de Jonathan Ofir
Detaliile autopsiei lui Yaqoub Mousa Abu Al-Qia’an, care a fost ucis în
timpul operațiunii de purificare etnică din Umm Al-Hiran miercurea trecută, au
fost făcute publice vineri de postul israelian de televiziune Channel 10. (sursa
ebraică a Channel 10 aici).
Profesorul Al-Qia’an a fost împușcat de mai multe ori de polițiști în
timp ce conducea încet, apoi mașina a prins viteză și s-a rostogolit la vale lovind
câțiva polițiști și provocând moartea unuia dintre ei, sgt. Erez Levi.
În timp ce autoritățile au încadrat imediat intrarea cu mașina în polițiști
ca act terorist (chiar au sugerat o legătură cu ISIS din cauză că au găsit în
casa profesorului niște articole decupate din ziare evreiești menționând
bombardări ISIS), relatările martorilor oculari, clipul video filmat din
elicopter făcut public de poliție ulterior precum și alte materiale filmate pun
serios la îndoială narativa oficială.
Raportul medico-legal spune că Al-Qia’an a fost
lovit de două gloanțe – unul în genunchi, celălalt în piept. Se poate ca primul
glonț să fi fost cel tras în genunchi, în genunchiul drept, lucru care se poate
să fi cauzat accelerarea, din moment ce era piciorul care se afla pe pedala de
accelerație. Glonțul din piept (care totuși nu a lovit vreun organ vital)
probabil că a fost cel de-al doilea, împușcătură care ar putea fi determinată
ca o „confirmare a uciderii.” Autopsia dezvăluie un fapt necontroversat: Al-Qia’an
nu a murit imediat. A murit din cauză că a fost lăsat să sângereze mai bine de
20 de minute, nimeni neacordându-i primul ajutor deși se aflau la fața locului
trei unități mobile de terapie intensivă.
Înainte de a reveni
la scena evenimentelor și la alte probe video, trebuie să subliniez că această
manieră de a trata presupușii „teroriști” este un tipar care a fost surprins de
mai multe ori de camerele de luat vederi în timpul valului așa-ziselor atacuri
din ultimul an și jumătate. Bărbați, femei și copii sunt lăsați să sângereze
până mor. Indiferent de detalii, putem spune cu încredere că Al-Qia’an a fost
executat. Fratele său, Ahmed, a declarat ca replică la descoperirile autopsiei:
„L-au ucis nu o dată, ci de mai multe ori. L-au ucis atunci când l-au împușcat,
l-au ucis când l-au lăsat în mașină, sângerând, și l-au ucis când au spus că a
intrat intenționat cu mașina [în ofițerii de poliție].” Într-adevăr, narativa
oficială despre Al-Qia’an pare a nu fi doar o asasinare fizică, ci și o
asasinare a caracterului.
Încă de joi, John
Brown de la Local Call a publicat (în ebraică) un articol conținând un video uimitor de precis făcut de agenția londoneză
de investigații Forensic Architecture,
care a folosit filmarea făcută din elicopterul poliției (căreia îi lipsea
sunetul), sincronizată cu sunetul și cu materialul realizat de operatoarea Active Stills Keren Manor, filmat de
undeva din josul dealului. Rezultatul video îl puteți vedea aici. Analiza traiectoriilor
arată că versiunea poliției privind primele trei focuri de armă trase în aer
drept avertisment, este falsă. Acele trei focuri de armă au fost trase înspre
mașină. Câteva secunde mai târziu, Al-Qia’an accelerează pe deal în jos. Din momentul
primului foc de armă până în punctul în care mașina lovește pe cineva și se
oprește de tot, trec 13 secunde. În aceste 13 secunde, alte patru focuri de
armă sunt trase în mașină. După ce se oprește mașina, câteva focuri sporadice
sunt trase de la distanță și după o scurtă pauză, cam la 49 de secunde după ce
au fost trase primele focuri, mai este tras un singur foc de armă, corespunzând
cu imaginea aeriană a unui polițist stând lângă șofer și trăgând de la mică
distanță.
Este foarte
probabil ca acesta să fie glonțul care a lovit pieptul lui Al-Qia’an (poate s-a
crezut că glonțul i-a lovit inima).
Dar, încă o dată,
dați-mi voie să reiterez: indiferent dacă poliția a crezut sau nu că omul a
murit pe loc, faptul că l-au lăsat să sângereze până a decedat este echivalent
cu o execuție.
Poliția s-a
înfuriat după publicarea dovezii evidente. Deja împușcase un ministru palestinian al Knessetului, Ayman Odeh, președintele partidului Joint List, în
față, cu gloanțe de cauciuc la Umm al-Hiran iar acum incita indirect și împotriva
sa și discredita și video-ul.
Vineri, a postat pe
Twitter către Odeh (în limba
ebraică): „@AyOdeh, editarea strategică nu va schimba realitatea. Filmarea atacului
dovedește o intenție de a omorî polițiștii. Are un singur nume: terorism. Niciun
videoclip care denaturează detalii nu poate schimba asta.” (Re-tweet-ul lui
Ayman Odeh aici).
