat bună ziua unul altuia până recent, având în vedere că aparțineau unor facțiuni rivale. Dar când plouă din cer cu bombe de la o înălțime de 10.000 de metri, poți să fii sigur că nu va conta că la fereastră îți atârnă un afiș cu Hamas sau cu Fatah. Nu există conceptul de operațiune militară cu precizie chirurgicală. Când forțele aeriene și cele navale încep să bombardeze, singurele operații chirurgicale...sunt cele făcute de doctori, amputând fără a sta pe gânduri membrele făcute terci, chiar și atunci când acele brațe și picioare ar fi putut fi salvate. Nu este timp, trebuie să te grăbești, și timpul pe care îl folosești pentru a trata un braț sau un picior rănit grav...poate însemna moartea celuilalt pacient rănit care așteaptă la rând o transfuzie de sânge sau ceva mai rău.

La spitalul Al-Shifa, 600 de pacienți se află în stare foarte gravă, cu numai 29 de aparate de ventilație mecanică disponibile. Le lipsește totul acolo, mai ales personal cu experiență. Din acest motiv, oricât de extenuați am fi (nu atât din cauza nopților nedormite...ci de apatia și de toleranța guvernelor vestice față de crimele Israelului), am decis că noaptea trecută a venit timpul ca una dintre vasele Mișcării de Eliberare a Gazei să plece din portul Larnaca, Cipru, trimițând personal medical și trei tone de medicamente.

Am așteptat după ele degeaba – ar fi trebuit să ajungă la ora 8 în dimineața aceasta. Dar au fost interceptați de 11 nave israeliene de război la 90 de mile nautice de Gaza și au încercat să îi scufunde în apele internaționale. Au intrat în ei de trei ori, provocând defectarea motorului și o gaură de apă în corpul navei. Numai printr-o minune echipajul și pasagerii încă sunt în viață și au reușit să ancoreze nava în portul Tiro în sudul Libanului. Tot mai frustrați de tăcerea asurzitoare a lumii „civilizate”, tovarășii mei vor face în curând o a doua încercare. De fapt au descărcat medicamentele din nava avariată, „Demnitatea”, și au umplut o altă ambarcațiune, gata de plecare, cu direcția Gaza.

Mulți jurnaliști care mă intervievează mă întreabă despre situația umanitară a palestinienilor din Gaza, de parcă problema ar fi doar hrana, apa, electricitatea și lipsa combustibililor și nu cine cauzează toate acestea...obstrucționând granițele, bombardând uzina de apă sau centralele electrice. La spitalul Al-Awda din Jabalia am văzut cadavre și trupuri rănite îngrămădite nu numai în ambulanțe, ci și în căruțe de lemn, trase de animale. Tancuri, avioane de luptă, drone, elicoptere Apache – cea mai feroce armată a lumii...atacând oameni care folosesc măgari ca principal mijloc de transport, ca pe vremea lui Isus Hristos. Potrivit Al-Mizan, un centru pentru monitorizarea drepturilor omului, în timp ce vorbim, 55 de copii au fost prinși de bombardamente, 20 mor și 40 sunt grav răniți.

Israelul a transformat spitalele și morgile palestiniene în fabrici de îngeri, nerealizând câtă ură provoacă în Palestina și în restul lumii. Fabricile acestea produc îngeri într-un ritm al unei linii de producție non-stop, la fel ca în noaptea asta: pot să îmi dau seama după bubuiturile exploziilor în afara ferestrei mele. Acele trupșoare amputate și dezmembrate, acele vieți stinse înainte de a avea șansa să înflorească, vor fi un coșmar recurent pentru tot restul vieții mele. Dacă încă mai găsesc putere să vorbesc despre asta este numai pentru că vreau să le fac dreptate celor care nu mai au voce, celor care niciodată nu au avut o urmă de voce, poate pentru beneficiul celor care n-au avut niciodată urechi.

Rămâneți oameni.