Despre Hamas și nu numai

  

Este nedrept să judecăm organizația Hamas de astăzi după direcția sa de început. Însăși denumirea sa înseamnă „mișcare islamică de rezistență”. Iar rezistența, inclusiv cea armată, este un drept garantat de legea internațională, pentru toate populațiile aflate sub ocupație. Hamas este o organizație paramilitară, sunită, naționalistă. Dar de ce israelienii au dreptul să fie naționaliști, iar palestinienii nu? De ce sunt de condamnat cei din mișcarea Hamas pentru că visează la un stat palestinian pe întreg teritoriul Palestinei istorice? Păi Israelul visează la același lucru și nu-l mai condamnă nimeni. Că la începuturile sale Hamas a fost implicată în acte ce ar putea fi considerate teroriste? Nimic din ce n-a făcut Israelul însuși. Nu e un secret faptul că Lehi și Irgun au fost două organizații teroriste israeliene care au activat pe teritoriul Palestinei istorice, atunci când aceasta se afla sub mandat britanic și care au săvârșit o serie de acte teroriste atât împotriva arabilor cât și a britanicilor. Marea Britanie trebuia să evacueze Palestina până la 1 august 1948, dar israelienii nu mai aveau răbdare și s-au dedat la acte teroriste pentru a grăbi plecarea britanicilor, israelienii urmând a-și declara independența, în mod unilateral, pe 15 mai 1948. Atacul cu bombă de la hotelul King David, pus la cale de sioniștii de la Irgun este ultra-cunoscut. Cu toate acestea, teroriștii sioniști sunt considerați eroi în Israel și au străzi ce le poartă numele. Deci, cu alte cuvinte, terorismul e acceptabil, e kosher, atunci când e înfăptuit de ai noștri, când alții fac exact ce facem noi, e reprobabil. Căci cei la care se află puterea decid care sunt teroriștii buni și care sunt teroriștii răi. Teroriștii buni nu sunt doar ai noștri, mai sunt și cei de pe urma cărora avem de câștigat. Cum ar veni saudiții. Deși sunt cei mai mari exportatori de terorism oriental, atât Israelul cât și Statele Unite au relații diplomatice și comerciale cu Arabia Saudită, pentru că așa le dictează interesele și banii. Câtă vreme se pot face bani împreună cu saudiții și câtă vreme aceștia nu se amestecă în conflictul israelo-palestinian, sunt băieți buni. 

Oricum, după cea de-a doua intifadă, Hamas a început să își modereze pozițiile și să renunțe la radicalism. Mai ales după 2006, când au câștigat alegerile legislative în Gaza, au fost de acord (și sunt de acord și în prezent) cu soluția celor două state (chiar dacă, în secret, poate tot mai speră la o Palestină unită, from the river to the sea, cum zic palestinienii). Există și un document oficial, emis în 2017, care atestă disponibilitatea negocierii cu Israelul. Și chiar liderii organizației confirmă că principiile enunțate în Carta inițială, cea din anii 80, nu mai sunt valabile. Dar gurile rele uită să menționeze aceste lucruei, pentru că Hamas trebuie portretizați ca fiind băieții răi. Israelul este personajul cel bun în povestea mainstream, care este atacat de niște oameni ticăloși, niște bestii fără suflet și fără omenie, care îi vor răul. Lucrurile nu pot fi mai neadevărate. Israelul are de partea lui armamentul de top, infrastructura, organizarea, Hamas au niște rachete artizanale, niște pocnitori un pic mai șmechere. Lupta nu este nici pe departe egală. Dar Goliath-ul își plânge de milă, așa cum face de decenii. Și profită de pe urma faptului că europenii încă se simt vinovați pentru Holocaust și sunt dispuși să le treacă orice cu vederea, chiar și genocidul. Căci genocid se cheamă când peste 3 mii de copii sunt uciși, așa cum s-a întâmplat în cadrul ofensivei israeliene asupra Fâșiei Gaza în 2014. Astăzi, în 2021, 7 israelieni au murit în urma rachetelor trase de Hamas asupra Israelului și presa e în doliu, fără să îi pese prea mult de cei 83 de palestinieni uciși în atacurile israeliene. Nu este nici egalitate a forțelor implicate în conflict, dar nu este egalitate nici când vorbim de importanța vieților omenești pierdute. Trei mii de copii au fost considerați victime colaterale și nu știu cum se face că tot Hamas pică vinovată. Șapte israelieni morți și lumea a sărit că e Israelul sub asediu. Viețile palestiniene pur și simplu nu contează la fel ca cele israeliene. Acesta este adevărul. Și iată-ne ajunși la încă un motiv pentru care Israelul și Statele Unite țin morțiș să îi numească pe Hamas teroriști. Dacă Hamas sunt teroriști, viețile lor și ale copiilor lor nu contează, pentru că, nu-i așa, sunt niște brute care nu valorizează viața. Hamas TREBUIE portretizați ca niște teroriști, pentru ca lumii să nu îi pese de ei, de soarta celor din Gaza, nici măcar de copiii din Gaza, pentru că ni se spune că aceștia sunt îndoctrinați de mici să urască Israelul. Ce ironie! Luați manualele școlare israeliene și veți vedea acolo lecție de îndoctrinare. Copiii israelienilor sunt învățați de mici că toți arabii sunt teroriști și deci nu e mare pagubă dacă mor. Copiii israelienilor sunt învățați că tot pământul acela e al lor și că arabii n-au niciun drept să locuiască acolo, deci nu contează că le sunt dărâmate casele și furate terenurile. Pur și simplu sunt învățați că viața unui arab e mai puțin valoroasă decât a unui câine. Și trist e că cei care ar trebui să cunoască mai bine de atât, adulții, presa, toți le cântă în strună. Palestinienii nu au de înfruntat doar israelienii, ci nații întregi care le sunt împotrivă pentru că au fost spălate pe creier de propaganda sionistă. De aceea e important să glăsuim, noi ăștia care mai avem voce și să nu ne lăsăm intimidați de încercările de a ne reduce la tăcere. Adevărul e incomod, altfel ne-ar lăsa să vorbim. Dacă n-am avea dreptate, ne-ar lăsa să vorbim. Dar ei știu că avem de partea noastră adevărul. Care nu poate fi ciuntit de nicio armă.