Acesta este nivelul
penibil, infantil al poliției israeliene, asemănându-se cu retorica adjunctului
șef al poliției districtului sudic, Peretz Amar, imediat după eveniment,
numindu-l „un atac deliberat. Asta este clar. Aceasta este realitatea. Nu există
altă explicație și oricine încearcă să ofere o explicație alternativă nu a fost
acolo și nu înțelege”. Dar aceștia nu sunt niște copilași inofensivi. Sunt înarmați
până în dinți. Și dacă acesta este nivelul conducerii lor, ce ar trebui să
credem despre forțele ce acționează la fața locului?
Membra Knessetului
Knesia Svetovla (de la Uniunea Zionistă) a cerut o comisie independentă de
investigație a acțiunilor guvernului și poliției în povestea de la Umm
al-Hiran:
„La începutul
acestui incident nefericit a fost destul de evident că poliția și ministerul
siguranței publice se grăbesc cu declarațiile și că nu iau în considerare
faptul că încă nu știu exact toate circumstanțele. Așa că a fost prea devreme
din partea lor să catalogheze acest incident drept un atac terorist. Încă nu știm.
Uneori e nevoie de timp pentru a înțelege și a analiza. Se pare că declarațiile
șefilor poliției, Roni Alsheich și alții, sunt influențate de politici și este
păcat, pentru că cetățenii Israelului trebuie să știe că pot avea încredere în
poliție.”
Cuvinte cât se
poate de rezonabile. Poate cineva avea încredere într-o astfel de poliție? Svetlova,
ingenuă, face o paralelă cu cazul Elor Azarya, care a devenit imediat un „caz
de ucidere din culpă.”
„Dacă se va dovedi
că Al-Qia’an a murit din cauza hemoragiei în timp ce erau atât de mulți oameni
în jurul lui și nimeni nu s-a grăbit să îl ajute, atunci avem un caz Azarya
nr.2 – așa pare. Într-un incident un terorist a fost împușcat iar aici avem un
cetățean despre care nu s-a dovedit că era terorist sau nu, un cetățean
israelian care moare și nimeni nu se grăbește să îi acorde atenție medicală.”
În mod ironic, deși
cuvintele lui Svetovla sunt, fără îndoială, sincere din punctul ei de vedere, ea
subscrie fără nicio critică la narativa „teroristului” în legătură cu cazul
Azarya (la fel ca judecătorii). Așa cum am mai subliniat, o astfel de definiție
nu prea pare să se aplice în cazul acesta, după cum bine remarca și Michael Lesher
în Times of Israel: „Cât despre
insulta pe care judecătoarea Maya Heller a adăugat-o injuriei acuzației
neadecvate, referindu-se la victima lui Azaria ca la un „terorist” – chiar dacă
în afara mărturiei convenabile a soldaților IDF nu a existat nicio dovadă reală
că omul ucis ar fi rănit pe cineva și chiar dacă un atac asupra unui soldat în
uniformă într-un teritoriu ocupat NU este terorism, potrivit legii
internaționale – nu, mass-media nu va pomeni nimic despre asta.”
Există și alte descrieri
care contrazic serios narativa poliției privind „teroristul” (notate atât în Local Call cât și în i24News): Al-Qia’an și-a părăsit casa
care urma să fie demolată la puțin după 5:30 dimineața, conducând spre casa
mamei sale de lângă Hura. Avea mai multe lucruri personale, inclusiv
computerul, banii, documentele, chiar și lucrările de control ale elevilor care
trebuiau corectate. După câte se pare, Al-Qia’an voia să părăsească satul ca să
nu fie martor la demolarea casei sale și să salveze câteva lucruri importante
pentru el. Pare foarte puțin probabil ca el să fi plănuit un atac sinucigaș
(intrarea cu mașina în niște oameni, în acest scenariu este, din toate punctele
de vedere un atac sinucigaș) și totuși să fi luat cu el niște lucruri personale
despre care știa că oricum îi vor fi confiscate după aceea.
Atât de multe îndoieli
– atât de multe lucruri care vorbesc împotriva narativei poliției, chiar fără a
menționa problema execuției.
Dar poliția se
agață de narativa „teroristului” și aplică aceleași măsuri draconice folosite
numai în cazul „teroriștilor” non-evrei: rețin cadavrul. „Vor să returneze
trupul mort numai noaptea și vor ca un număr limitat de oameni să participe la
înmormântare – numai 40-50”, a declarat pentru AFP avocatul centrului Adalah, Nadeem Shehadeh. „Au mai cerut
și ca înmormântarea să nu aibă loc în satul beduin Umm al-Hiran, de unde era Al-Qia’an,
ci în orașul din apropiere, Hura.”
Pare că narativele
guvernului și poliției servesc unor scopuri multiple: incită împotriva populației
palestiniene, chiar atunci când vorbim de cetățeni ai Israelului. Incită împotriva
celor care contestă narativa oficială, inclusiv evreii israelieni care au fost
martori oculari și au contrazis din start narativa oficială. Incită împotriva politicienilor
care au criticat întregul comportament al polițiștilor. Distrag atenția de la
rasismul instituțional și de la epurarea etnică săvârșită prin actul de a demola
un sat beduin pentru a ridica unul evreiesc pe ruinele sale. Și, în cele din
urmă, distrag atenția de la încă o execuție extrajudiciară.
http://mondoweiss.net/2017/01/israeli-extrajudicial-execution/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu