de Jonathan Ofir
Puteți citi aici în
original întregul discurs al Secretarului de Stat John Kerry:
Kerry:
„Astăzi, doresc să
împărtășesc cu dumneavoastră câteva gânduri sincere în legătură cu o problemă
care de zeci de ani a animat dialogul politic aici și peste tot în lume –
conflictul israeliano-palestinian. De-a lungul mandatului său, președintele
Obama a fost profund devotat Israelului și securității sale și acest devotament
i-a călăuzit demersurile pentru stabilirea păcii în Orientul Mijlociu. Aceasta este
o problemă la care, așa cum știți cu toții, am muncit intens din funcția mea de
Secretar de Stat pentru un motiv simplu: deoarece soluția celor două state este
singura modalitate de a asigura o pace justă și durabilă între israelieni și
palestinieni. Este singura cale prin care se poate asigura viitorul Israelului
ca un stat evreiesc și democratic, trăind în pace și siguranță cu vecinii săi.
Este singurul mod prin care se poate asigura libertate și demnitate pentru
poporul palestinian. Și este o modalitate importantă de a dezvolta interesele
Statelor Unite în regiune.”
Comentariul meu:
Aha, e un conflict,
asta sugerează două părți mai mult sau mai puțin egale. Deci, în calitate de
„agent onest”, m-aș aștepta la un „devotament egal” față de ambele tabere dacă
nu un echilibru egal al puterii. Spuneți că „președintele Obama a fost profund
devotat Israelului și securității sale și acest devotament i-a călăuzit demersurile
pentru stabilirea păcii în Orientul Mijlociu” – dar nu menționați aceeași
preocupare pentru Palestina sau palestinieni. Deci, devotamentul este în primul
și în primul rând față de Israel. S-ar putea să avem o problemă aici.
Spuneți că „soluția
celor două state este singura modalitate de a asigura o pace justă și durabilă
între israelieni și palestinieni.” Bun, să spunem că este o opțiune. Dar de ce
este singura soluție? De ce un singur stat democratic nu este o soluție? Pentru
că dumneavoastră presupuneți că Israelul trebuie
să fie un stat evreiesc. După această logică, dacă Israelul nu este un
stat evreiesc, nu poate să existe „o pace justă și durabilă.” Aceasta este o
abordare Zionistă, cu siguranță există și alte abordări.
Spuneți că „este
singura cale prin care se poate asigura viitorul Israelului ca un stat evreiesc
și democratic” – evreiesc înțeleg. Dar democratic? Lăsând la o parte
discriminarea instituționalizată a non-evreilor în „Israelul propriu-zis” care
ar rămâne neschimbată și posibil chiar înrăutățită de o asemenea „soluție”,
chestiunea unei democrații condiționate de purificarea etnică pentru a-i
asigura o demografie majoritar evreiască – nu prea poate fi considerată „democratică.”
Vă referiți mult mai târziu în discursul dumneavoastră la refugiații
palestinieni într-un limbaj mai degrabă vag, chiar mai vag decât cel folosit în
inițiativa arabă de pace din 2002 la care v-ați referit și păreți să păstrați și
opțiunea ca acești refugiați să nu se întoarcă de fapt în Israel – într-adevăr,
astfel de condiționări se află în centrul protecționismului manifestat față de
statul evreiesc și se bazează, istoric și principial, pe epurarea etnică și pe
„controlul demografic” ca parte din rațiunea sa de a fi. Acest aspect este și
el o cauză majoră în discriminarea de care vorbim, la fel și repetatele
avertismente în legătură cu acest „sector” al societății și cu iminenta sa
„amenințare demografică.” Legea Partidelor împiedică facțiunile politice să se
pronunțe împotriva principiului statului evreiesc, împământenind la nivel de
instituții acest aspect discriminant. Îmi pare rău, văd caracterul evreiesc,
dar nu îl văd pe cel democratic. Dacă vorbiți despre o democrație în VIITOR,
atunci mă tem că trebuie să renunțați la „evreiesc.” Ori una, ori alta. Istoria
a dovedit că ambele sunt imposibile.
Spuneți că „este
singurul mod prin care se poate asigura libertate și demnitate pentru poporul
palestinian” – dar am menționat deja o altă posibilitate cât și faptul că
statul evreiesc pare să asigure diminuarea libertății și demnității poporului
palestinian. Așa că nu sunt de acord, nu sunt de acord că aceasta este singura
cale sau că este de fapt o cale.
Mai spuneți că
„este o modalitate importantă de a dezvolta interesele Statelor Unite în
regiune.” Asta vine la finalul pasajului introductiv și este poate cea mai
interesantă frază din întreg paragraful. Aceste „interese ale Statelor Unite în
regiune” – care sunt, mai exact? Acesta este, în mod evident, un termen general
ce conține multe interese politice, militare și nu în ultimul rând, economice.
Problema e că pentru aceste interese sunteți dispuși să asasinați. Așa cum
remarca Noam Chomsky, conduceți cea mai extremă campanie teroristă globală cu drone
ucigașe ce omoară oamenii care ar putea reprezenta un pericol pentru aceste
„interese americane” (și martorii ocazionali). Mă tem că trebuie să privesc
aceste „interese” cu un anumit scepticism, atunci când teroarea este folosită
pentru a le apăra – mai ales când adesea nu primim descrierea exactă a acestor
„interese”, care adesea sunt secrete.
Kerry:
„Vreau să subliniez
că există un aspect important aici: slujba mea, mai presus de orice, este de a
apăra Statele Unite ale Americii – de a susține și a apăra valorile și
interesele noastre pe mapamond. Și dacă ar fi să rămânem nepăsători și știind
că făcând asta am permite instalarea unei dinamici periculoase care ar crea un
conflict și o instabilitate mai mare într-o regiune în care avem interese
vitale, ar însemna că tratăm cu superficialitate responsabilitățile noastre.
Din păcate, unii par să creadă că prietenia cu noi presupune ca SUA să accepte orice
politică, făcând abstracție de interesele noastre, de pozițiile noastre, de
cuvintele noastre, de principiile noastre – chiar după ce am cerut iar și iar
ca acea politică să se schimbe. Prietenii trebuie să își spună adevărurile
dureroase și prietenia presupune respectul reciproc.
Reprezentantul permanent
al Israelului la Națiunile Unite, care nu susține soluția celor două state, a
declarat după votul de săptămâna trecută că, citez, „ne-am fi așteptat ca cel
mai mare aliat al Israelului să acționeze în concordanță cu valorile pe care le
împărtășim” și să își exprime dreptul de veto în legătură cu această rezoluție.
Mă simt obligat să răspund astăzi că Statele Unite chiar au votat în
concordanță cu valorile lor, exact cum au făcut anterioarele Administrații
americane în Consiliul de Securitate.”
Comentariul meu:
Spuneți că „slujba
mea, mai presus de orice, este de a apăra Statele Unite ale Americii – de a
susține și a apăra valorile și interesele noastre pe mapamond.” Da, am înțeles
asta, dar deja am vorbit despre interese; și mă întreb care sunt „valorile”
unui stat care nu se sfiește să aplice metodele terorismului global sub
pretextul „războiului împotriva terorismului.” Găsesc oarecum cinice valorile
dumneavoastră. „Prietenii trebuie să își spună adevărurile dureroase și
prietenia presupune respectul reciproc”, spuneți. Dar nu mai departe de acum
câteva săptămâni, vă plângeați că deși Israelul primește mai mult de jumătate
din fondurile americane dedicate ajutorului financiar extern, liderii săi nu vă
ascultă. Vă scuipă în față și ce primesc? O mărire de 7 miliarde de dolari
pentru următorii 10 ani – de la 31 de miliarde (ultima înțelegere) la 38 de
miliarde. Deci, ce spune asta despre sfidarea israeliană și cum rămâne cu
spusul „adevărurilor dureroase”? Câtă umilință mai sunteți dispuși să înghițiți
în cadrul acestei „prietenii speciale” și al „respectului reciproc”? Acum spuneți
„adevărurile dureroase”? În ultima lună a administrației dumneavoastră, chiar
înainte să părăsiți biroul?
Spuneți că
„reprezentantul permanent al Israelului la Națiunile Unite, care nu susține
soluția celor două state, a declarat după votul de săptămâna trecută că, citez,
„ne-am fi așteptat ca cel mai mare aliat al Israelului să acționeze în
concordanță cu valorile pe care le împărtășim” și să își exprime dreptul de
veto în legătură cu această rezoluție. Mă simt obligat să răspund astăzi că
Statele Unite chiar au votat în concordanță cu valorile lor, exact cum au făcut
anterioarele Administrații americane în Consiliul de Securitate.” Dar nu prea e
adevărat, domnule Kerry. Nu ați votat, de fapt. V-ați abținut. Administrațiile anterioare
au lăsat să treacă multe rezoluții privind Israelul în Consiliul de Securitate
(Reagan de exemplu a lăsat să treacă 21), Barack Obama a făcut cel mai puțin
dintre toți președinții de după 1967, a fost de departe președintele american
cel mai protector față de Israel. Într-adevăr, așa cum vă lăudați mai târziu,
„această Administrație a fost cel mai bun prieten și mai mare suporter al
Israelului, dând dovadă de un devotament neclintit în a-i asigura securitatea și
a-i proteja legitimitatea.” Vă mândriți cu asta. Dar vă mândriți și cu „votul”,
vot care de fapt nu a avut loc, „în concordanță cu valorile americane” – lucru
perfect logic, din moment ce aceste „valori” sunt foarte ambigue, mai ales când
vine vorba de Israel. Spuneți că trebuie spuse „adevărurile dureroase”, dar
când vine vorba să votați, le lăsați pe celelalte țări (pe restul lumii de
fapt) să spună adevărurile dureroase sub forma rezoluției UNSC care afirmă un
lucru mai mult decât evident: că toate coloniile israeliene sunt ilegale. Îi lăsați
pe alții să spună adevărurile alea în timp ce voi vă lăsați pe spate în
„neutralitatea” voastră.
Kerry:
„Nu reușesc să își
dea seama că acest prieten, Statele Unite ale Americii, care a făcut mai multe
pentru a sprijini Israelul decât orice altă țară, acest prieten care a blocat
nenumărate eforturi de a delegitimiza Israelul, nu poate să fie loial față de
valorile sale – sau chiar față de valorile democratice pe care Israelul afirmă
că le susține – și nu poate să apere și să protejeze Israelul cum se cuvine
dacă permite ca o soluție viabilă a celor două state să fie distrusă în fața
ochilor săi. Și aceasta este cheia rezoluției: votul Națiunilor Unite s-a făcut
pentru a proteja soluția celor două state. Pentru asta ne luptăm: pentru
viitorul Israelului ca stat evreiesc și democratic, trăind în pace și siguranță
alături de vecinii săi. Asta încercăm să păstrăm, pentru binele nostru și al
lor.
De fapt, această
Administrație a fost cel mai bun prieten și mai mare suporter al Israelului,
dând dovadă de un devotament neclintit în a-i asigura securitatea și a-i
proteja legitimitatea. În acest moment, vreau să fiu foarte bine înțeles: nicio
Administrație americană nu a făcut mai multe pentru securitatea Israelului
decât cea a președintelui Barack Obama. Însuși prim-ministrul israelian a
remarcat cooperarea noastră militară și la nivel de informații, citez, „fără
precedent”. Exercițiile noastre militare sunt mai avansate ca niciodată.
Sprijinul nostru pentru scutul antirachetă Iron Dome a salvat nenumărate vieți
israeliene. Am sprijinit în mod absolut dreptul Israelului de a se apăra,
inclusiv în timpul acțiunilor din Gaza care au stârnit mari controverse.
Încă și încă o dată
am demonstrat că protejăm spatele Israelului. Ne-am opus cu putere campaniilor internaționale
de boicotare a Israelului, ne-am opus oriunde și oricând i-a fost atacată
legitimitatea și am luptat pentru includerea sa în sistemul U.N. În toiul
crizei noastre economice și deficitelor de buget, am crescut în mod repetat
finanțarea acordată Israelului. De fapt, mai mult de jumătate din întreaga
noastră finanțare militară externă merge la Israel. Și în toamna aceasta am încheiat
un acord istoric de 38 de miliarde de dolari care depășește orice pachet de
asistență militară pe care Statele Unite l-au oferit vreodată vreunei țări,
bani care vor fi investiți în sisteme de apărare de ultimă oră și vor susține
superioritatea militară a Israelului pentru mulți ani de acum încolo. Atât de
mare este sprijinul nostru.”
Comentariul meu:
Spuneți că „nu reușesc
să își dea seama că acest prieten, Statele Unite ale Americii, care a făcut mai
multe pentru a sprijini Israelul decât orice altă țară, acest prieten care a
blocat nenumărate eforturi de a delegitimiza Israelul, nu poate să fie loial
față de valorile sale – sau chiar față de valorile democratice pe care Israelul
afirmă că le susține – și nu poate să apere și să protejeze Israelul cum se
cuvine dacă permite ca o soluție viabilă a celor două state să fie distrusă în
fața ochilor săi.”
Dar numai înainte
de ultimele alegeri, exact înainte de a avertiza că „vin turmele de arabi să
voteze”, Netanyahu și-a asigurat alegătorii că sub nicio formă nu se va stabili
un stat palestinian cât este el de gardă. A fost un lucru inconfundabil. Și
platforma partidului Likud din 1999, niciodată abrogată, „respinge în mod
categoric un stat palestinian”, iar partidul Likud a fost votat din nou în
scurt timp, în 2001, și apoi iar și iar și iar. Ce nu e clar? Nu asta vrea
„democraticul” Israel? Nu asta a votat publicul? Nu reflectă asta „valorile”
reale ale Israelului? Spuneți că „această Administrație a fost cel mai bun
prieten și cel mai mare suporter al Israelului, dând dovadă de un devotament
neclintit în a-i asigura securitatea și a-i proteja legitimitatea.” Mă întreb
adesea în legătură cu această „protejare a legitimității.” De ce are nevoie de
atât de multă protecție? Oare pentru că lumea o urăște? Sau pentru că de fapt
legiferează o politică ilegală?
Spuneți „am sprijinit
în mod absolut dreptul Israelului de a se apăra, inclusiv în timpul acțiunilor
din Gaza care au stârnit mari controverse.” A, da. În timpul acelor 51 de zile
de moarte și distrugere din 2014, Obama ținea mereu prim-planul accentuând
„dreptul Israelului la autoapărare”, drept pentru care a trebuit să masacreze
peste 550 de copii și să bombardeze familii întregi. Se aflau în calea autoapărării
sale.
Spuneți „ne-am opus
cu putere campaniilor internaționale de boicotare a Israelului, ne-am opus
oriunde și oricând i-a fost atacată legitimitatea” – așa e, v-ați opus protestelor
populare care încearcă să sancționeze Israelul pentru violarea sistematică și
instituționalizată a legii internaționale, boicoturile fiind o formă de
exprimare protejată prin lege, dar legile anti-BDS ce acționează împotriva
Primului Amendament vă mătură țara la fel ca în Franța, Marea Britanie sau
Canada. Toate astea în numele „valorilor israeliene”. Nu cred că e ceva cu care
să te mândrești dar văd că dumneavoastră domnule Kerry o faceți.
„Și în toamna
aceasta am încheiat un acord istoric de 38 de miliarde de dolari care depășește
orice pachet de asistență militară pe care Statele Unite l-au oferit vreodată
vreunei țări, bani care vor fi investiți în sisteme de apărare de ultimă oră și
vor susține superioritatea militară a Israelului pentru mulți ani de acum încolo.
Atât de mare este sprijinul nostru.” Da, Kerry, așa este. Mai degrabă, sprijin
necondiționat. Admonestați Israelul, dar când ar trebui să luați măsuri nu o
faceți, ba îi mai dați și bani ca să vă plângeți apoi că nu vă ascultă.
Păi știi ceva
domnule Kerry, mie mi-a cam ajuns cu discursul matale, nu te mai ascult. Am și
eu o limită.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu