Israel, anul 2017 – acum și pe video

de Gideon Levy

Șocul, țâțâitul și revolta în legătură cu materialul video făcut public joia trecută, în care se poate vedea cum un polițist israelian bate un șofer palestinian al unui camion sunt exasperante și dezgustătoare. Numai filmul în sine este mai dezgustător. Vă scârbește polițistul? Păi exact așa arată ocupația. Este la fel de violentă, hidoasă, brutală și grosolană ca și polițistul; exact așa abuzează Israelul de milioane de oameni în fiecare oră, în fiecare zi, de peste 50 de ani încoace.

Nu doar că materialul video ilustrează rutina zilnică din teritoriile ocupate: în orice moment există soldați și polițiști israelieni care bat palestinienii, îi lovesc, îi atacă, le dau capete în gură, latră la ei și îi înjură, așa ca în video. Ceea ce este mai rău și mai rău în filmul cu pricina reflectă o realitate mult mai vasta decât ocupația.

Este un raport de situație, un selfie israelian. Dacă filmul „Exodul” năzuia să prezinte un Israel al perioadei războiului de independență, video-ul cu polițistul violent prezintă Israelul din 2017. Exodul a fost visul, polițistul fragmentul său: priviți filmul și ne veți vedea pe noi.

Fiecare israelian a văzut nenumărate imagini similare în acest „pământ al conflictului”: pe străzi; la supermarket; în spital; pe terenul de fotbal sau în parcare...aproape cuvânt cu cuvânt, literă cu literă, acesta este limbajul, aceasta este lingua franca israeliană: agresarea. De ce să ne luăm de polițist? El este imaginea tipică a țării sale. El a făcut ceea ce a făcut cam toată lumea. Și el este fiul nostru, al tuturor. E un bătăuș în uniformă – așa, și?

Era deja suspectat că ar fi bătut un civil și forțele de poliție nu au găsit de cuviință să îl dea în judecată atunci. Deci, a acționat așa cum se așteaptă de la el. Este important de remarcat tipul de violență folosit: aceasta este violența experimentată, aproape o violență înnăscută. Lovitura cu capul în gură sau în cap este arma unui bătăuș experimentat; un bătăuș neexperimentat nu lovește cu capul.

Trebuie să îi ascultați și limbajul, jargonul Israelului. „O să plătesc pentru ce? Futu-ți gura mă-tii...dispari din fața mea!” strigă el la Mazen Shwiki. „Vă iau la toți mamele în pulă.” Așa se vorbește în Israel. Nu doar în ocupație, nu doar pe șosea. Este peste tot: cea mai importantă valoare a israelicității – să nu fi luat de fraier („O să plătesc?”); tranziția imediată de la amenințare la acțiune; forța, agresivitatea, aroganța, asprimea. Limbajul murdar.

Faptul că a făcut-o în timp ce purta uniformă nu are nicio importanță. Și polițiștii vorbesc israeliana. Israelul este violent deoarece poate. Bombardează Siria și asasinează în Gaza deoarece poate. Este bătăușul cartierului deoarece nimeni nu l-a oprit. Și, de asemenea, este violent în interiorul său deoarece poate.

Și polițistul – pe numele său atât de israelian Moshe Cohen – este violent deoarece poate. Faptul că vis-à-vis se afla un grup de oameni nu l-a împiedicat să acționeze. El a știut și oamenii aceia au știut că el este cel puternic și ei sunt cei slabi; că el este opresorul și ei sunt oprimații, deci că el are voie s-o facă. El este stăpânul pământului și ei sunt praful de sub picioarele lui. Toată lumea prezentă și-a îndeplinit rolul: neajutorarea și frica șoferilor palestinieni care s-au temut să vină în ajutorul prietenului lor împotriva furiei polițistului. Uniforma ocupației versus neputința ocupatului. Cu pistolul la brâu, fiți atenți cum stă și umblă polițistul: așa se poartă stăpânul. Așa se comportă țara noastră.

E un tablou urât, al naibii de urât, de aici și reacția imediată de revoltă pe care o avem când îl privim. Mare parte a furiei nu e îndreptată atât spre polițist – el va fi uitat rapid și e puțin probabil să fie judecat – ci către oglinda pe care ne-o pune în față, un autoportret al Israelului în anul 2017.

De aceea am vrea să îl uităm pe polițist. Să fie dat afară, să fie pus sub arest la domiciliu pentru câteva zile și apoi să dispară din fața noastră (în cuvintele sale); numai să nu fie dat în judecată. Ne-a ajuns până în gât procesul de omor din culpă al sergentului Elor Azaria: în adâncul nostru, am știut că noi toți suntem de fapt dați în judecată.

La câteva ore după ce video-ul a fost distribuit pe internet, s-a ținut o recepție în casa activistei pentru pace Alice Krieger. Invitatul de onoarea a fost dr. Izzeldin Abuelaish, medicul din Gaza care și-a pierdut trei fiice în timpul operațiunii Cast Lead. „Ura înseamnă slăbiciune” spune îndureratul tată în ebraică, o limbă pe care puțini sunt în stare să o înțeleagă în Israel. „Bunătatea, toleranța și răbdarea înseamnă putere.” În întunericul serii și al materialului video, cuvintele nobile ale doctorului au sunat impersonale, ridicole, aproape halucinante.

http://www.haaretz.com/opinion/.premium-1.779438