Prim-ministrul Benjamin Netanyahu pe strada Downing nr. 10 din Londra
de Gideon Levy
Luni, săptămâna
aceasta, zarurile au fost aruncate. Israelul a fost declarat al doilea stat al
apartheidului.
În Londra, la
amiază, Netanyahu a refuzat să susțină soluția celor două state, marcând astfel
sfârșitul acestei strategii. În acea seară, parlamentul israelian a aprobat
legea confiscării pământului, indicând instalarea noului regim.
Israelul a obținut
ce a dorit și este limpede ca lumina zilei: un singur stat, de la marea
Mediterană la râul Iordan și regimul acestuia – apartheidul. Două popoare, unul
din ele superior. Scuipatul în ochi nu mai poate fi numit ploaie. Acest scuipat
necesită un răspuns și răspunsul trebuie să fie acțiunea.
E bine că Germania
lansează o denunțare și că Uniunea Zionistă votează împotriva acestei legi. Și răspunsul
Theresei May și al Federicăi Mogherini este încurajator. Dar nu mai e suficient.
Gata cu vorbele goale, ajunge cu promisiunile deșarte. Sfârșit. Această escrocherie
trebuie oprită și va fi oprită numai prin acțiune. Niciun fel de exprimare a dezacordului
nu va realiza nimic; Israelul atacă și cuvintele nu îi vor opri strechea, mai
ales dacă Washingtonul continuă să aplaude, să facă cu ochiul sau să tacă.
Nici măcar Curtea
Supremă de Justiție nu va mai servi pe post de analgezic național. Dreapta va
găsi o cale ocolitoare.
E greu de crezut că
severitatea legislației a fost asimilată complet în Israel. De acum înainte
este legal să furi de la arabi. Momentan doar pământ și doar din teritoriile
ocupate. Dar nu există motiv pentru care legea să se oprească aici. De ce să
fie permisibil să furi pământ și nu mașini, bijuterii sau bani? Care este
diferența? De ce este permis să ucizi doar arabi în Cisiordania? Pentru că sunt
sub-oameni. Și Israelul cască.
Lumea, care nu este
expusă mecanismelor de spălare a creierului de aici, înțelege semnificația
legii – sfârșitul democrației evreiești, nici mai mult nici mai puțin. Ultima oară
când un regim a segregat un popor de celălalt și o rasă de o alta, lumea a
știut cum să-l trateze. Și guvernarea albă din Africa de Sud a avut o grămadă
de scuze și explicații, și legate de religie și de securitate, dar lumea nu i-a
înghițit minciunile. Nu trebuie să le înghită nici în cazul acesta. Este datoria
lumii, nu privilegiul ei, de a acționa. Nu trebuie să aștepte anexarea. Un alt
stat al apartheidului s-a ridicat în secolul 21 – nu orice stat, ci lumina
ochilor lumii – și lumea nu face nimic?
Uniunea Europeană a
anulat un summit cu Israelul. Mișcarea BDS a înregistrat câteva succese, mai
ales în domeniul conștientizării. Nu e suficient. Cum reacționează un justițiar
când vede că este comisă o crimă? Speră ca criminalul să fie adus în fața
judecății. Verdictul în cazul noului regim poate fi dat de un singur tribunal –
Curtea Internațională de Justiție de la Haga. Acesta este rolul acestui
tribunal. Aceasta este datoria sa. Acesta este locul în care trebuie aduși
vinovații pentru a fi judecați. În spatele crimei se află criminali. Ce altceva
ar fi putut să însemne vorbele secretarului general al U.N., Antonio Guterres,
când a declarat că noua lege va avea „consecințe juridice serioase pentru
Israel”?
Ceea ce sună ca un
vis sau un coșmar poate și trebuie să fie inițiat acolo. Imaginați-vi-l pe
Netanyahu arestat în Londra (și dorindu-și să fie încă acasă, investigat pentru
trabucuri); pe Avigdor Lieberman extrădat de la Minsk; pe Naftali Bennett
tremurând în închisoarea federală; pe îngâmfatul consul din New York
pierzându-și imunitatea și pe generalul armatei nedecolând cu avionul său în
Franța. Imaginați-vi-i pe toți lăudăroșii de dreapta, care acum se simt de
parcă lumea ar fi în buzunarul lor, neîndrăznind să parcurgă aeroportul
Ben-Gurion.
Nu va exista vreo
exultare față de ghinionul lor. Dar există o dorință de dreptate. Cei care au
instalat un regim strigător la cer de rasist trebuie să fie găsiți vinovați și
trebuie să plătească pentru faptele lor, inclusiv personal. Numai teama de
furia lumii va opri dreapta să mai adopte și alte legi rasiste. Numai teama de
furia lumii va reda Israelul în sânul familiei națiunilor.
Aripa de dreapta va
susține că a cere lumii să acționeze „nu este democratic” și va fi greu de
găsit o glumă mai bună. Va susține că „majoritatea este cea care contează” și
va fi greu de găsit o glumă mai tristă. Numai Haga îi va arăta cât de mult se
înșală. Numai Haga o va opri. Și încă mai este un drum lung până să ajungem
acolo.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu