Drapelul Palestinei la UN
de Ramona Wadi
Discursul rostit de
raportorul special al UN despre situația drepturilor omului în Teritoriile
Palestiniene Ocupate (OPT) în fața celui de-al treilea comitet al Consiliului
General UN, a oferit o abordare mai comprehensivă decât retorica repetitivă
obișnuită asociată cu instituția internațională. Deși câteva adevăruri
izbitoare articulate de Michael Link probabil că nu vor diminua sprijinul
internațional pentru colonizarea israeliană a Palestinei, cuvântarea dumnealui
a demascat înșelătoria și manipularea petrecându-se de mulți ani, mai ales în
legătură cu compromisul celor două state, lovind Palestina și făcând-o de
nerecunoscut.
Citat în Jerusalem Post, Lynk a declarat: „Este
imposibil să separi ocupația de proiectul coloniilor israeliene, dacă nu ar
exista colonii, nu ar fi nevoie de ocupație”. Exprimând un adevăr simplu care
este ignorat de obicei de comunitatea internațională, Lynk a reușit să
articuleze elementul lipsă din condamnarea în general superficială a
Israelului. Tendința dominantă este de a disocia până la ignoranță ocupația
militară israeliană de expansiunea sa colonialistă. Acest lucru a avut
consecințe grave pentru palestinieni din perspectiva fiecărui aspect al violărilor
drepturilor omului, cât și pentru răspunsul internațional la asemenea violări. Facilitarea
normalizării Israelului prin eliminarea expansiunii coloniale din narativa
mainstream a dus la încercări predeterminate, ineficiente, de abordare a
neliniștilor palestiniene fără a afirma că asemenea violări sunt o consecință
directă a violenței coloniale.
Plecând de la o
asemenea aserțiune, o multitudine de contradicții sunt eliminate. „Adâncirea
ocupației, constricția drepturilor umane de bază și absența totală a unui
orizont politic care să ducă la autodeterminarea palestiniană au accentuat
atmosfera de disperare și lipsa de speranță”, a explicat Lynk.
Merită subliniat că
declarația este lipsită de obișnuitele referiri ambigue la speranță, care au devenit
tema principală în hiperbola arogantă a UN. Într-adevăr, accentuarea unei
„absențe” pune în evidență o urgență pe care comunitatea internațională o
ignoră, preferând, în schimb, să continue să se bazeze pe comoditate și
obiective generalizate cu intenția distragerii atenției de la ramificațiile
violenței și expansiunii coloniale.
În această
privință, Link a menționat și Scopurile de Dezvoltare Durabilă (SDGs) ale UN,
care, a arătat el, nu pot fi implementate în Palestina din cauza reprimării
israeliene a fiecărui aspect al dezvoltării palestiniene, inclusiv șomajul și
precaritatea hranei. Israelul, așa cum explică Lynk, a comis o „fragmentare
deliberată a OPT” și restricțiile privind dezvoltarea au contribuit și ele la
deteriorarea drepturilor omului.
Această abordare
coerentă analizează multe fațade atât ale Israelului cât și ale comunității
internaționale, dezvăluind inadecvările unei retorici ce desconsideră și
disprețuiește palestinienii pentru a apăra complicitatea și impunitatea
rezultantă a statului zionist. Mai mult, Lynk a divulgat ceea ce instituțiile
internaționale și organizațiile pentru drepturile omului preferă să ignore:
enormitatea izolării palestiniene juxtapusă cunoașterii faptului că Israelul
violează legile internaționale și contribuției comunității internaționale la
această dinamică. Dacă tentativele anterioare de a îndulci repercusiunile
datorate opresiunii israeliene au reușit să genereze un oarecare efort de a păzi
drepturile umane, situația de nesusținut creată de expansiunea colonială a pus
întreaga comunitate internațională într-o postură ridicolă și periculoasă; cea
din urmă este evidențiată de permanenta fragmentare care este acum sinonimă cu
Palestina.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu