Soldați israelieni la granița cu Siria, în zona ocupată a Înălțimilor Golan
de Matt Broomfield
„Ascultați!” spune
Salman Fakherldeen. „Ați auzit?”
Sub zgomotul tractorului
teleghidat de o dronă pentru agricultură se aude tot mai distinct păcănitul
unui foc de armă automat.
Fakherldeen este
activist în Podișul Golan ocupat de Israel și cercetător al centrului pentru
drepturile omului al-Marsad. Cu o
beretă militară îndesată pe cap, fumează o țigară privind cum explodează
obuzele pe câmpiile siriene dincolo de zona demilitarizată.
„Singurii
învingători acum sunt Assad și israelienii”, spune el. „Și la sfârșit, va
pierde și Assad.”
Ecuația lasă un
singur învingător – și Înălțimile Golan sunt pradă de război. Pe măsură ce
luptele distrug odată stabilul chiar dacă ostilul său vecin din nord, Israelul
se folosește de spectrul grupării ISIS și al militanților islamiști pentru a
obține recunoaștere internațională pentru anexarea zonei ocupate de el în 1967.
Benjamin Netanyahu,
prim ministrul israelian, a declarat anul trecut că Înălțimile Golan „vor
rămâne pentru totdeauna în mâini israeliene”, profitând din plin de haosul din
Siria pentru a forța pe față legea internațională.
„A venit vremea,
după 40 de ani, ca Înălțimile Golan să fie recunoscute de comunitatea internațională
ca făcând parte din Israel pentru totdeauna”, a spus acesta.
Naftali Bennett,
ministrul israelian al educației, a cerut și el ca anexarea Golanului să fie
recunoscută pe plan internațional, referindu-se la amenințarea ISIS. Podișul Golan,
a spus el, este singurul lucru care îi împiedică pe luptătorii ISIS „să înoate
în Marea Galileei”.
Consolidând ocupația
Asemenea cuvinte au
fost urmate de politici menite să consolideze ocupația israeliană a Înălțimilor
Golan siriene: numărul coloniștilor s-a încincit, s-au investit 108 milioane de
dolari în 750 de noi proiecte culturale israeliene și a avut loc o expansiune
militară semnificativă de-a lungul graniței dintre Siria și teritoriul aflat
sub control israelian.
Pe 26 octombrie
anul acesta, guvernul israelian a dat undă verde construirii a 1.600 de noi
locuințe în colonia Katzrin. Coloniștii din oraș trăiesc pe pământul ce a fost
odată casa locuitorilor sirieni, proprietățile acestora fiind rase de pe
suprafața pământului în timpul războiului din 1967.
Pentru Faisal, un
fermier din Golan a cărui podgorie se învecinează cu zona demilitarizată
patrulată de Națiunile Unite și care a vorbit cu condiția să nu-i folosim
numele întreg, problema nu este granița. Zilele acestea, observă el, „toată
lumea trăiește lângă o graniță”.
Faisal este mai îngrijorat
de faptul că politicile israeliene le permit coloniștilor să acceseze de cinci
ori mai multă apă decât populația indigenă a Înălțimilor Golan, druzii sirieni,
un grup religios minoritar, și de restricțiile severe privind construcțiile.
Casă siriană demolată de Israel în Golan. Foto: Matt Broomfield
„Au trecut 40 de
ani și noi tot nu avem voie să construim”, spune el. „Muncim pământul ăsta cu
dragoste, nu cu bani: este imposibil. Cum să continui să trăiești aici?”
În septembrie,
pentru prima dată în zeci de ani, Israelul a implementat o politică de demolare
a caselor în Golan, o politică asociată în mod obișnuit cu practicile sale din
Cisiordania ocupată.
Un steag druz,
colorat precum o bomboană, flutură deasupra rămășițelor casei lui Bassan
Ibrahim de pe un promontoriu ce veghează peste Majdal Shams, cel mai mare oraș
sirian din Golanul ocupat. Dărâmată cu buldozerele de Israel, acum este doar un
morman de moloz și metal.
Al-Marsad
raportează că există acum peste 80 de case plănuite a fi demolate, deoarece
pentru nativii sirieni este foarte dificil sau chiar imposibil să obțină permise
de construcție de la Israel. Așa că, nu au altă soluție decât să construiască
ilegal.
„Fiul meu locuiește
cu mine, are 28 de ani”, spune Faisal. „Și îi mulțumesc lui Dumnezeu că încă nu
și-a găsit o soție. Unde să se ducă? Unde să locuiască?”
Ceva precum ISIS
Planurile israeliene
în legătură cu Golan nu sunt secrete, dar sunt adesea ambalate într-un limbaj
aparent inofensiv.
Anul trecut,
Israelul s-a prezentat ca fiind un protector al druzilor de pe partea siriană a
graniței din 1967, de amenințarea militanților islamiști.
Reuven Rivlin, președintele
Israelului, a exprimat aceste preocupări după ce cetățenii druzi ai Israelului
și-au manifestat grija față de coreligionarii lor din Siria. Dar Faisal spune
că el nu crede că Israelului îi pasă să-i apere de luptătorii ISIS sau de
oricine altcineva.
„Statul israelian
are grijă de evrei, nu de arabi”, spune el. Ne arată cum minele israeliene din
jurul casei sale îl forțează să lucreze o bucățică de teren de proastă calitate
lângă graniță.
Minele israeliene din Podișul Golan pun în pericol de moarte fermierii druzi. Foto: Matt Broomfield
Un furt masiv de
teren în jurul orașului Majdal Shams este promovat ca un act apolitic de
generozitate ecologică.
Dar remarca lui
Naftali Bennett că războiul sirian este „o rară oportunitate” pentru Israel
pentru a-și afirma dreptul asupra „marelui munte al Golanului” sugerează o
motivație diferită în spatele proiectului Parcul Național Hermon.
Între timp, de-a
lungul zonei demilitarizate, Fakherldeen de la al-Marsad ne arată intrările care sunt folosite de Israel pentru a
trata luptătorii grupărilor afiliate la al-Qaida, trecându-i în secret peste
granița patrulată de trupele UN sub camuflajul nopții.
Deși Fakherldeen se
opune guvernului Assad din Siria, condamnă cu hotărâre trâmbițatele eforturi
umanitare ale Israelului în regiune: „Nu le mulțumesc pentru asta”, spune el.
„Dacă le-ar fi păsat cu adevărat ar fi primit niște refugiați. În schimb, ei îi
împing înăuntru.”
„Siria se va
prăbuși și Israelul va cere să păstreze controlul asupra Golanului – și poate
chiar mai mult de atât”, susține Fakherleed.
Mai mult, postura Israelului
ca actor politic excepțional în zonă, oglindește teologia exclusivistă a ISIS,
spune Fakherleed.
„Israelul spune că
este singura democrație, singurul stat liberal din Orientul Mijlociu. Dar în
realitate este ceva asemănător cu Daesh”, spune el, folosind acronimul arab
pentru „Statul Islamic”.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu